China democratică, România comunistă

China

Foreign Policy publică O istorie alternativă a Chinei, articol incitat de publicarea memoriilor lui Zhao Ziyang, secretarul general al Partidului Comunist Chinez (PCC) din perioada micro-revoluţiei din Piaţa Tienanmen, acum 20 de ani. Zhao a fost îndepărtat de la putere de către ai săi, datorită tentativelor persistente de negociere cu revoluţionarii pe cale paşnică, iar sub conducerea lui Deng Xiaoping tancurile şi armata şi-au făcut treaba. Cum ar fi arătat China azi, dacă Tienanmen ar fi fost un succes? Ca România.

„Dacă mişcarea democratică ar fi avut succes, tot PCC ar fi fost partidul de guvernământ. Dar politicile şi scopurile sale ar fi evoluat mai democratic sub conducerea lui Zhao.În România, mişcarea democratică a avut succes, Partidul Comunist Român a rămas la putere, inevitabilitatea pluripartitismului s-a transformat instantaneu în inevitabilitatea alterării imaginii publice a aceluiaşi monstru, repetat în diverse nume, forme şi ideologii.

Reformele lui Zhao ar fi permis dreptul la adunări şi manifestaţii publice (România are acest drept, pur formal şi degeaba; singurele manifestaţii de efect au fost cele violente, aproape paramilitare),

presa ar fi simţit ridicarea unei mari greutăţi (presa din România şi-a schimbat numai stăpânul, nu şi apucăturile, aservindu-se azi altor cercuri de putere, care, normal, descind din cele comuniste),

Congresul Naţional al Poporului ar fi devenit mai mult decât o adunare de formă (Parlamentul României este, şi azi, o adunare cu caracter pregnant formal, într-o ţară guvernată prin ordine şi ordonanţe)

şi ar fi urmat participarea publică la dezbaterea diverselor probleme (adică exact aşa cum nu se întâmplă în România, unde lipsa de educaţie civică a publicului asigură remarcabila retragere a acestuia din dezbaterea oricăror probleme care îl privesc).

În schimb, respingând reforma, China de azi se resimte: aceeaşi corupţie care a suscitat evenimentele de acum 20 de ani continuă să fie o rană deschisă pe faţa Chinei – exact ca în România, unde reforma a fost îmbrăţişată.

80% din bogăţia Chinei e controlată de cele 10% de la vârful grupului oficialilor de partid – exact ca în România, unde reforma (îmbrăţişată) a adus doar polimorfismul viral al partidului, numindu-l „pluripartitism autentic”.

În exterior, China a prosperat, însă intern s-a atrofiat moral şi social – România a reuşit, îmbrăţişând reforma, să evite cu succes prosperitatea, măcar aparentă la o privire din exterior, în acelaşi timp reuşind performanţa unei degenerări socio-morale fără precedent.


De aceea, stimate Jianli Yang, fratele meu democrat, bucură-te că nu v-a ieşit mişcarea: măcar aveţi încă imaginea clară a duşmanului. Pentru că dacă vă ieşea, vă ieşea ca nouă, ferească-vă Dumnezeu.

Fii primul care evaluează articolul:

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile