Odată cu dispariția descreieratului care, erijându-se în simbolul spiritului național, l-a discreditat total, până la punctul în care chiar și idei legitime din sfera naționalului n-au mai putut fi luate în serios în oceanul de ridicol și spurcăciune a vorbei la care le-a condamnat Tribunul, lumea a devenit mai curată.

Poate acuma rămâne ceva loc și pentru o mândrie națională rațională, civilizată – vorba aia, mândră. Poate acuma putem fi patrioți fără rușinea de a fi automat asociați cu Nebunul.

Respectând întru totul nișa vernaculară preferată de către mizerabil, cred că nu greșim dacă întâmpinăm toate efuziunile dezgustătoare ocazionate de (dealtfel) fericitul eveniment cu un „Hai sictir!” entuziast.