Ultimele editoriale

Everything matters

Zilele astea mi-am oprit (nedumerit şi inutil, deopotrivă) simţurile şi gândurile asupra unui eveniment proaspăt adus în atenţia mea.

muzică

Torser

In Torser sunt utilizate tehnologii unicat, si anume, "incarcare in camp de torsiune", microgeneratorul magnetic cu polul sferic, nucleul matriceal quasi-fractalic

prostie • România

Legea anvelopelor de iarnă

Ca de obicei, adoptată prin împuțita ordonanță de urgență a Guvernului, de parcă țara asta e în război civil permanent, iar sutele alea de parlamentari oricum iau un sac de bani degeaba, e o mostră de imbecilitate legislativă românească.

România • prostie

The Tree of Life - un film

Dacă aş fi făcut un film pentru mine, aş fi făcut The Tree of Life.

Privind The Tree of Life, mi-am expus căutarea, nehotărârea, neputinţa, vina, frustrarea şi iar căutarea. Oricine ar fi fost lângă mine în acele momente, ar fi putut vedea în mine ceea ce eu nu am curajul să văd. Experimentând The Tree of Life, mi-am simţit împărtăşite căutarea şi dezechilibrul. Zbaterea căutării, cu îndoielile ei. Fără acceptare. Şi, astfel, fără linişte şi fără nădejde.

Uneori, o singură imagine din film îmi ducea gândurile atât de departe, încât m-am surprins de câteva ori oprind totul pentru a lăsa emoţia să se manifeste. Mâncam cu lopata, nu cu lingura. Parcă citeam o poezie a lui Omar Khayyám.

E un film artistic, aşa cum trebuie să fie unul artistic. Zugrăveli dureros de simple ale naşterii şi ale morţii, cuvinte calde şi reci deopotrivă, chipuri de oameni, chipuri ale naturii, toate se contopeau într-un întreg atât de sensibil încât uitasem care-s imagini şi care-s sunete. Văzut neîntrerupt, cu lumina stinsă şi păturile pregătite pentru frigureala pe care îndoiala şi neputinţa o aduc în noi, The Tree of Life te face să-ţi aminteşti cum erai odată naiv şi inocent, în ciuda durerii că ştii că n-o să mai fii aşa niciodată.

N-am spus nimic despre subiect. Aparent, nu are. De data asta nu contează. Fiecare va rezona cu ceea ce îşi va fi găsit în sine privind, auzind şi minunându-se. Ulterior, obosit şi întristat, căutând în mine însumi, am mai găsit puterea de a plânge şi de a mă recunoaşte ruşinat că uneori uit să cred, că uneori nu pot să cred, că uneori nu am cum să cred, că uneori caut disperat în depărtări şi nu simt că Totul E lângă mine.

De prea multe ori nu mai simt speranţa, de prea multe ori teama mă sufocă, de prea multe ori uit de bunătate, uit de mirare, uit de iertare, uit de smerenie, uit de sinceritate. Uit de iubire. A foolish man.

The Tree of Life mi-a amintit de iubire.

review • filme • copilărie

Anunț de interes public

Pentru sănătatea dumneavoastră, evitați consumul de emisiuni radio-TV.

media • sănătate

Everything Is Illuminated (2005) review

Dacă vezi Everything Is Illuminated fără să știi nimic despre el în prealabil, aproape că poți jura că-i aparține lui Kusturica. Aceeași continuitate surprinzătoare a lacrimilor de la râs la plâns, aceeași atenție la divinitatea din detaliul trivial, aceeași senzație de universal atemporal. Dar nu e Kusturica.

filme • recomandări

Netarhia nu se termină aici. Abia începe »