Cititul pe monitor

Majoritatea celor pe care-i chestionezi susţine că n-ar renunţa niciodată la hârtie, atunci când are de citit volume mari (articole lungi, cărţi). Aparţin acelei majorităţi. Totuşi, trebuie să mă urnesc odată cu timpurile, care timpuri devin tot mai scurte, şi anume nu prea mai este timp de citit înafara monitorului. De aceea mă văd obligat să găsesc soluţii pentru a ameliora experienţa lecturii pe monitor.

tehnologie • usability

Gabriel (2007)

Unul dintre acele filme care ar merita, pentru fanii genului (gotic), mai multă expunere şi atenţie: Gabriel. Aş fi vrut să-mi fi fost recomandat, în loc să-l găsesc absolut întâmplător, mânat de o acută sete de baroc. Far from Grace, o poveste de acel neagru seducător al goticului, afişând, ca dintotdeauna, lupta dintre bine şi rău, de data asta personificate în arhangheli şi demoni, într-un loc întunecos, aprins şi ud de la ploaia care nu conteneşte.

filme • recomandări

Cloverfield (2008)

Cloverfield este un sci-fi horror foarte reuşit, într-un moment în care genul e destul de văduvit de producţii suportabile. Văzusem trailer-ul, citisem nişte cronici pozitive, îmi era sete de aşa ceva, astfel încât l-am văzut. Şi nu mi-a părut rău, au contraire.

filme • recomandări

Dascălii

Când zici "dascăl" în loc de profesor, conferi meseriei o aură de şi mai mare nobleţe, de factură clasică, de stil vechi, adică de un soi implicit mai bun. Mai de soi. Dascăl. Dascăli. Dascălii noştri.

intelectuali • educaţie • literatură

Sună ieftin Anglia-România

Sun acasă

Ca orice român plecat recent, care are de ţinut legătura cu seniorii familiei, pentru care programele de instant messaging şi chiar email-ul rămân mistere de nepătruns. Am de dat telefoane în România, din Anglia, aşadar.

Anglia • România

Business Magazin loveşte din nou (un newsletter în plus)

Se pare că nu pot să scap de Bişniţ Magazin, măi frate! Primesc de la un amic, pe mesingiăr:

***: comentariu 4, ultima linie: http://www.businessmagazin.ro/opinii/deschideti-granitele.html?5544;4252726 :))

prostie • incompetenţă • România

Zile bune

Că tot vorbeam ieri despre detensionare şi abandon. Cum ar fi să renunţi? Să uiţi de unde vii şi, de ce nu, încotro te duci. Să reuşeşti să vezi lucrurile altfel, adică aşa cum sunt, pentru că lucrurile în sine sunt nimic, devin, cel mult, aparenţa în care le spoim. Un confort posibil şi acasă, printre oameni selecţi, însă mereu temporar şi mereu spoliat de către banditul care este neliniştea celui mereu hăituit, străin printre ai săi.

lifestyle

Despre plecare

Am rezonat cu ultima scriere a lui Dragoş Mănac. Atât de tare, încât m-am simţit dator să las două trei comentarii. Câteodată, cineva scrie ceva de parcă ai fi scris tu însuţi acel ceva, dacă ai fi fost altcineva. E un articol paşnic, aducător de pace unuia ca mine.

România

De bine, despre România

"un articol civilizat despre partea frumoasă a României şi a românilor"

Aproape că m-am hotărât să nu mai scriu despre România, există destule alte lucruri de care sunt sătul, mai vrednice de a pierde vremea. Cu toate astea.

România

Kate.

Este pentru a treia oară când această actriţă aparte îmi atrage atenţia. Mai degrabă, felul în care a reuşit să mă provoace să mă gândesc nu la film, ci la emoţia, tristeţea, îndoiala pe care mi le-a transmis şi care au rămas o vreme bună în mine. Primele zăboviri (ale mele) mai îndelungi asupra modului ei de a dori să exprime ceea ce e necesar să simtă privitorul unui film au apărut la Eternal Sunshine of the Spotless Mind (şi da, am văzut şi filme ale ei, realizate înaintea celui tocmai amintit). Apoi, oarecum interesat, am continuat cu Finding Neverland, care e simpatic şi sincer, dar inutil. A urmat Little Children, care e de-a dreptul crud, fără echivoc, dar multă parte din acest film se datorează apelului regizorului la presupunerile noastre, la muzică şi la o punere în scenă aparte. Oricum, un film sobru. Din ce în ce mai atent, am urmărit-o în Revolutionary Road, un film impresionant şi grav, o tragedie curată (fără accente laterale inutile), o realizare de excepţie. Apoi, intrigat, am aşteptat cu mare nerăbdare The Reader. Este filmul ei în întregime, este emoţia simplă şi nealterată, este neputinţa şi acceptarea ei, este drama conştienţei unei finalităţi implacabile.

filme