Filme (categorie)

Recenzii de film, alte articole legate de film și cinematografie.

The Wrestler (2008)

The Wrestler Poster„Glorie zdrenţuită” – sintagma care descrie cel mai bine The Wrestler. Ilustrarea ei magistrală de către Aronofsky (Pi, Requiem for a Dream) face acest film deosebit, în galeria lucrurilor atât de urâte, încât virează spre frumos.

De la America sub-hollywoodiană, America reală, cea de care celui ce a văzut-o i se stârneşte o greaţă amestecată cu fascinaţie, măiestrit expusă, la însăşi proiecţia a ceea ce este, pentru americani, aproape sport: wrestling-ul, maimuţăreală grotescă asupra căreia realizatorul filmului ne atrage atenţia: cere, şi asta sacrificii, vezi Doamne, iar geniul filmului constă tocmai în sugestia subliminală şi continuă a acestui „vezi Doamne” sau „chipurile”.

Citește tot

Religulous (2008)

Religulous e regizat de acelaşi element care a regizat „Borat” şi e co-gândit şi prezentat de Bill Maher, o încrucişare de catolic cu evreu, după cum se defineşte el însuşi. Ce putea să iasă?

ReligulousÎncă o „comedie” amară despre lumea asta, privită ca produs al religiilor pentru mase, de la creştinism şi derivate, prin iudaism şi islam la cultele rizibile pe care le-a fătat, dezgustător, timpul. Geniul filmului constă în critica religiei omului, în timp ce metafizica misticii e lăsată, cu modestie divină (!), acolo unde îi este locul: pe tărâmul inefabil al lui „nu ştiu”. Dacă s-ar fi lăsat decantat în uzualele peroraţii ateiste, „Religulous” ar fi fost, fără dubiu, de căcat. În schimb, reuşeşte să fie bun. Şi amar.

Citește tot

Zeitgeist: Addendum (2008)

Zeitgeist AddendumUn film controversat, evident, fapt certificat de PR 7 al site-ului. Unii zic că da, alţii că nu – cui îi pasă? Oricum, merită văzut. A posteriori, e foarte distractiv felul în care constaţi că principalii critici fie sunt beneficiari ai actualului sistem (de rahat) care dictează felul în care funcţionăm azi, fie speră să devină. Iar majoritatea epigonilor sunt nemulţumiţii habituali pe care, de fapt, îi nemulţumeşte doar plasarea lor la capătul nefavorabil al sistemului (e.g. înafara elitei), iar răsturnarea situaţiei i-ar transforma în cei mai aprigi critici.

Citește tot