Business Magazin şi criza (un newsletter în minus)

Primesc newsletter-ul Business Magazin fără să mă fi înscris vreodată la el. Tipic românesc. Nu-i bai. L-am lăsat aşa, mai venea cu câte un articol nu întrutotul prost.

Azi, unul excepţional de imbecil. Citeşte şi hai înapoi. Gata?

Toate prostiile pe care le îndrugă nonşalant autorul se bazează pe patru teze mari (şi, evident, complet greşite):

1. luarea drept firesc a faptului că România nu mai produce aproape nimic, deci nu mai exportă aproape nimic, deci nu mai e în stare să menţină un curs valutar sănătos prin pârghii sănătoase, singurul hal în care cursul valutar poate fi ţinut la valori acceptabile în siguranţă, cu adevărat şi pe termen lung; sunt român prost, hai să accept că nu-s bun de nimic.

2. specula e o afacere: speculă la nivel de individ şi economie; indivizi cu ‘jde credite pentru că şi-au luat apartamente şi terenuri să le speculeze pe piaţa imobiliară; „afacerile” scoase din rahat (chipurile), cam asta fac în România, speculează resurse, drepturi monopoliste, tarife etc.; această nouă datorie, pe care autorul, într-un siderant acces de imbecilitate, zice că „nu o simtim si nu o vedem si nu ne afecteaza” este o nouă manevră speculativă.

3. românul e obligat să consume (maşini, vacanţe etc.), pentru că aşa vrea autorul, în nici un caz să-şi reorienteze vederile de ignorant în materie de ce înseamnă să trăieşti în capitalism, unde „a pune de-o parte” e de bază.

4. „afaceriştii” (inclusiv statul) sunt de bună credinţă (ai terminat de râs? Perfect, hai  mai departe.)

Ce prostii mai mari poţi împinge în faţă, d-le Hostiuc, intr-un articol care se vrea mesianic?! Prostiile astea ar fi fost potrivite doar într-un articol anti-românesc din punct de vedere economic (şi nu numai). Practic, încurajezi exact perpetuarea mecanismelor din epicentrul crizei, şi-o dai şi pervers, pe invers, ca soluţie mântuitoare.

Plus alte şi alte prostii, una mai mare ca alta, scrise parcă, într-adevăr, după cum zicea un comentator acolo, de un fraier care are datorii imens de nasoale la bancă şi, aş adăuga, vreun frate cu o „firmă” de-asta mişto, românească, de speculat rahaturi în diverse ramuri de activitate, iar acuma încearcă să se încurajeze singur, la modul exhibiţionist. Business Magazin, fiţuică premium, tocmai a găzduit un articol la care comentariile au mai mare pertinenţă şi valoare decât conţinutul în sine. Bravo.

Toate textele astea ieftine în jurul împrumutului de la FMI ascund sau machiază sau coafează sau maschează aceeaşi chestie care e deja de domeniul clasicului într-o Românie din ce în ce mai împuţită: tot prostul ăla care munceşte şi încearcă să pună şi deoparte, la modul onest, va plăti şi de data asta. Nu numai pentru prostia concetăţenilor, cât mai ales pentru lăcomia ălora care ştiu ce fac atunci când speculează.

Şi aşa m-am dezabonat de la newsletter-ul Busines Magazin, la care nu mă abonasem niciodată. Ca să fiu sigur, l-am băgat şi la spam.

PS: Cine face pariu cu mine că, în ciuda tuturor poveştilor de adormire de sine a analistului de doi lei, în preajma Anului Nou următor paritatea leu-euro va fi 5 (sau peste)? Da, dar ce bine, vom avea şi douăj’ de milioarde de coco datorie.

Fii primul care evaluează articolul:

Loading...

4 comentarii la “Business Magazin şi criza (un newsletter în minus)

  1. Eu. Şi repet, ca să fie totul clar şi sigur: eu spun că în 31 decembrie 2009, cursul RON/EUR va fi sub 5 RON. Şi accept să-mi dai de 100 (o suta, one hundred) ori diferenţa între estimarea ta şi cursul oficial. Sau, mai bine: te obligi să scrii un articol civilizat despre partea frumoasă a României şi a românilor (atâta cât există; şi există, fii liniştit). Evident, mă oblig să onorez ce-mi vei cere în comentariul tău de mai jos.

  2. Sper că „sub 5 lei” nu înseamnă la tine 4.85… că ăla e un 5 gonflat de hiperbolă.
    Îţi dau cum zici. Dacă pierzi pariul, emigrezi. Bine aşa? :)
    Despre partea frumoasă a României nu (prea) scriu, că se strică. Plus, e nepoliticos, e ca şi cum aş scrie despre mine.
    Mai bine dă tu o părere despre împrumutul lui peşte, abia aştept s-o cetesc.

  3. Trebuie să jalonăm puţin traseul pe care circulăm: adică, atâta vreme cât spui “paritatea leu-euro va fi 5 (sau peste)”, trebuie să îţi asumi o marjă de eroare foarte mică. Daca ramâneai la “5”, fără acel “peste”, atunci nu intram la provocare. Exprimarea menţionată indică astfel clar trendul gândit de tine, adică cel puţin 5 lei pentru 1 euro. Iar eu am reacţionat tocmai pentru a-ţi indica un altfel de trend, adică cel de sub 5 lei pentru 1 euro. Aşa că trebuie să îmi menţin poziţia fără rabat: orice e sub 5 mă favorizează. Oricum, de la 4,85 la 5 e o creştere de 3%, ceea ce contează foarte mult în discuţie.
    Nu mai pot emigra (dar de unde ai ştiut tu că nu eram emigrat deja???). Nu-mi rămâne decât să plătesc cu ruşinea de a mă fi înşelat. Şi, în plus, voi scrie eu ceva frumos. Nu neaparat despre România.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile