Cauzele crizei actuale

Durata lecturii ~ 5 minute

Evident, toată lumea capabilă de a lega două vorbe se simte datoare să analizeze criza actuală, cu accent special pe cauzele unui atare dezastru. Normal, în scumpul stil superficial, arogant şi, prin urmare, greşit în care contemporanul se face că gândeşte. Şi eşuează (sau pasează?) cu brio la probele de prostie pe care le-am conceput şi pus în faţă.

Cauze false

False sau aparente, care îşi trag iluzia veridicităţii numai din defectele de gândire ale celui care are impresia că a descoperit gaura din macaroană. Truisme, sofisme, inferenţe grosolane, confuzii regretabile între cauze, efecte şi coincidenţe, păreri nefundamentate pe nimic altceva decât impresia proprie, la rându-i condiţionată de conectarea vicioasă la realitate, având ca rezultat distorsiunea percepţiei, până la ridicol.

Astfel, se începe cu sfârşitul şi se incriminează, de exemplu, lăcomia individului, ca principală cauză a crizei curente. Sau prostia omului. Chiar dacă aceste două trăsături negative sunt capabile de a genera mult rău, numai un intelect subţire le poate pune în cârcă marea greutate a responsabilităţii directe pentru eşecul planetar în curs.

Cauzele crizei

Celui dispus să-şi extragă capul (deci materia cenuşie) din asfalt sau din curul propriu, îi stau la dispoziţie câteva constatări fundamentale, mult mai capabile de a explica dificultatea pe care specia o trăieşte momentan. Bineînţeles, pentru a accede la o atare înţelegere a lucrurilor, cugetul trebuie deparazitat, în principal degrevat de oribila povară a lui „am dreptate”. Apoi, constatările despre care vorbeam se vor înfăţişa natural celui care judecă, de la cele mai simple la cele complexe (doar prin cumulare, nu te speria). Şi aşa, cu un minim efort, vom descoperi:

Prostirea omului de către om sau fraierirea seamănului

Societatea care ne conţine este, în mod evident, fundamentată pe acest principiu, formal proscris de către toate sistemele religioase majore, a propos. Exemplele sunt peste tot, dacă eşti dispus să caşti ochiul. Iată doar trei (apoi mai gândeşte şi singur).

Scrisul mic

The fine print, nu-i aşa? Read the fine print… Iată unul dintre instrumentele prostirii. Adresezi mărfuri şi servicii omului-medie, nici prea deştept, nici prea instruit, nici prea atent, o faci aşteptând bani de la el, din asta trăieşti, la urma urmelor. O faci în cunoştiinţă de cauză şi cu cruzime. Îi refuzi dreptul la a fi tratat corect. Dacă erai bine-intenţionat, scriai mare. Dar ai scris mic. Ca să nu se prindă fraierul. Şi ce dacă? E vina mea că e prost? De ce n-a citit scrisul mic, că doar era acolo? Uşor de zis: e prost – ştiai că e prost. Aproape la fel de uşor ca şi cum ai zice despre victima unui viol „Violată? Şi ce dacă? De ce n-a fost atentă?” Să mai vorbim? Scrisul mic pe produse de larg consum, pe contracte şi alte acte şi etichete. De ce? Nu-i clar? Pentru că trăim într-o lume a omului bazată pe prostirea omului de către om, pe fraierirea seamănului.

Preţurile psihologice

x.99 dolari. Sau euro sau lei. De ce nu x+1, simplu? Păi pentru că, deşi 1 nu e 2, 1.99 e 1, nu 2. Şi atunci cumpăr clar, pentru că nu sunt briliant şi reprezint 99% din omenire. Cu mine se fac afacerile, pentru că sunt subgenial şi sunt mulţi. Lacom sau nu, 1 mi se pare ieftin (nu e 2, nu?), aşa că iau. Iau două, că e ieftin. E unu. Atâta doar că e, de fapt, 2. Dar cumpăr, două că e ieftin, cumpăr, consum, mă îndatorez. Unde putea să ducă rahatul ăsta, mă rog frumos?

Minţirea nebunească

Despre felul în care a minţi fabulos pare o treabă onorabilă am scris deja. Fii sigur că stă la loc de frunte printre strategiile de prostire a omului de către (ne)om.

Proliferarea întunericului

Omul e prost şi lacom, nu-i aşa? Astea-s cauzele crizei? Superficial. Astea-s doar mijloace. Lumea animală nu e nici proastă, nici lacomă nativ. Animalul judecă atât cât îi permit creierii şi ucide/înghite atât cât trebuie. Animalul om e prost şi lacom prin educaţie. Atenţie, nu prin lipsa ei, ci prin educaţie asiduuă, conştientă, sistematică în această direcţie. Da, lipseşte educaţia pozitivă. Normal, tot omul-medie e vinovat, prostul ăla în multiple exemplare, de care nu se ocupă nimeni, că n-are de ce, iar o lume întreagă trăieşte pe spinarea lui.

Prea marea uşurinţă a existenţei

A vieţui la modul superficial, prea uşor, iată un fenomen capabil să ucidă orice specie, paradoxal. Modernul, din toate nişele sociale, există la modul mult prea facil. După cum explicam.

Deconectarea egocentrică

Felul de a fi în şi pentru sine este cel responsabil, în mare parte, de menţinerea nopţii peste om – bucuria perversă de-a disocia sinele de restul proştilor, interesul morbid de a-ţi vedea semenii în întuneric. Astfel, prostia şi lăcomia celorlalţi proşti pot fi blamate pentru criza de azi. Izolaţi şi nepăsători, ne suntem unii altora inutili. Ne cerem cu ardoare destinul – şi l-am căpătat.

Diabolus ex machina

De ce? Cine? Oricât mi-ar place să ştiu, sunt convins că nu mi-ar folosi la nimic. Lucrurile au ajuns la un grad de sofisticare şi interdependenţă incomprehensibile şi, prin urmare, incompatibile cu a oferi o perspectivă globală coerentă în detaliu, iar Ceilalţi (Ei, The Man etc.) nu sunt mai presus în înţelegere. Doar mai puţin confuzi, aşadar mai eficienţi. În cazul în care există. Poate nu există. Însă ceva se mişcă, împotriva noastră, a tuturor. N-o lua la modul mistico-absurd. Pur şi simplu n-am destule date şi pricepere pentru o formulă mai clară, mai bine etalată ştiinţific. Sau poate nu e de nasul ştiinţei.

Soluţii la criză

Închei decent, cu soluţii, altfel discuţia cauzelor n-are sens. Toţi intelijenţii planetei, în aroganţa lor nemărginită, întrevăd puzderie de rezolvări. Există. Însă toate sunt parţiale sau cârpeli. Restul pur şi simplu nu sunt fezabile.

Soluţia mea e simplă şi pasivă, însă e singura pe care o decelez. Da, desigur, putem (şi vom) face multe, cu rezultate încurajatoare. Însă din rahat ne vor scoate tot inefabilele mecanisme de compensare din sânul acestui sistem pe care omul nu l-a înţeles pe deplin niciodată: realitatea însăşi, crudă şi lipsită de judecată, aşa cum defineşte omul judecata.

Aşteaptă-te la o implozie mare. Şi obişnuieşte-te cu a nu mai putea controla lucrurile.

(5,00 / 2 evaluări)
Loading...

4 comentarii la “Cauzele crizei actuale

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile