Filosofie (categorie)

Dragostea de înțelepciune.

Papa și libertatea de expresie

Pentru contrast cu nenorocirea care poartă numele de Andrei Pleșu, iată replica unui intelectual catolic, dată enormităților cu tentă fascistă proferate de liderul spiritual al unei mari hălci de creștinătate, i.e. Papa Francisc, care ne demonstrează că religia nu se poate lipsi de obscurantism și împilare intelectuală pentru a supraviețui, oricât de tare s-ar machia pentru a face față abandonului în masă, care e abia la început.

Până și Michael Coren, catolic declarat, probabil că realizează asta. Oricum, criticând punctul de vedere al Papei, el face dovada unei onestități și verticalități intelectuale pe care n-o veți găsi în veacul vecilor în atmosfera îmbâcsită de bășini stătute a mediului leptointelectual românesc.

Papă, Ayatollah – tot un drac.

Carta Laicității în Școală

Această Cartă, elaborată de Ministerul Educației Naționale din Franța, ar trebui adoptată de urgență în România, al cărei sistem de educație, oricum extrem de slab și precar, este pe cale să devină vehiculul ignoranței incredibile colportate de către elementul religios.

După imagine, traducerea în română, deschisă la corecții. Cei cu abilități de specialitate pot prelua Carta, schimbând textul și culorile pentru adaptare la România.

Dați mai departe!

Carta Laicității la Școală


REPUBLICA ESTE LAICĂ

ȘCOALA ESTE LAICĂ

Carta Laicității în Școală

Națiunea încredințează Școlii misiunea de a împărtăși elevilor valorile Republicii

Citește tot

Mai este socializarea o necesitate?

În viața „reală”, iar „reală” nu este termenul cel mai potrivit. Ar trebui înlocuit cu „fizică” (sau „existentă fizic”) dacă dorim un antonim pentru „virtual” atunci când facem referire la existența virtuală. „Virtual” nu înseamnă inexistent sau ireal.

Ni se spune că socializarea online ne erodează abilitățile sociale și distruge relațiile fizice cu ceilalți. Este, în mare parte, adevărat.

Citește tot

Stres

Mă deambulam printr-un Waterstone’s fizic, după ce mi-am procurat The Fifth Elephant, volumul 24 din Discworld (Terry Pratchett), care serie e pentru mine mai bună ca Diazepamul. Pe trenuri, în gări, în aeroporturi, cu Terry alături te arunci la milioane de ani şi kilometri depărtare într-o secundă, într-un fantastic inefabil. Tocmai am pierdut un tren în stilul ăsta, de fapt. În fine.

Citește tot

Dilema savantului

Ştiinţa mea nu creează realitate, ci se rezumă la a constata realitatea, folosind mijloace indirecte, inevitabil dependente de organele mele de simţ, a căror insuficienţă este evidenţiată de către înseşi ştiinţa mea. Astfel, ştiinţa mea nu are cum să fie demiurgică.

Şi mai important, ştiinţa mea e utilă numai în contextul aplicaţiei imediate în modificarea sensibilă a realităţii, atât cât permite o cunoaştere speculativă şi (deci) incompletă.

Arta abandonului e lucrul cel mai greu de stăpânit. A abandona banii ăia pe care nu-i mai ai, iubita din liceu, fosta parteneră, morţii cei iubiţi, concepţiile greşite ale anului trecut. Nu mai poţi greşi din nou într-un mod care să te propulseze înainte, decât dacă abandonezi. Altfel nu-ţi rămâne decât să greşeşti în continuare în stilul tău normal, static, neproductiv şi inestetic.

Arta abandonului e lucrul cel mai uşor de stăpânit. Pur şi simplu „las-o”.

Lucruri noi şi bune apar mereu, sau lucruri vechi sunt dezgropate şi destinate noului, expuse luminii proaspete. Marea majoritate a acestora va fi distrusă sau discreditată de către majoritatea imbecilă. Potenţialul lor devine potenţialul decadenţei. Întotdeauna şi pentru totdeauna, pentru că întotdeauna vor exista imbecili, şi întotdeauna aceştia vor fi majoritari.

Din acest motiv lucrurile nu pot fi ţinute vii decât în interiorul fiecăruia.

Abţine-te

Real skill comes without effort.Li Mu Bai

Nu fii genial. Geniul se exprimă cu de la sine putere, în pofida tuturor obstacolelor, şi eludează perpetuu pe cei care-l caută. Nici măcar nu încerca, te vei trezi în poziţia de a fi atât ineficient, cât şi vrednic de milă. Ţine-te de pasiune,  geniul va veni, dacă va veni vreodată, independent de zvârcolirile tale.

Cea mai bună cale de-a câştiga e non-combat-ul. Atenţie, nu e totuna cu neparticiparea.

Meserii de căcat

Pudibonderia ce caracterizează boieria domnului de speţă fină care sunt era cât pe ce să impieteze asupra titlului acestei scurte dizertaţii, prin aceea că l-ar fi vrut victimă a moliciunii care se ascunde în eufemism, dându-mi de ştire asupra acestei pretenţii absurde prin mijlocirea unei uşoare îmbujorări a meclei, ca de obicei acompaniate de o senzaţie  neplăcută de căldură, împreună vestind ceea ce ar putea trece drept ruşine sau ruşinare, la individul normal. Ceea ce nu e cazul. Aşadar, nu „meserii de rahat”. De căcat. Poate trebuia să zic chiar „de câcat”. Şi purcedem.

Citește tot