ScrieCiteşteAutoriDespreRecomandăEnglish
Abonament Aflu azi, pe bază de conjunctural fortuit la modul indirect de tot, că scriitorul meu contemporan preferat, românul Alexandru Vakulovski, deşi basarabean la origini, a fost puţin trimis înapoi în Basalabia din motive de acte în neregulă în aşteptarea cetăţeniei române, cea atât de dezirabilă pentru toţi proscrişii, fomiştii şi infractorii acestei lumi.
Paraintelectualul chintesenţial Vakulovski a plecat acasă. Presa vuieşte, comentatorii se lamentează, iar curul meu se umple de lacrimi, ca de obicei în asemenea ocazii de-un tragism pe care nici cuvintele nu-l îndură şi-l lasă mut.
Nu ştii cine e Vakulovski?! Ia să te interesezi, e mare ăsta, a scris în ROMÂNĂ, de-ale lui, originale, a tradus şi autori sovietici, ba chiar şi texte de muzică rock rusească - un ins invaluabil pentru tot ceea ce înseamnă cultură şi românism. Întreţine relaţii selecte cu alţi paraintelectuali şi paraartişti, cum ar fi jenantul care răspunde la numele de Perjovschi, Dan sau băieţii ăia super fake de la Luna Amară. A făcut şi revistă - Tiuk! Foarte tare.
Numai perle de cultură, pe minunatul fir al vieţii unui tânăr scriitor aproape la fel de talentat ca Ron Jeremy. Va-loa-re! Daţi-i bă cetăţenia, ce pixu'!
Închei cu un îndemn încărcat de acea sfătoşenie fermă căreia nu i te opui dacă vrei să-ţi fie bine, în anumite locuri din fosta Românie: "Vakulovski, hai, cătă cas'..."
|
| ||||
 5.0/5 (5 voturi) | ||||
Comentarii acest articol Comentarii articole Sicovitol Toate comentariile
Copyright 2008-2009. Toate drepturile rezervate.
Contact • Termeni şi condiţii • Politica de confidenţialitate • Netarhia Tools • Powered by users
