duminică 30... sigur

in schimb nu sunt sigur ce s-a întamplat cu ziua de sâmbătă.
sunt sigur că era aici, cu mine... impreună... după o săptămână plină... cu un sfârșit tranchilizant... așa cum se cade... nu se poate ca o zi să dispară în halul acesta... chiar dacă e sâmbăta... doar până și fumul are o oarecare consistență: face cerculețe, se spiralează, trezește imagini ciudate, pierde din formă și, în fine, într-un târziu e dus.
îmi aduc aminte că propusesem să ne relaxăm... asta era(!): am deschis teveul... ... ... dusă a fost.

să nu uit că mâine e ziua noastră, a românilor.

jurnal • TV sucks

Despre un anumit tic verbal

(și, pentru a fi clar,) mă refer la acea deprindere pe care o capătă cineva în mod "inconştient", neplăcută pentru interlocutor și ridicolă pentru menționatul cineva.
(și, pentru că timpul e copt să punem punctele pe i-uri,) această "inconștientă" achiziție e mai degrabă deghizarea indolenței intelectuale.
(și, pentru că e vorba despre un abuz al unor concepte ale aventurii noastre inelectuale,) să terminăm cât mai repede:

cuvânt • abuz • tic • limbă

vineri 28... cred

"Știi care e problema ta? Ești un pic cam încăpățânat"
ton de sfat prietenesc cu acel "pic" anume - in sensul de cumva inconștient ales - să arate respect și înțelegere - dar, pentru a sugera peiorativul semantic.

la o adică, ziua incepuse bine. m-am trezit spontan la 6 dimineața. vesel. am servit fiziologia de dimineață si un iaurt degresat dar dulce. era suficient de devreme, așa că m-am întins înapoi în pat. am adormit.

astfel am ajuns să mi se reproșeze lipsa maleabilității necesare performării actului social. rigiditatea e ok, acceptabilă  și arată bine în cazul actelor mărunte care sunt cumva localizate la purtător. și cam atât: ceea ce reverberează și poate să provoace conștiința celor dimprejur e bine de ținut sub preș. tăcere și prefacere. doar nu vrem ca tocmai acum să ne supunem unor procese de conștiință.

hennessy îmi arde vestibulul tubului digestiv

jurnal • lejer