Cloverfield (2008)

Cloverfield este un sci-fi horror foarte reuşit, într-un moment în care genul e destul de văduvit de producţii suportabile. Văzusem trailer-ul, citisem nişte cronici pozitive, îmi era sete de aşa ceva, astfel încât l-am văzut. Şi nu mi-a părut rău, au contraire.

Filmul a fost apreciat pentru stilul regizoral revoluţionar (deşi nu inedit), aprecieri la care subscriu. Foarte multe filme de gen, azi, suferă enorm de lipsa sentimentului, înecându-se în efecte speciale (care constituie filmul în sine) şi senzaţii groaznice ieftine.

Cloverfield reuşeşte să creeze o atmosferă, un mediu în care desfăşurarea acţiunii groaznice se adresează omului cu ceva creier în cap, pus în faţa unor evenimente improbabile care iau rapid o turnură, hm, neplăcută. Capitale pentru geneza acestui context sunt modul voit amatoricesc de a filma (întreaga acţiune este capturată de către eroi, pe o cameră personală) - evident, regizorul e la post, alături de absenţa coloanei sonore (muzicale, nu e film mut), notabilă absenţă pe care am remarcat-o mult după vizionare.

Realizatorii au ieşit învingători în lupta pentru autentic. Efectele speciale nu lipsesc, normal, dar au o lăudabilă discreţie (prin comparaţie) şi imersie în peisaj. Povestea intimă a "eroilor" (ghilimelele sugerează absenţa cvasi-totală a eroismelor ieftine de tristă marcă hollywoodiană) e schiţată numai în context, centrată, în crescendo, pe trăirea (neverosimilului) terorii. "Teroarea" este de cea mai bună speţă: niciodată revelată în întregime, un înfiorător urlet mut.

În sumă, un filmul este un foarte-foarte bun reprezentant al genului, însă este, pe undeva, tocmai din motivele expuse, pour les connaiseurs.

0.0/5 (0 voturi)	filme • recomandări

Nume:	(sau pseudonim, obligatoriu)
Email:	(obligatoriu - NU va fi publicat)
Website:	(opţional)
Comentariu:	HTML permis (numai membrilor): a, b, i, u, big, small, strike, sub, sup
	Ţine-mă la curent prin email

Comentarii acest articol
Comentarii articole Sicovitol
Toate comentariile