Despre Netarhia

UPDATE

O aventură a anului 2008, sistemul original Netarhia a împlinit cinci ani. Pentru a ține pasul cu tehnologiile web actuale, și pentru că tehnologiile actuale au ajuns din urmă Netarhia, am luat decizia migrării spre platforma WordPress.

Netarhia a fost clădită de la zero, iar WordPress este rezultatul muncii a sute de minți și se află în continuă evoluție. Deoarece în acest moment WordPress a ajuns la o maturitate suficient de avansată pentru a suporta o idee ca Netarhia, migrația are sens.

Cu alte cuvinte, Netarhia este acum clădită pe temelia WordPress. De interes la fel de actual, mai puțin ca parte tehnică, iată mai jos forma originală a acestui articol.

05/03/2013


 

Webmaster:

Varianta oficială subliniază succint câteva dintre principalele caracteristici ale Netarhia, în forma sa finală (să zicem, un website nu are o formă finală niciodată).

E mai interesant, poate, să afli despre Netarhia că este rezultatul „muncii” unor entuziaşti ai tehnologiei. Este o aplicaţie web. Este un sistem construit în jurul unei idei care nu poate fi acuzată de prea multă originalitate. Dacă luam un WordPress MU şi-l puneam pe netarhia.ro, nici n-aş mai fi scris acest „Despre”.

Citește tot

Blogosfera

I-aş fi zis „blogocubul”, de la colţurile capetelor a 90% dintre reprezentanţi. Oricum, există un 10% (poate sunt mult prea optimist), care creează valoare.

În rest, jalea îşi domneşte domeniul. S-a vorbit, chiar de către cei 10%, despre structura blogocubului, despre nişele acoperite, despre non-valoare, despre valoare şi autoritate, despre bani din blog, despre nimic.

Toate fireşti, chiar dacă nu bune. Ceea ce omite (sau abureşte până pierde esenţa) aproape toată lumea, vorbind despre nimic, este tocmai următorul fapt exagerat de simplu: weblogul e un format publicistic, cu anumite particularităţi tehnice. Atât şi (absolut) nimic mai mult. Dar fantastica sa accesibilitate îl face susceptibil de a fi utilizat de mult prea mulţi imbecili. Dintre care unii au ajuns atât de departe, încât iluzia că sunt sau semnifică oarece la scara omenirii le dă aripi aproape materiale. Apoteoza lipsei de valoare.

Citește tot

Optimişti la 2 bani duzina

Avem ieftin. Doisprezece optimişti români la 2 bani (noi). Ieftin pentru că avem de unde. E plină presa scrisă, audio-vizuală şi online de ei. Bonus, îi găseşti uşor şi în lumea cea fizică, prin cafenele şi pe străzi.

Nu ştiu pe ce lume trăiesc oamenii ăştia. Sau după ce se iau atunci când îşi vorbesc/scriu/televizează/strigă prostiile. De la deontologul optimist care scrie „de bine” pe bani grei, la cretinica sau cretinelul care debordează de optimism la mare distanţă de realitate (pe care o trăiesc părinţii, că ei mai au ceva vreme de ars aiurea) şi la acele detestabile Rapandulah trendensis care scriu advertoriale şi diverse alte comentarii inutile, optimiştii de doi bani sunt cu toţii nişte idioţi.

Citește tot

Elogiul firescului

PolitenessSuntem atât de departe de ceea ce ar trebui să fim, atât de obosiţi şi de sătui, încât ne-am obişnuit să ne mulţumim cu extrem de puţin, din care, folosind ecuaţia magică prin care ţânţarul se transformă în armăsar, ne extragem şi umflăm o brumă de bucurie tristă.

Astfel, am ajuns să exultăm ca în faţa unui miracol, de fiecare dată când mărturisim firescul. „Îţi dai seama, s-a ridicat să-i lase locul femeii ăleia gravide” sau „aşa bine au lucrat ăia azi, de n-am stat decât două minute la coadă”. Lucruri care, pentru alte neamuri, se înscriu în suma unui sine qua non al civilizaţiei, nouă ni se par mici minuni neverosimile.

Citește tot

Centrul Naţional pentru Organizarea şi Asigurarea Sistemului Informaţional şi Informatic

…în Domeniul Sănătăţii (CNOASIIDS)…

…nu pare să aibă website. Sau n-apare pe Google.

Are doar un comunicat de presă şi nişte poveşti despre el, aici şi aici, plus că ne mai prezintă nişte date statistice medicale (unde un tip inteligent traduce „diabet zaharat”, cu „sweet diabetes”, în timp ce restul majoritar al fraierilor vorbitori de engleză îi zic „diabetes mellitus”), vechi de vreo 3 ani, toate prin medierea site-ului Ministerului Sănătăţii.

Citește tot

România coşmarurilor mele

Purgatory (Sergey Tyukanov)

În fiecare zi, aproape fără greş, ca un coşmar din care te trezeşti în alt coşmar, primind ca bonus doar acea inestimabilă secundă în care iluzia că te-ai trezit cu adevărat persistă, efemeridă care moare brutal odată cu hohotele sinistre ale unui narator invizibil: te-ai trezit că te trezeşti în alt coşmar! Şi în altul, apoi în altul, într-o cascadă neverosimilă.

Asta e România mea, atunci când îmi dau voie să fiu  sensibil, s-o simt, nu să-mi târăsc zilele prin ea cu detaşarea celui care trage să moară.

Citește tot

România viselor mele

Forrest Road

Mă trezesc, ca în fiecare dimineaţă, odihnit, fără alarmă, odată cu soarele. Bine odihnit. Pentru că am dormit bine. Pentru că n-am avut altă treabă, alte bătălii de dat în somn, angoase şi spaime, griji pentru mâine. Pentru că mâine n-are cum să fie decât cel puţin la fel de bun ca azi.

Parfumul teilor dintre blocuri, atât de mulţi, deja, îmi scaldă dimineaţa. Îmi permit să-l întinez cu aroma cafelei. O beau neagră. Fără tutun. Nu mai fumez demult, de când nu mai am de ce și unde, de când pot alerga şi am şi pe unde. De pe autostradă, ca prin câlţi, câteva motoare. Păsări, la două etaje mai jos, discută între ele. Voci mici de copii abia treziţi. E linişte, iar distanţa faţă de perfecţiune a acestei linişti e ceea ce o face magică.

Citește tot

Ţărănoii

Ador ţăranul

Ce tot zic eu aici? Sunt un ţăran, în sufletul meu. Iubesc ţăranul autentic, caracterul şi vitalitatea lui, mâinile lui muncite. Iubesc locul în care trăieşte şi curăţenia în care şi-l ţine.

În cele ce urmează mă refer strict la ţărănoi, o subspecie al cărei nume implică nemeritat şi nedrept ţăranul.

Ţărănoiul

Animal hibrid şi grotesc, ţărănoiul se trage, ca mulţi dintre noi, de la ţară, însă se află suspendat între cele două tradiţii, rurală şi urbană, ca lighioana de o prostie şi nesimţire remarcabile ce este. Plecat dintre codaşii satului, ăia pe care nici consătenii nu-i pot suporta şi îi ţin de „puturoşi”, „bandiţi” şi „haimanale”, ţărănoiul vine la oraş, întotdeauna cu impresia că vine la „mai uşor” şi întotdeauna cu aere de şmecher, din prima.

Citește tot

Ordinarii

Cât de ordinar trebuie să fii ca să-ţi doreşti într-atât să pari extraordinar, încât sfârşeşti prin a fi extraordinar de ordinar!

Nu e nimic în neregulă cu a fi ordinar. Ordinar înseamnă obişnuit. A fi obişnuit poate însemna a fi (mai) fericit. Conotaţia peiorativă e dată numai de spaima (justificată doar de prostie) de a fi la fel cu prea mulţi dintre ceilalţi. Semnificaţia e adâncită de expresia „absolut ordinar”, pe care n-o să mă sfiesc s-o folosesc în continuare.

Citește tot

Trend, tendinţe, turmă

Eşti în trend? Bun venit în turmă!

Cei 3T

Hai cu toţii, toată turma. Azi învăţăm regula celor 3T: trend-tendinţe-turmă. O trilogie fascinantă, a cărei sămânţă e un cuvânt străin, apoi urmează traducerea în română, iar la urmă avem, derivat printr-o aproape matematică inducţie, conceptul în sine.

Pentru că, trend setter-ule, trendinezule (da, am găsit şi monstrul ăsta lingvistic), trendofilule şi trendologule (şi-am mai creat doi), trebuie să afli, măcar pe această cale, că te situezi în contextul a ceea ce înseamnă şi presupune noţiunea de „turmă”.

Citește tot