Accidente rutiere în România

Rezumat

Accidentele rutiere în România sunt mai frecvente și mai grave comparativ cu țările dezvoltate. De ce? Care sunt soluțiile pentru pentru ameliorarea acestei situații? Rămân sceptic legat de implementarea acestor soluții simple de către autoritățile competente (doar pe hârtie, incompetente în realitate).

Durata lecturii ~ 15 minute

Introducere

Accidentele rutiere contribuie în mod semnificativ la morbiditatea și mortalitatea prin traumă, în întreaga lume. Ele constituie o veritabilă „epidemie”, mult timp neglijată în această formă, care însă în ultima vreme este privită cu maximă seriozitate, și mai ales, a devenit ținta unor studii și programe clare de prevenție și management.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) prognozează că accidentele rutiere vor deveni a cincea cauză de mortalitate globală (prin orice mecanism/boală) în 2030, ceea ce este foarte semnificativ (mai multe decese decât prin cele mai frecvente cancere).

Prognoză mortalitate prin accidente rutiere (OMS)

Problema accidentelor rutiere este una mult mai complexă decât pare la prima vedere, este o problemă sistemică, care nu poate fi rezolvată de către o singură instituție sau persoană. Tocmai de aceea, în România, unde eșecul instituțional este sistematic, accidentele rutiere continuă să rămână la un nivel mult peste Europa civilizată. Mi se pare, așadar, firesc să mă aplec asupra subiectului, pentru că reprezintă o veritabilă problemă de sănătate publică.

România, o țară cu risc mare pentru accidente de circulație

Majoritatea conducătorilor auto din România știu acest lucru din proprie experiență. Majoritatea conducătorilor auto din România creează această stare de fapt, aș îndrăzni să adaug. Totuși, să punem lucrurile în perspectivă făcând apel la niște opinii, studii, cifre. Să vedem mai întâi ce spun americanii despre traficul din România (traducerea și sublinierile în bold îmi aparțin):

SIGURANȚA TRAFICULUI ȘI CONDIȚII DE DRUM: În România veți întâlni condiții de drum care diferă semnificativ de cele din Statele Unite. Accidentele de trafic reprezintă probabil cea mai periculoasă amenințare pentru cetățenii SUA care vizitează România. Forumul Economic Mondial clasează România pe locul 126 din 134 la capitolul calitatea drumurilor (n.r. 134 din 139, într-un raport mai recent), cu un număr limitat de autostrăzi și benzi centrale [„passing lane” = banda cea mai aproape de axul drumului, pe un drum cu benzi multiple]. În timp ce străzile mari în orașele mai mari și drumurile interurbane mari sunt într-o stare destul de bună, multe drumuri secundare sunt în stare proastă, nepavate, prost luminate, înguste, și fără benzi marcate. Conform Federației Drumurilor a Uniunii Europene, România are cea mai mare rată de decese per număr de vehicule dintre toate țările UE. Este esențial să practicați tehnici de condus defensive dacă alegeți să conduceți acolo (n.r. după cum știm cu majoritatea dintre noi din amară experiență).Travel.State.Gov

Conform raportului ETSC 2010:

Numai în România (și Cipru) mai mulți oameni sunt uciși în arii urbane decât pe drumuri rurale, în particular pedeștri.

Am izolat acest excerpt, deși pare ciudat, pentru că arată exact idiosincrazia României față de restul Europei. Exact acolo unde siguranța este maximă în țările civilizate, la noi sunt uciși mai mulți oameni! În orașe, pe străzi luminate (cel puțin teoretic), pe treceri de pietoni! Un asemenea raport invers ține de o diferență fundamentală de concepție a celor din trafic față de siguranța acestuia, altfel inversarea nu poate fi explicată.

Același raport arată că doar Grecia stă ceva mai prost, cu foarte puțin, decât România (România 111 vs Grecia 113), dacă privim numărul de morți la milionul de locuitori în UE.

România are o rată de deces prin accident rutier de circa 2.5 ori mai mare decât Germania, și de circa 4 ori mai mare ca și Suedia, conform aceluiași raport. Cel mai grav, însă, este faptul că eforturile și progresele în direcția ameliorării acestei situații foarte îngrijorătoare sunt extrem de mici.

România prezintă cel mai slab progres din UE, de departe: o reducere cu doar 3% a deceselor prin accident rutier în perioada 2001-2010 (în timp ce alte țări din blocul estic, ca să nu ne comparăm cu marile economii vestice, înregistrează 40-60%). Dacă dorim să ne comparăm cu etalonul capitalist (Germania), studiul comparativ al tendinței menționate este sugestiv (comparația nu este ideală, pentru că în cazul Germaniei este inclusă încă o decadă, dar tendința se menține aceeași, cele două grafice sunt practic divergente):

Evoluție număr decese prin accident rutier, GermaniaEvoluție număr decese prin accident rutier, România

Factori de risc

Studiul factorilor de risc pentru un anumit fenomen este esențial pentru a-l stăpâni. Am preluat și tradus lista principalilor factori de risc pentru accidente rutiere din raportul OMS, pe care am comentat-o astfel:

Factori care influențează expunerea la risc

Factori economici, inclusiv sărăcia

Factor foarte prezent în România, pe ale cărei străzi proaste pot fi văzute toate rablele Europei. Ca factor economic, eșecul total al CFR Marfă, care a umplut țara de TIR-uri, pe drumuri unde abia circulă autoturismele.

Soluții: Redarea rolului de principal transportor de marfă căii ferate, până când se oferă infrastructura rutieră adecvată pentru transport de marfă. Inspecții ITP reale.

Factori demografici

Mobilitatea românilor este mult mai mare față de trecut, de la sat la oraș, de la sat sau oraș în străinătate, aglomerând semnificativ un sistem rutier total insuficient, care nu a prevăzut niciodată un asemenea trafic.

Soluții: Dezvoltarea transportului feroviar de persoane, ca în toată Europa civilizată, unde foarte multă navetă se face cu trenul. Pentru foarte multe dintre drumurile românilor nu ar fi nevoie de autoturism dacă ar exista soluții adecvate de cale ferată.

Practici de folosire a terenului care influențează lungimea călătoriei sau mijlocul/modul de transport

România are foarte puține drumuri drepte, majoritatea sunt compuse din meandre interminabile, solicitând o atenție sporită la condus și făcând călătoriile mult mai lungi. Localități care nu pot fi accesate fezabil decât cu mașina.

Soluții: Problemă iremediabilă. Măcar drumurile noi ar trebui proiectate cu cap.

Amestecul vehiculelor motorizate de mare viteză cu utilizatori ai drumului vulnerabili

Imensa majoritate a drumurilor naționale și județene trec exact prin mijlocul localităților rurale, ceea ce creează un risc enorm pentru pietoni, dar și pentru cei din vehicule (coliziuni cu animale mari, căruțe).

Soluții: Centuri ocolitoare, variante alternative (autostrăzi) cu costurile de rigoare.

Atenție insuficientă la integrarea rolului drumului cu decizii legate de limita de viteză, designul și situarea drumului

Drumuri care suportă viteze mari și circulație fluentă sunt restricționate, altele, mai riscante, nu au restricțiile adecvate.

Soluții: Reconsiderarea regulilor pe tronsoanele de drum dovedit riscante. Ceea ce constă în mult mai mult decât pus o tablă cu „Stop accidentelor! Viața are prioritate!” și stat cu radarul la prins câțiva nefericiți.


Factori de risc care influențează participarea în accidente

Viteză neadaptată sau excesivă

Într-o Românie plină de BMW-uri, Audi-uri, Mercedes-uri ca simbol al statusului social, și de copii de bani gata, acest factor este, probabil, cel mai important.

Soluții: Înăsprirea legii. Toleranță zero pentru vitezomani, monitorizare sistematică a traficului, nu ocazională și la nimereală.

Alcool, medicamente, droguri recreaționale

Încă se bea la volan, cu justificarea că una-două beri n-au efect. Legea românească pretinde alcoolemie zero la volan, deci nici una-două beri nu sunt în regulă! Da, poate în Germania, unde condițiile de condus sunt radical diferite, însă nu și la noi.

Soluții: Toleranță zero pentru cei care beau la volan. Alcoolemia admisă la noi (din motive clare) este zero. Nu 0,05% sau 0, 01%. Zero. În UK, dacă alcoolemia este peste limita admisă, numai tentativa de a conduce (care poate include împinsul mașinii câțiva metri, de exemplu) se lasă cu 6 luni de închisoare, £5000 amendă (cam două salarii medii), și 1-3 ani (!) suspendare permis. Nici la noi legea nu e rea, însă, ca de obicei, nu se aplică.

Oboseala

Dificultatea traficului duce la instalarea mai rapidă a oboselii. Șoferii „profesioniști” sunt adesea surmenați de suprasolicitare.

Soluții: Mai puțină lăcomie din partea patronilor și mai puțină disperare și inconștiență din partea șoferilor. Controale riguroase ale șoferilor profesioniști.

[Șoferi] Bărbați tineri

Foarte mulți au pe mână mașini „tari” sau mașini mari (camioane, basculante), pe care nu sunt deloc pregătiți să le conducă.

Soluții: Educație. Ușor de zis, extrem de greu de făcut. Verificare riguroasă a șoferilor profesioniști tineri, care manifestă tendințe extrem de îngrijorătoare pe drumurile publice, conducând mașini mari.

Utilizatori ai drumului vulnerabili în arii urbane și rezidențiale

Mulți pietoni vârstnici, pentru care traficul modern reprezintă o dificultate reală.

Soluții: Prezența vizibilă și continuă a echipajelor de poliție în aceste zone. Trotuare largi. Treceri de pietoni bine marcate.

Călătoria în întuneric

Majoritatea drumurilor interurbane nu sunt iluminate. Stâlpii cu becuri sunt adesea decalați față de trecerile de pietoni în orașe, i.e. trecere de pietoni așezată exact la mijlocul distanței între două becuri.

Soluții: Semnalizarea mai bună a zonelor riscante. ITP-uri reale (sisteme de lumini adecvate – de câte ori nu vezi venind o motocicletă care se dovedește a fi o dubă?).

Factori legați de vehicul: frâne, manevrabilitate, întreținere

România este plină de rable. Inspecțiile tehnice periodice se trec pe bază de șpagă, în mod curent.

Soluții: Din nou, subliniez rolul major al ITP cinstite, reale.

Defecte de design, așezare, întreținere a drumului care pot duce la comportamente riscante ale utilizatorilor drumului

Drumuri gândite și executate prost, contra-intuitiv. Avem din belșug.

Soluții: Dacă drumurile sunt practic imposibil de corectat (multe ar trebuie regândite și refăcute), se poate lucra la comportamentul șoferilor.

Vizibilitate neadecvată datorită factorilor de mediu (care face dificilă detectarea altor vehicule și altor utilizatori ai drumului)

Mult mai mult decât din cauza factorilor de mediu, România suferă de factorul uman, care parchează de rutină la mai puțin de cinci metri de intersecții și treceri de pietoni, adesea e vorba de mașini mari, care obturează complet vizibilitatea. Acest obicei fantastic de dăunător din perspectiva siguranței este deja obicei în România.

Soluții: Amendarea sistematică, fără pardon, de către poliția rutieră, nu cea comunitară, a celor care parcând sau oprind pun în pericol siguranța traficului. Acest fenomen este deja răspândit pe scară largă la noi. Firmele private dau amenzi pentru parcare neplătită pe locuri cu plată, în timp ce extrem de mulți indivizi parchează obturând vizibilitatea la colțurile intersecțiilor sau, mai grav, la trecerile de pietoni, și nu-i sancționează nimeni.

Acuitate vizuală slabă a utilizatorilor drumului

Ca și carnetele de șofer măsluite și ITP-urile șpăguite, și examenele oftalmologice se fac, adesea, în același spirit. Cred, totuși, că acest factor este mult mai puțin relevant.

Soluții: Logic, examinări oftalmologice adecvate. În situațiile problematice, devine obligația șoferului să conducă ținând cont de situația sa.


Factori de risc care influențează severitatea accidentului

Factori de toleranță umană [la traumă]

Este un factor de risc neifluențabil, universal.

Viteză neadaptată sau excesivă

Din nou, viteza. Evident, transferul energiei traumatice este direct proporțional cu viteza.

Soluții: Toleranță zero pentru vitezomani, monitorizare sistematică a traficului în acest sens.

Neutilizarea centurii de siguranță și dispozitivelor de contenție a copiilor

Găsesc că este incredibil cât de mulți români nu realizează maxima importanță a centurii de siguranță. De fiecare dată când mă sui într-un taxi și-mi pun centura, în România, mi se spune cu aplomb „nu trebe, domnu’, nu ne oprește nimeni, n-aveți grijă”. Cam ăsta este spiritul. Am văzut pe la noi, pe străzi mai puțin circulate, tați cu copii de 3-4 ani în brațe, la volan, chipurile îi învață să conducă.

Soluții: Educație. Legea este inutilă dacă omul e incapabil să înțeleagă că centura poate face diferența între viață și moarte. De exemplu, publicitate sponsorizată de stat, în mass-media.

Neutilizarea căștii de protecție de către utilizatorii vehiculelor pe două roți

Evident. La fel ca și în cazul centurii de siguranță.

Obiectele de pe marginea drumului nu oferă protecție la accident

Acest factor reprezintă un nivel de organizare a siguranței la care nu ne putem raporta încă în nicio măsură.

Protecție la accident insuficientă pentru ocupanții vehiculelor și cei loviți de vehicule

Multe mașini vechi, care nu oferă protecția necesară – infrastructurală, airbag-uri, centuri de calitate, etc.. Așa zisa-reînnoire a parcului auto este, de multe ori, o re-învechire a acestuia. Există încă destule autovehicule care nu oferă practic nicio protecție semnificativă celor implicați în accidente de circulație.

Alcool, alte droguri

Fie și numai prin diminuarea vitezei de reacție, e.g. întârzierea frânării, alcoolul poate influența decisiv mecanica unei coliziuni.

Soluții: Toleranță zero pentru consumatorii de alcool la volan, monitorizare sistematică a traficului în acest sens.


Factori care influențează severitatea leziunilor traumatice

Întârzierea constatării accidentului

Drumuri izolate, zone fără semnal de telefonie mobilă.

Soluții: Acoperire mai bună pentru telefonia mobilă, patrule de poliție.

Prezența focului ca urmare a coliziunii

Transportul de substanțe inflamabile, fără autorizație și precauțiile necesare. Transportul de diverse materiale în autovehicule improprii este de notorietate în România (vezi celebrele Dacii pline de te miri ce). Inconștiența șoferilor „profesioniști”, adesea bărbați tineri, care fac depășiri riscante cu cisterna plină.

Soluții: Sancționarea dură a oricărui transport periculos neautorizat, fără excepții.

Scurgeri de substanțe periculoase

Aceleași probleme și soluții ca la punctul precedent.

Alcool, alte droguri

Din nou, alcoolul, care poate influența sever situația medicală a accidentatului.

Soluții: Toleranță zero pentru consumatorii de alcool la volan, monitorizare sistematică a traficului în acest sens.

Dificultăți în salvarea și extracția persoanelor din vehicule

Acestea sunt mai mari la noi datorită lipsei echipamentului și pregătirii. De asemenea, lucrurile pot fi mult îngreunate de acces și drumul/traficul în sine.

Soluții: Dotarea și pregătirea personalului în serviciile de urgență.

Dificultăți în evacuarea persoanelor din autobuze/autocare implicate în accidente

Similar punctului anterior.

Lipsa îngrijirilor pre-spitalicești adecvate

Eventualitate care sunt convins că survine frecvent. Un accidentat în stop cardio-respirator trebuie resuscitat (începută resuscitarea) în interval de minute, nu zeci de minute.

Soluții: Ameliorarea serviciilor de ambulanță, ca dotare și personal.

Lipsa îngrijirilor adecvate în departamentele de urgență

În lipsa unor centre de excelență în traumatologie, supraviețuirea este inerent mică. În sistemul american, Centrele de Traumă de Nivel I (Level I Trauma Centers) oferă șanse de supraviețuire cu până la 25% mai mari comparativ cu alte servicii, însă sunt centre înalt specializate, care se conformează unor standarde extrem de stricte.

Soluții: Creerea a cel puțin trei centre regionale de traumatologie, în orașe cu tradiție medicală, definirea clară a rolului și standardelor acestora, creerea unei infrastructuri solide de transport aerian.


Aș adăuga trei factori de risc poate nu specifici, dar în mod cert predominanți în România:

1. Indolența, rezistența la aplicarea unor lucruri de bun simț: a nu vorbi la telefon în timpul condusului, purtarea centurii de siguranță, a nu te angaja în depășiri hazardate, a respecta viteza legală și pe ceilalți participanți la trafic etc.. Lipsa de cultură, educație, respect și simț civic, altfel spus, ceva mai trist.

2. Cultura lui „e bine și așa„, care asigură baza unui întreg univers de jumătăți de măsură și improvizații periculoase.

3. Imensa și ubicuitara corupție instituțională care permite tergiversarea nesfârșită și opacă a proceselor din domeniu (vezi cazul Păunescu, Nistorescu, Huidu, printre altele), adică, în ultimă instanță „favorizarea infractorului”, întârzierile și pierderile nesfârșite în construcția de autostrăzi, etc..

Concluzii

Nu știu dacă o asemenea listă minimalistă există pe undeva prin „instituțiile abilitate”, cel mai probabil că nu, românii fiind mult prea deștepți ca să ia în considerare recomandările OMS (cultura lui „e bine și așa”). Cunoscând foarte bine instituțiile românești, sunt perfect convins că nu există nicio persoană oficială abilitată în domeniu care să fi studiat în amănunt documentele prezentate aici (nu mai vorbesc de altele).

Sunt încredințat că puținul care se face, se face cu forța, impus de legislația europeană. Soluțiile pe care le-am enumerat sunt de bun simț, simple, nu e nicio mare filozofie să le implementezi, iar multe nu costă nimic în plus, presupun doar ca cei implicați (scuzați cacofonia) să-și petreacă cele opt ore de muncă muncind (funcționari, specialiști în drumuri, polițiști etc.).

Închei prin a-mi reasuma opinia conform căreia avem de-a face cu o problemă sistemică, la care e nevoie de soluții la nivel de sistem – adică tocmai ceea ce nici azi nu funcționează ca lumea în România.

Privind scurta analiză de mai sus (care cuprinde doar sumar numai factorii de risc principali, omițând o vastă parte a problemei), realizăm cât de multe sisteme sunt implicate, instituționale sau nu: ministere, primării și consilii județene, poliție, factorii de educație (extrem, extrem de importanți și neglijați!) și sănătate etc..

La noi fiecare sistem luat în parte este deficitar și corupt, iar coordonarea între ele este subiectul unui film de groază. Dacă punem astfel problema (adică științific, tehnic), devine evident că avem nevoie de mulți specialiști autentici, în multiple discipline, pentru a implementa soluțiile necesare, nu „profesioniști” cu doctorate cumpărate. Unde sunt aceștia?

Din toate aceste motive, din păcate, nu văd o ameliorare semnificativă în viitorul apropiat și sunt nevoit să dau același sfat ca și americanii: este esențial să folosiți tehnici de condus defensive. Poate astfel problema pe care tot noi am creeat-o se va rezolva cel puțin parțial.

(5,00 / 7 evaluări)
Loading...

Un comentariu la “Accidente rutiere în România

  1. Î: Dacă punem astfel problema (adică științific, tehnic), devine evident că avem nevoie de mulți specialiști autentici, în multiple discipline, pentru a implementa soluțiile necesare, nu „profesioniști” cu doctorate cumpărate. Unde sunt aceștia?
    R: În Anglia, Germania, Canada etc :)

    „Sistemul” de care vorbesti este alcatuit aproape in totalitate de persoane care au trecut prin scoala degeaba, care nu vor si nu stiu sa munceasca si care, majoritatea, au ajuns acolo prin mita, nepotisme etc. In general cand te izbesti de oamenii din „sistem” ramai siderat de faptul ca Romania inca mai exista ca tara si ca acest stat inca nu s-a dezintegrat. Insitutiile care ar trebui sa defineasca STATUL sunt in cel mai fericit caz cvasinutile. Politia spre exemplu are ca singura activitate, in opinia mea, colaborarea cu infractorii si protejarea acestora :) Asadar, pentru aplicarea masurilor enumerate de tine nu este necesara doar o schimbare a mentalitatii, dar si aparitia peste noapte in capetele seci a celor ce alcatuiesc „Sistemul” a unor minime competente, a dorintei de munca, a CARACTERULUI. Prin urmare consider ca realizarea masurilor simple propuse de tine ramane la nivel de utopie in Romania. Cel putin pentru urmatoarele 2-3 secole :) Evident ca pana atunci disparem ca natie, insa asta e o alta poveste.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile