ScrieCiteşteAutoriDespreRecomandăEnglish
Abonament Iată cum se produce cea mai fină comedie a zilelor de primăvară din 2009.
Tocmai când eram convins, pentru prima dată, că sufăr de astenie, o întâmplare mă scoate din amorţeală: domnul Radu Duda (staţi liniştiţi, îl cunoaşteţi deja, el ni se prezintă cu numele de scenă: Alteţa Sa Regală Principele Radu al României. Altădată, de voi avea nervul necesar şi suficient, voi vorbi şi despre punctuaţia din acest nume de scenă, despre unele litere mari şi altele mici şi despre acel al României) îşi anunţă candidatura la preşedenţia României. Ce frumos! Ce frumos începe un vis al onaniştilor regali, strânşi mereu (fără alt motiv, decât acela de a se strânge) în jurul aceloraşi mese rotunde, de supt aceleaşi candelabre prăfuite, purtând mereu aceleaşi straie obosite, aceleaşi coroane şi buzdugane de plastic şi pâslă, care-şi măsoară în inches (că doar centimetri de România nu-s buni, cum nu-i bun nici cuvântul prinţ, ce păleşte în strălucire în faţa unui prince (leneşii să privească mai atent numele blogului domnului Duda)) juisările vâscoase, pe pardoseală.
Va începe distracţia, neîndoilenic. Pregatiţi-vă, cum fac eu, roşiile, ouăle şi pungile cu apă. Domnul Radu Duda are nevoie de sprijinul nostru. Al României.
|
| ||||
 5.0/5 (2 voturi) | ||||
Copyright 2008-2009. Toate drepturile rezervate.
Contact • Termeni şi condiţii • Politica de confidenţialitate • Netarhia Tools • Powered by users
Trecând în revistă toate comentariile la articolul ăla, greţos de liniare şi atât de gramatically correct (pun intended) la modul scârbos de voit epatant, te afli în faţa unui detaliu imund din tabloul magnificului dezastru românesc (continuu şi definitiv).
Mortăciunile acelea sunt români, cu drept de vot. Monarhişti care vor alege un pseudo-prinţ ca preşedinte! Dumnezeule.
Înafară de "extraordinar, neverosimil, surealist de idioţi", numai o totală disjuncţie de oriceea ce poate însemna realitate mai poate oferi o explicaţie (plăpândă) pentru judecata deviantă de care această pleava penibilă nu oboseşte a face dovadă.
Din partea mea, cum ziceam: să rămână morţi. Iar românul modern, dacă ar fi întreg la cap, ar avea grijă de asta.