ScrieCiteşteAutoriDespreRecomandăEnglish
Abonament Mă gândeam la expresie şi exprimare, în general, la PHP în particular, de fapt, pot fi acuzat că nu mă gândeam la nimic concret sau constructiv. Totuşi, în reverie, am ajuns la următoarea concluzie:
Blogging-ul este faţă de jurnalismul tradiţional ceea ce este software-ul open source faţă de software-ul proprietar.
O atare alăturare explică multe, inclusiv multe rele, legat de blogging. În industria software, începuturile fenomenului open source sunt haiduceşti, hacker-eşti, pasionale, personale, prea puţin lucrative. O seamă de indivizi făcând software de amorul artei, ca scop în sine, nu ca mijloc de a atinge alt ţel (nişte bani, cum ar fi). Evident, discuţiile unei asemenea comunităţi se purtau în jurul a tot ceea ce înseamnă un open source embrionar, un fel de a pune problema abia descoperit, care se justifică sub forma singurului subiect de discuţie.
Trasând o paralelă, nu e de mirare că, în contextul bloggingului, în fruntea eşalonului se găsesc voci şi autorităţi care vorbesc despre... blogging, într-o manieră asemănătoare cu începuturile naive ale open source software. Adică voci altfel inutile (pentru că nu te învaţă nimic înafara bloggingului), dacă n-ar exista tocmai fenomenul despre care vorbesc ele, în acest mod ciudat şi reflexiv.
Open source în industria software a însemnat sfârşitul unor grandioase monopoluri şi a coincis cu zorile omenirii ca gigantic "grup de lucru", în comunităţi impresionante ca număr şi dispersie globală. Efecte imense la nivel industrial şi corporatist. Efecte spectaculoase la nivelul micului programator sau webdesigner, exact acele efecte care, aducând tehnologie web avansată la costuri zero, au permis proliferarea inimaginabila a bloggingului. Efectele asupra omului de rând, fără preocupări în IT? Insesizabile. Tot pe Windows, tot jocuri pe bani (sau pirat). De ce? Pentru că software-ul, în general, open source sau ba, nu e un aliment direct digerabil de către om. Mai puţin grosolan spus, creierul uman nu gustă cod binar. Ci vorbe. Adică inclusiv blogging.
Bloggingul, acum, e mult prea plin de sine, trăieşte, adesea, în şi pentru sine, însă există, de destul de multă vreme, semnele schimbării. Bloggingul, executat măiestrit, e moartea jurnalismului clasic. E clar. E confirmat de reacţia turbată a jurnalistului din media clasică şi de migrarea lui spre forma blogului.
Dacă mă întrebi pe mine, filosofând în continuare, bloggingul se va auto-depăşi. Sau va contribui la trecerea la acel altceva. Nu se va mai numi blogging, pentru că nu va mai avea multe în comun cu un jurnal. Blogul nu va mai vorbi despre blog, SEO pentru blog, internet marketing pentru blog etc.. "Blogul" va deveni un întreg avatar pe web al celui care manifestă nevoia de a crea şi propaga informaţie, puţină, dar înalt localizată şi personalizată. Imaginează-ţi o reţea de astfel de noduri.
Şi aici vin şi dau cu comparaţia finală cu software-ul open source: o asemenea reţea de noduri informaţionale (foste "bloguri", în accepţiunea curentă, pentru unele nici nu ştiu de ce se mai păstrează adresarea asta) este perfect capabilă să creeze în media clasică exact aceleaşi probleme pe care le creează fenomenul open source softului proprietar. Însă, comparativ, cu un mult mai mare impact asupra omului de rând, căruia i se servesc vorbe, de data asta, nu secvenţe de cod. Om de rând care e capabil de a trece infinit mai uşor de la oficiosul-guvernului.com la blogger-onest.com, decât de la Windows la Linux.
De-aia, comparaţia e bună. Tranziţia de la media clasică la blog reprezintă evoluţia tranziţiei de la software proprietar la open source. Fiind vorba de o evoluţie a tranziţiei, vom vedea şi o evoluţie a efectelor asupra receptorului final: ăsta care stă şi beleşte ochii la ecran, acuma.
Urăsc până şi termenul de "blog", pentru însăşi etimologia şi natura sa de termen nou cu forţa, marcat stupid, edificatoare pentru superficialitatea şi rătăcirea generaţiei. Îl urăsc, nu-l neg. Fenomenul blogging-ului nu poate fi negat, oricât ai fi de inconştient. La fel cum urăsc, circumscrisă de ideea de "blog", întreaga cantitate de "junk data" care se refugiază sub copertina acestui termen nefericit.
Blogul e aici. Dar nu ca să rămână, ci ca să-şi completeze transcendenţa în acel "altceva" despre care vorbeam mai sus, în acel nod informaţional înalt personalizat, căruia azi, din păcate, îi lipsesc în prea multe cazuri exact trăsăturile fundametale: calitatea şi relevanţa. Aici conceptul de open source are un mare ascendent: orice cretin insipid îşi poate "trage blog", în timp ce nu oricine poate programa computere - iată motivul pentru care comunitatea open source nu poate fi privită cu dezgust.
"Blogul", aşa cum îl ştii, e numai o sămânţă pentru cele ce vor să vină pe web. Amorfă, adesea cel puţin urâtă, dar ascunzând promisiunea unui început. Iar la final, ceea ce va rămâne se va numi, din nou, "website". Dacă nu se găseşte pe parcurs vreunul să inventeze un termen echivalent în stupizenie.
|
| ||||
 0.0/5 (0 voturi) | ||||
Comentarii acest articol Comentarii articole Sicovitol Toate comentariile
Copyright 2008-2009. Toate drepturile rezervate.
Contact • Termeni şi condiţii • Politica de confidenţialitate • Netarhia Tools • Powered by users
