ScrieCiteşteAutoriDespreRecomandăEnglish
Abonament Am citit despre el azi, în presă, cu zâmbetul amar al celui care a văzut hârţogăria birocratică medicală din România schimbându-se la faţă de zeci de ori (literalmente), în timp ce serviciile medicale în sine continuau să se degradeze calitativ, fără oprire.
O altă formă de a nu face nimic concret pentru rezolvare problemelor reale ale sistemului medical românesc, o nouă revărsare emetizantă de limbaj de lemn ("ordin comun" al Ministerului Sănăţii şi CNAS, ameninţarea "vinovaţilor" care nu vor respecta întocmai "prevederile" etc.).
Oricărui practician român i se face groază de noile "prevederi", ştiind cum merg, de fapt treburile. În locul unui oftat de uşurare ("bilet unic", nu-i aşa?) sunt sigur că tuturor colegilor li se apleacă, de pe acum, la gândul noilor corvezi birocratice care-i aşteaptă, sub spectrul pedepsirii "persoanelor vinovate".
Ca să nu mai vorbim despre vădita exagerare a rolului biletului de trimitere, în general: e aproape ca şi cum ai conferi trimiţătorului prerogative sau privilegii mai mari decât celui către care se face trimiterea. Plus punerea pacientului pe drumuri, către cel care trimite, înainte de a ajunge acolo unde are de fapt treabă. În Anglia, o "scrisoare de referire" (referral letter), scrisă pe o foaie normală (fără exemplar roz, verde etc.) e suficientă. Dar, după cum ştim, Anglia e o ţară de lumea a treia, mult sub România ca nivel de civilizaţie.
Cât despre pacienţi... bieţii oameni. Îi văd deja în faţa medicului care le explică despre cum "încă n-au venit formularele astea noi" sau "încă nu ştim exact cum se procedează şi nu vrem s-o păţim, să plătim din buzunar". Vai şi-amar.
Tipic românesc. Ascunde bine sub preş ceea ce nu merge şi fă-te că rezolvi probleme, creând altele, mai ales în sectorul medical, acolo s-or descurca ei cumva, că-s băieţi cu şcoală.
O porcărie, oricum. Întristătoare şi emetizantă.
|
| ||||
Comentarii acest articol
Comentarii articole Paracelsus
Toate comentariile