ScrieCiteşteAutoriDespreRecomandăEnglish
Abonament
Solitudinea te pune sa te iei de gat cu cine esti real, dincolo de preocuparile cotidiene; presupune un efort de cunoastere prea mare fata de multumirea cotidiana de a fi cine se presupune ca esti si de a a face ce ti se dicteaza.
A te privi in oglinda adanc versus cofortul de a avea viata trasata... exista mereu un "maine" in care poti incepe sa afli cine esti si sa faci ceea ce e mai bine pentru tine. Pana atunci, mai lancezesti o tura in confortul fals al vietii tale de zi cu zi...:)
A te prospecta drastic si a infrunta toate acele neajunsuri si neimpliniri inseamna a accepta o actiune de a te apropia mai mult de cine vrei sa fii. Actiunea inseamna la randul ei SCHIMBARE. SI ce termen mai periculos decat acesta iti poate ameninta obisnuinta dulce a vietii cotidiene?
Asa ca iti propui scopuri mai mici (needificatoare pentru nimic, dar realizabile), iar pe cele care conteaza le amani pe "maine", peste o luna, doua, un an etc...
Amanand acumulezi frustrari si te ingropi si mai drastic in a nu fii adevaratul tau potential...
Concluzia? Mai bine nu faci nimic din start :), te feresti de solitudine in discutii aberante cu oamenii-marionete din jur; daca figurantii lipsesc, gasesti un film, o casca cu ceva zbierete venind prin ea -(pe care s-o afunzi adanc in ureche pentru a fi sigur ca "traiesti)...Mai periculaosa ar fi citirea unei carti (risti sa compari situatii si sa faci evaluari care nu te avantajeaza)... Ar fi oare alta concluzie?
|
| ||||
 0.0/5 (0 voturi) | ||||
Copyright 2008-2009. Toate drepturile rezervate.
Contact • Termeni şi condiţii • Politica de confidenţialitate • Netarhia Tools • Powered by users
Calea de minimă rezistenţă, cu alte cuvinte - secretul degenerării voluntare a modernului. La mai mare (sau mai mic)!