Filme (categorie)

Recenzii de film, alte articole legate de film și cinematografie.

Collapse (2009)

Collapse (2009) book cover

Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri.I Timotei 6:10

Collapse este un interviu romanţat cu Michael C. Ruppert, un ex-poliţist american cunoscut celor interesaţi mai cu seamă pe baza asocierii cu From the Wilderness, societate/newsletter pe care o conduce şi care se ocupă cu problemele actuale în domeniul crizei economice, sociale şi politice. Conform propriei sale vederi, Michael Ruppert nu este un teoretician al conspiraţiei, de vreme ce ideile şi dezvăluirile sale sunt deja realitate actuală, practică.

Citește tot

The Road (2009)

The RoadThe Road este un film extrem, este unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut şi, deopotrivă, unul dintre cele mai triste şi deprimante, trăsătură care are un rol capital în a face The Road un film bun. Filmul, bazat pe o nuvelă SF, reuşeşte să ucidă în cvasi-totalitate speranţa, ingredientul minune al oricărui film structurat în jurul arhetipurilor clasice.

N-am mai avut o senzaţie de absenţă atât de pregnantă a speranţei şi viitorului în faţa niciunui film. Bineînţeles, Cormac McCarthy, autorul nuvelei (precum şi al No Country for Old Men) are partea sa de vină, peste care se suprapune un univers vizual excepţional de potrivit.

Citește tot

Once (2006)

Once (2006)Once este unul dintre acele filme artistice care ar putea fi la fel de bine reportaje, nu sub aspect tehnic, ci sub aspectul desfăşurării şi ritmului poveştii, care au toate atributele pe care le are desfăşurarea oricărei vieţi: imprevizibil, coincidenţă, frumuseţe, urâţenie, regret, surpriză, absenţa spectacularului „fabricat” şi paradoxul  conversiei mundanului într-o substanţă magică, dincolo de spectacular. Pe scurt, Once este un film cinstit.

Citește tot

World: War II, of Warcraft & the end of. Şi Sam Raimi.

Şi scriam eu despre cum am trădat noi cauza Axei pe 23 August ’44. Şi uitam c-am scris. Şi dădeam peste o scurtă istorie distractivă a Celui de-al Doilea Răzbel Mondial:

Britain & France declare war. This is the ‘official’ kick-off. Italy, Bulgaria, Hungary, & Romania all join the German side. (Everybody forgets the last three.) Axis forces go through Europe like vindaloo through a colostomy. Nazis exterminate Jews, gays, gypsies, & the disabled. (everybody remembers the jews but forgets the rest.)

Allies invade on D-Day… 5 landings: 2 British, 2 American, 1 Canadian. (everybody forgets the Canadians.)

US starts telling everybody how it was all about them, & 64 years later is still doing so.

Citește tot

Samsara (2001)

Samsara este un film frumos, în toate direcţiile şi sensurile, de aceea concentrează-te la a-l vedea cu spiritul, ochiul va fi, fără îndoială şi efort, satisfăcut oricum.

Samsara: Satisfă o mie de dorinţe sau învinge doar una...Primul film tibetan pe care l-am văzut vreodată, Samsara e artă pură, discuţia pe marginea poveştii sau distribuţiei nu prea are rost. E un film adânc. Ceea ce poate fi iresponsabil trecut cu vederea de către occidental are, în fapt,  importanţă capitală, asta vrând să însemne că occidentalul ar putea sări cu uşurinţă situarea iniţială a personajului principal (călugărul Tashi) în contextul poveştii şi s-ar putea cu uşurinţă rătăci în povestea de viaţă şi dragoste care urmează.

Citește tot

Gabriel (2007)

Gabriel (2008)Unul dintre acele filme care ar merita, pentru fanii genului (gotic), mai multă expunere şi atenţie: Gabriel. Aş fi vrut să-mi fi fost recomandat, în loc să-l găsesc absolut întâmplător, mânat de o acută sete de baroc. Far from Grace, o poveste de acel neagru seducător al goticului, afişând, ca dintotdeauna, lupta dintre bine şi rău, de data asta personificate în arhangheli şi demoni, într-un loc întunecos, aprins şi ud de la ploaia care nu conteneşte.

Citește tot

Cloverfield (2008)

Cloverfield (2008)Cloverfield este un sci-fi horror deosebit de reuşit, într-un moment în care genul e destul de văduvit de producţii suportabile. Văzusem trailer-ul, citisem nişte cronici pozitive, îmi era sete de aşa ceva, astfel încât l-am văzut. Şi nu mi-a părut rău, au contraire.

Filmul a fost apreciat pentru stilul regizoral revoluţionar (deşi nu inedit), aprecieri la care subscriu. Foarte multe filme de gen, azi, suferă enorm de lipsa sentimentului, înecându-se în efecte speciale (care constituie filmul în sine) şi senzaţii groaznice ieftine.

Citește tot