ScrieCiteşteAutoriDespreRecomandăEnglish
Abonament 
Avatar e ultimul film regizat de James Cameron şi comercializat ca fiind "from the director of Titanic", deşi ar fi trebuit zis, mai bine, "from the director of Terminator"... Deşi abia a ieşit, deja s-au spus multe despre el, printre care şi că ar revoluţiona arta facerii de filme. Hm. Da şi nu.
Da, pentru că, sub aspectul strict al vizualului, Avatar e generaţia următoare de tehnologie. Prezintă o grafică pentru care atributul de "splendidă" nu este exagerat. Vizual, filmul e un festin de formă, culoare şi dinamică. Chiar pentru cei obişnuiţi cu FPS-urile, CGI-ul este im-pre-si-o-nant. Probabil că undeva, în vreun studio de efecte speciale, un cluster imens de staţii grafice abia mai respiră (fum), după treaba asta.
Nu, pentru că Avatar este, de la cap la coadă, o succesiune predictibilă de clişee, iar dacă arta filmului implică şi idee, poveste, scenariu, acest film nu reprezintă în niciun caz o revoluţie. Totuşi, latura vizuală e atât de pregnantă, încât prezenţa acestor clişee, deşi clară, e uşor de trecut cu vederea. "Bine, bă, iară nu i-o zis adevărul de la început şi dup-aia s-o îndrăgostit şi-i mărturiseşte totul şi-o asigură că acuma totul e OK, dar ea, după ce i s-a oferit trupeşte, strigă că nu, nu, nu, am avut încredere în tine, bastardule; ce clişeu ordi... Tulai bă! Fii atent la munţii ăia-n aer, în vortex!! Maaamă, ce copaci! Acolo-s minimum o sută de nave, frate! Pfuai, ni la animalu' ăla cum se bate cu robotu'!!"
Pe scurt, Avatar este un SF/fantasy despre o corporaţie pământeană tipică (adică lacomă şi fără scrupule) care vrea să extragă Unobtainium de pe Pandora, o planetă sălbatică şi stranie, locuită de humanoizii Na'vi, care, culmea, nu agreează în mod deosebit ideea minelor în locul pădurii natale. Cu acest prim clişeu debutează seria de clişee care compun întregul film, care s-ar fi putut petrece în orice perioadă din istoria omenirii. Avatar transportă toate astea în universul ciudat şi fabulos al Pandorei, într-un viitor nu prea îndepărtat, unde regăsim, de asemenea, şi toate stereotipurile filmelor americane, de la savantul idealist şi marine-ul dur ca frâna de avion, la eroul victimă a luptei ideologice cu sine însuşi şi la frumoasa nubilă din junglă (dacă putem numi "junglă" creaţia vizuală magnifică care ţine loc de pădure în Avatar). Povestea decurge predictibil la modul confortabil: ai timp să te concentrezi pe video-audio, n-ai ce-ţi bate capul cu intrigă, punct culminant, deznodământ - sunt tot alea din 99% dintre filmele americane.
Avatar e primul film pe care l-am văzut în 3D. Fapt despre care nu prea ştiu ce să zic, decât că, după ce te acomodezi, imersia pare să fie excelentă, dar la un mod subliminal, subtil.
Filmul merită văzut, e entertainment pur de şcoală veche, dar într-un registru tehnic modern fenomenal. Muzica de James Horner. Recomand.
Site oficial şi trailer Avatar >>
  4.5/5 (8 voturi) | ||
Replici (1) • Avatar, with a sense of touch (Lt.Dan) • adaugă replica ta » | ||
Copyright 2008-2009. Toate drepturile rezervate.
Contact • Termeni şi condiţii • Politica de confidenţialitate • Netarhia Tools • Powered by users
18 dec 2009, ora 5: tocmai m-am intors de la mult asteptatul eveniment. din pacate marea experienta pe care ne-au promis-o cei de la cinema city cotroceni a fost o mare DEZAMAGIRE. filmul intr-adevar este extraordinar(poveste, grafica, peisaje pe care nimeni nu si le-ar putea inchipui, etc.), dar proiectia din sala a fost mult inferioara fata de aceea a filmului cu dinozauri pe care l-am vazut prima data cand am fost la cinematograful Imax. Nu stiu daca a fost o problema tehnica sau nu, dar acele efecte specifice acestui gen de proiectie au lipsit cu desavarsire (spectatorii NU au fost invaluiti de actiune, iar personajele NU pareau sa iasa din ecran asa cum toata lumea s-a asteptat si cum am vazut ca e posibil la celalalt film. A fost un 3D obisnuit, poate chiar mai prost, in nici un caz un Imax 3D). In plus subtitrarea in limba romana a fost o subtitrare obisnuita, nu una 3D. Pacat! Sper ca cei de la cinematogaf sa rezolve aceste probleme pt ca eu una m-as duce cu mare drag sa mai vizionez acest film o data, de data asta in formatul in care merita sa fie vazut.
IMAX e altă treabă. Nici eu nu l-am văzut în IMAX, ci în 3D "simplu" ca să zic aşa. Probabil că IMAX 3D e mind-blowing, deşi mai puţin dacă nu e chiar prima vizionare a filmului.
Cu toate ca il citesc destul de des, foarte rar se intampla sa fie de acord cu Sicovitol - daca nu ma deranjeaza ideea, ma deranjeaza forma, si viceversa.
Asa ca am citit cu strangere de inima parerea sa despre filmul pe care il astept cu nerabdare de cand am aflat de el, mai ales ca eu inca nu il vizionasem.
Am rasulflat usurat vazand ca nu il face praf...
Apoi l-am vazut (vazut este putin spus - l-am trait ar fi mai apropape de adevar)si eu.
Daca Matrix a reprezentat o fisura in realitatea filmului (si a realitatii as putea zice) Avatar este o ditamai gaura!
Ca o paranteza, consider ca intr-un orizont de timp oarecare, lumea va ajunge sa traiasca efectiv intr-o realitate virtuala, conectata la varii aparate; daca pana acuma m-am impotrivit cat am putut aeste idei degenerative, de acuma nu stiu ce sa zic... intr-o astfel de realitae virtuala, mai ca nu m-as baga si eu de tot...
Una peste alta, filmul este in unele parti uluitor de frumos, am sorbit nenumarate imagini cu lacrimi in ochi si gura cascata...
De mic copil am visat sa descopar lumi noi; ei bine, acest film a facut aproape real acest vis; cel putin mai real decat orice am experimentat pana in prezent.
Ce plot, ce clisee...? Din partea mea, personajele puteau sa nici nu vorbeasca...
(trec peste faptul ca ador filmele pozitive si mai ales moralizatoare, asa ca mie mi-a placut si plotul - recunosc insa ca e usurel de tot; da cel din Razboiul Stelelor cu ce e mai bun??)
Deci, tuturor cinefililor, sau celor care le place frumosul in general, le recomand cu caldura sa vada acest film.
Nu poate decat sa va imbogateasca...
Foarte intersante si revelatoare ambele pareri despre Avatar (Sicovitol si Wall-T). Personal am avut aceeasi impresie despre film ca si Sicovitol: un spectacol grandios de tehnica ultra-moderna suprapus peste un conflict absolut banal, tesut dintr-o serie de clisee de care te-ai saturat pana in gat... Dar ca sa-l citez pe Wall-T: puteau sa nici nu vorbeasca. Fascinatia senzoriala aproape a atins apogeul cu filmul asta. Oare ce mai urmeaza sa vedem de aici incolo? Cat o sa poata sustine creierul uman si sistemele sale senzoriale apetitul asta pentru inedit? Vom mai avea in curand neuronii necesari sa percepem si sa rezonam emotional la tot ceea ce inventam cu setea asta de imaginatie? Poate ca da. Creierul uman este extrem de plastic...
Gandindu-ma insa la ceea ce spunea Sicovitol despre clisee si la ceea ce am simtit si eu, parca este nevoie si de celalat nivel de cunoastere. Cel prin idei si rationamente, cel generat de experiente si contactul cu personalitati diverse... Va dati seama cum ar fi un film cu puterea "senzorialitatii" lui Avatar si cu un plot cu totul iesit din comun, sofisticat si bulversant? Oare am avea capacitatea sa-l "digeram"?
As crede ca James Cameron a stiut ce a stiut... A mizat strict pe puterea vizualului, altfel am fi fost in pericol de "explozie" cerebrala...
Toate bune in asteptarea filmului "ideal"!
@Daniela: exact. Acum avem, cu demonstraţie, mijloacele tehnice. Asta e partea uşoară. Urmează partea grea, cea a povestirii geniale şi a îmbrăcării poveştii în haina vizuală.
Văd oare bine ce scrie aici? Înţeleg oare bine?
Trebuie să vă reveniţi, oameni buni. Pseudoreveria durează prea mult. Avatar e o simplă încordare a muşchilor tehnici, fără nici un fel de valoare reală. Încordarea asta i-a reuşit lui Cameron, aşa cum am mai spus. Dar atât. Şi chiar nu înţeleg isteria asta cum că e un film extraordinar. Nu e deloc. E doar un documentar despre cum se poate realiza o filmare de calitate, de aceea locul lui e la How it’s made.
Sunteţi chiar atât de orbiţi de forma şi coloritul personajelor şi peisajelor, încât uitaţi că emoţia reală nu aţi simţit-o defel?
Încântarea vizuală a fost, recunosc; dar intensă şi de scurtă durată, iar lipsa vreunei substanţe (nu numai că) m-a dezamăgit, dar m-a şi enervat. În fapt, m-am enervat mai mult pe mine însumi, pentru că am căzut în capcană. Îmi amintesc primele mele vizionări de filme porno: eram atât de absorbit de nevoia de detaliu, eram atât de concentrat pe dimensiuni, cavităţi, intrări, ieşiri, eliberări şi înghiţituri. Tocmai de aceea, mă gândesc că toată efervescenţa asta referitoare la Avatar e o simplă manifestare a unei curiozităţi infantile.
Explozii cerebrale? Despre ce vorbim aici? Despre posibilitatea să cădem seceraţi dacă vedem un film cu adevărat bun? Incredibil cât de nesemnificativă a ajuns unitatea de măsură.
S.F.? O planetă îndepărtată, câţiva ani în viitor, peisaje fantastice sau nişte vertebrate colorate şi dezvoltate total neergonomic fac un S.F.? Avatar e la fel de S.F. precum Titanicul aceluiaşi Cameron.
Filmele bune, cărţile şi, uneori, muzica sunt nişte ferestre prin care încercăm să privim şi să înţelegem ce ar putea fi în afara închisorii noastre cotidiene. Avatar e doar un film porno.
@Lt.Dan: unul dintre cele mai bune review-uri la Avatar, până în prezent. Cu cât stau mai mult să mă gândesc, Avatar este un film porno, în substanţă. Cum pielea n-am găsit io formularea asta elegantă? Nu că e ceva în neregulă cu pornul. I must be losing my touch.
Thanks for the reality check.
M-am trezit citind o ştire despre cum James Cameron este atât de dobitoc încât producătorul de la Oscaruri a solicitat ca un mic scheci ironic despre Avatar să fie scos din programul iniţial al festivităţii decernării premiilor. Ca să nu se supere Jim şi să iasă din sală. Două comentarii la acest articol mi-au atras atenţia: unul care spune că Avatar e o glumă în sine, deci nu ar mai fi nevoie de alte ironii. Şi un altul care e pur şi simplu atât de drăguţ, încât îl redau în forma originală: He can't take a joke? Has he watched "Titanic"?
It's all 'bout the money, it's all 'bout the dum-dum-du-du-dum, and I dont't think it's funny... fuckity-hopity-fuck.