Sebastian Bach

Piesa (compoziţie & interpretare) unuia dintre dintre cei mai buni ghitarişti din istorie^* (dacă nu cel mai bun, şi n-o zic cu uşurinţă), cântată de cel mai mare vocalist de rock din istorie. E singura variantă de "Little Wing" în care aproape că e mai imensă Vocea decât Ghitara.

muzică

Artă şi natură

Mărturisind un apus de pe pod, azi, mi-am zis din nou că nu este nimic mai frumos decât natura. După care mi-am amintit că există obiecte, unele de artă, care evocă o trăire cel puţin egală. Foarte important! Obiecte? Materialism? Ei bine, da. Şi astfel am realizat că arta este natură concentrată, concentrat de senzaţie, cu sau fără pulpă. Iar orice nu supravieţuieşte acestui filtru este anti-natură, adică pseudo-artă, adică nouă zeci de procente din gunoiul contemporan.

Roşia Montană, Fân Fest

Never again.

~ FIN ~

PS: lapidariciunea acestei recenzii despre Tomata Montană mă privează de folosirea câtorva împletituri vocabulare extrem de umoristice legate de Roşia Momentană, după cum te sărăceşte şi pe tine, cetitoriule, prin neputinţa de a ceti mai multe despre caducul cele petrecute la Roşia Spontană, AD 2011.

Between the Buried and Me - Mordecai

Greuceanu. Treaba mea se afla, de fapt, la 4:30 (wait for it...), unde studiam un sweeping arpeggio solo genial. După care am văzut toată piesa. Ce chestie. Death metal combinat cu jazz şi progressive. Meshuggah? Djent, anyone? Plus stilurile dintre. Straniu. Puternic. Reset cerebral total.

muzică

Joe Bonamassa

Tocmai am ascultat Bloodline, albumul trupei omonime, cu Bonamassa la ghitară. Şi câteva dintre albumele ulterioare ale lui Joe. Progressive blues, să-i zic? Tehnic şi capabil să transmită emoţie, Joe Bonamassa este, probabil, cel mai proeminent ghitarist de blues la ora actuală, l-aş situa pe acelaşi calapod cu Gary Moore sau Stevie Ray Vaughan, însă, totodată, este cel care aduce blues-ul în mileniul trei, şi e greu să "modernizezi" un asemenea stil fără să-l distrugi.

muzică • recomandări

It Might Get Loud (2008) review

Filmul are o reţetă simplă. Trei ghitarişti din trei generaţii diferite (nu neapărat cei mai buni din fiecare), se întâlnesc şi discută despre ghitară şi muzică, fiecare din perspectiva proprie. Cei trei sunt Jimmy Page (Led Zeppelin, dacă mai e nevoie), Edge (U2, dacă mai e nevoie) şi Jack White (The White Stripes, The Raconteurs).

filme • recomandări

This Is Spinal Tap (1984) review

This Is Spın̈al Tap e un mockumentary clasic, creat în jurul trupei fictive Spinal Tap. E filmul ăla în care amplificatoarele de ghitară au volumul până la 11, bateristul are zilele numărate, iar majoritatea compoziţiilor ţintesc la sex.

filme • recomandări

Meditaţii (Marcus Aurelius)

Aş fi vrut să epatez publicul cititor cu un citat genial din Meditaţiile aureliene, însă îmi este aproape imposibil să izolez o frază în acest scop. Oricum mică în volum, lucrarea este "citabilă" în întregime. Aproape fiecare paragraf poate fi înrămat şi pus pe perete. A cita aici unul singur este a nedreptăţi restul cărţii.

filosofie • recomandări

Cursa lu’ Şomer cu diplomă

Încă de mic părinţii şi alţi doritori de bine te sfătuiesc sau obligă, după caz, să urnezi şcoli ca să nu ajungi să prăşeşti pe ogoarele patriei. Admirabil aş zice, doar că din dorinţa de a nu-ţi strica visele ori iluziile nu-ţi spun că s-ar putea să devii un simplu colecţionar de hârtii date de şcoală.

Bere foarte puţin nefiltrată la Fabrica de Bere Ursus

Am ajuns şi eu la Fabrica de Bere Ursus. Foarte frumos. Înăuntru. Şi afară la terasă e frumos, doar că e mult zgomot de la traficul pe 4 benzi din imediata apropiere.