ScrieCiteşteAutoriDespreRecomandăEnglish
Abonament Iată o întrebare pe care obişnuiam să mi-o adresez, îngrijorat, când eram în creştere. Fizică şi spirituală. Mi-o puneam de fiecare dată (pun intended) când o seamă de inşi din anturaj se excitau elitisto-penibil pe marginea unor chestiuni care, aveam eu groaznica impresie, îmi scăpau prin aceea că nu găseam nicicum mijlocul de a adera la ele. Groaznică pentru că vânam avansul personal în materie de cultură ca metodă de înaintare spirituală, groaznică pentru că, mic (petit) fiind, îmi părea că ar trebui să savurez şi eu asemenea chestiuni, aparent atât de dezirabile.
Ulterior aveam să râd, privind înapoi. Inşii în cauză nu erau decât o altă clasă de rataţi, unii pentru care nici măcar prăbuşirea în derizoriul cocalarologiei nu reprezenta o opţiune, într-atât le era de masivă ratarea. Indivizi atât de rataţi, încât ratarea lor avea nevoie de o validare pseudo- para- leptointelectuală pentru a fi suportabilă.
"Pfuai, am fost la Johnny Răducanu, ce imens, pfuaaai!" Ce nu-i bine cu mine? De ce mi se pare că muzica lui Johnny Răducanu e, în cel mai bun caz, un jazz dureros de mediocru, aproape insuportabil de mediocru, iar personajul e o făcătură, din tupeu şi figuri, nu din valoare intrinsecă?
"Ai citit Cerul văzut prin lentilă? E demenţă!". Ce nu-i bine cu mine? De ce mi se pare, numai mie, că producţiile patapieviciene nu trec de stadiul de exerciţii de elevare a limbajului şi tocare inutilă a minţii, predominant în funcţiunea ei mnestică, ca un fel de preludiu nesfârşit la ceva ce nu va fi scris, în fapt, niciodată (nu de către Patap, în orice caz), iar personajul se rezumă la a fi o puţă instruită.
"Ce tare e Perjovschi, frate...! Şi MOMA l-a invitat. Ce chestii face omul ăsta..." Ce nu-i bine cu mine? Eu de ce nu-mi las sufletul înălţat în faţa scrijelirilor cu schepsis şi zglobie provocare intelectuală? De ce mie mi se pare că prăpastia între ceea ce cu umilinţă aş putea numi "artă" şi prostiile lui Perjovschi are adâncimea unui univers, iar personajul e un paraintelectual de toată greaţa?
"Ce le zice Vakulovski, spiritul pierdut al generaţiei!!" "Aseară au cântat Luna Amară în X. Foarte-foarte tare!" "Am fost la teatru, modern!" "Citesc Dilema, Dilema Veche, acuma. Pleşu e printre puţinii intelectuali adevăraţi din România. [nu, în materie de "puţin", Pleşu e printre puţinele creaturi mai puţin utile decât gândacul de Colorado]" "Marcel Iureş! Ai văzut ce bine gândeşte, are şi ceva în cap, nu ca momâile de la Hollywood." Şi tot aşa. Numai prostii şi degenerare. Doar căutarea frenetică a unui liman jalnic, dar compatibil cu monumentala şi fudula ratare proprie. Morbida cultivare a iluziei unei diferenţe care, de fapt, ar trebui evitată cu orice preţ, în numele sănătăţii omului care ai vrea să fii.
Ce nu-i bine cu mine?! Ce nu-i bine cu voi?
PS: am menţionat că Johnny Răducanu puţeşte?
|
| ||||
Ce nu-i bine cu mine? De ce nu ma pot exprima atat de bine ca si tine? :)
Problema porneste de la faptul ca nu prea mai exista oameni adevarati .
Lumea e plina de actori slabi, care imita actori si mai slabi.
Larry Mann: There are people in this world, Bob, who look very official while they are doing what they are doing. And do you know why?
Bob Walker: Why?
Larry Mann: Because they don't know what they are doing. Because if you know what you are doing, then you don't have to look like you know what you are doing, because it comes naturally.
The Big Kahuna
Analogia cu lumea de fum a actorilor e foarte potrivită, chiar dacă (sau tocmai pentru că) vorbim despre lucruri în care "a juca" te descalifică la modul nasol de tot.
Puţine lucruri şi oameni mai au autenticitate. Pe acelea şi aceia îi caut, cultiv şi laud. De aceea îmi confer libertatea de a declara fără milă că restul sunt căcaturi pe care (auto)băgarea în seamă le face deserviciul de a le aduce de la starea de căcat la cea de căcat penibil. Merci pt. apreciere, sunt convins că glumeşti, însă.
Note to self: see The Big Kahuna
PS: BTW, am apucat să subliniez că Johnny Răducanu pute?
..stii, cred ca esti putin cam coercitiv..totusi cei pe care i-ai mentionat sunt niste oameni, de la noi din tara..care au fost perseverenti in ceva cat de cat mai presus de label-ul nostru in lume si intre noi si care au avut dorinta de a accede la altceva...ceva..acolo mic, la luminita aia de la capatul tunelului...
..eu sunt o creatura mult prea mica pt lumea in care traim, dar parerea mea sincera asta e...
Nu, put.
Grosier.
Ceea ce încerci tu să speri se aplică lui Cioran, Eliade, Brâncuşi, Ionesco, Palade et comp..
Cei menţionaţi p.u.t.
LE: mă tem că am uitat să menţionez că Johnny Răducanu pute masiv.
corect..luati in comparatie asha e..este intr-adevar limpede ce spui!!!!!!!dar...
...nu, asha trebuie..o atitutdine ca a ta! imperios necesara!