Cum să fii medic în spital, după ce ai picat rezidenţiatul (de câteva ori)

Mic ghid de fraudare a posturilor din spitale

Ţi-ai picat examenul de rezidenţiat? Iterativ chiar? Nici o problemă, ai aici câteva căi alternative de a ajunge să lucrezi în spitale şi, de ce nu, să obţii la final un post, chiar înaintea şi în detrimentul celui care şi-a completat, legitim, specializarea, trecând ca un fraier prin examenul de rezidenţiat şi perioada de specializare respectivă.

Doctorat, frate!

În umila mea înţelegere, a fi Doctor în „ceva” este echivalent cu a dobândi titlul de excelenţă absolută în acel domeniu. În România, însă, surpriză, doctoratul reprezintă o portiţă excelentă de intrare în sistem pentru cei care n-au putut-o face pe căile obişnuite. În România, oameni care n-au fost în stare să promoveze examenul naţional de rezidenţiat, ocupă posturi de doctorand, lucrând, bine-merci, în spitale, unde adesea şi rămân ulterior, prin felurite echivalări şi alte stratageme!

Este cu totul peste puterea mea de înţelegere: cum poţi fi doctorand sau Doctor în Ştiinţe Medicale, aşadar titular al excelenţei profesionale, atâta timp cât nu ai nici măcar pregătirea de bază în specialitatea respectivă (pentru că, deh, ţi-ai picat examenul de rezidenţiat)!

Ei bine, în România se poate! Chiar legitim. Pentru că măcar atât ar fi putut face Ministerul, dacă i-ar fi păsat: restricţionarea accesului în doctorat în specialităţi medicale şi condiţionarea acestui acces de statutul de medic rezident sau chiar de medic specialist.

Bineînţeles, acest traseu nu e pentru oricine. Trebuie să ştii şi să fii ştiut de către „cine trebuie”.

Preparator, nene!

Preparatorul e acel grad de jos al ierarhiei universitare care constituie un alt scurtcircuit notoriu pentru a pătrunde ilegitim în spital. Ca şi în cazul doctoratului, preparatorul vizează linia academică a profesiei, urmărind aşadar inclusiv aspecte de cercetare şi pedagogice. Din nou, excelenţă profesională vizată de cel care nu e în stare să obţină certificarea şi pregătirea de bază în specialitatea respectivă!

În genere, preparatorul fraudulos e un fel de „om la toate” al şefului de catedră, pentru că nu e într-o poziţie din care să poată zice „nu”. Cară servieta profesorului, cu care ajunge să stabilească o relaţie destul de personală, anii trec, echivalările se produc, postul apare, preparatorul „se ajunge”. Sub privirile triste a ale fraierilor care şi-au luat şi terminat rezidenţiatul (şi care se mai pot gândi serios doar la plecarea din ţară).

De asemenea, această cale nu e pentru orice fraier, e valabilă doar pentru, să le spunem, „indivizii deştepţi” din breaslă. Şi aici, Ministerul ar fi putut face mult, şi ar fi însemnat mult pentru stârpirea acestei forme de corupţie. Normal, nu face nimic.

Altele

Nu m-aş mira să existe, în acest sistem lăsat la voia întâmplării, în care autonomia universitară nu înseamnă decât „asta e proprietatea mea, fac ce vreau aici, clar?”

Oricum, ţi-ai ratat examenul de rezidenţiat? Iterativ chiar? Nici o problemă, rezolvi altfel, mai ales că am auzit că pleacă foarte mulţi medici din ţară: tot atâtea locuri libere şi oportunităţi pentru tine, incompetentule!

(5,00 / 6 evaluări)
Loading...

2 comentarii la “Cum să fii medic în spital, după ce ai picat rezidenţiatul (de câteva ori)

  1. S-a inchis poarta cu preparatorii.

    Avand in vedere intrarea in vigoare a OG nr. 12/2008, privind organizarea si finantarea rezidentiatului, publicata in MO nr. 81/01.02.2008, care abroga prevederile OG nr. 58/2001 si Legii 173/2004 (care permitea confirmarea in rezidentiat a medicilor, medicilor dentisti si farmacistilor care ocupasera prin concurs posturi de preparatori sau asistent universitar), pentru candidatii la posturile de preparator si asistent universitar care vor sustine concursul de promovare in universitate, nu mai este posibila obtinerea statutului de rezident.

  2. Doamne-ajută, aşa să fie, ar fi o veste bună. Răul rămâne însă făcut, cel puţin pentru generaţia mea. Reparaţia corespunzătoare ar fi reevaluarea tuturor medicilor care ocupă acum posturi în spitale universitare fără să fi promovat rezidenţiatul.
    Şi a propos de reparaţie, tot ar fi târziu, pentru că mulţi au promovat examenul de rezidenţiat după 2-3 ani de preparatoriat/doctorat etc., timp în care locul ar fi putut fi al unuia care chiar îl merita. Cu alte cuvinte, au dobândit retroactiv o legitimitate la care n-aveau dreptul. Asta e. Plus că rămân celelalte uşi din dos, printre care doctoratul rămâne o imensă ruşine.
    Oricum, sper să fie aşa cum zici, tot ar fi mai bine decât acum. De fapt, aproape orice ar fi mai bine decât acum.
    Merci pentru informaţie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile