Cumpăr cărţi. Nu

 

Nu-mi stă în fire să sar ca prostu’ şi să transmit mai departe ce văd şi ce aud. Darămite să scriu. Şi totuşi, ceva absolut fabulos m-a făcut să ies din vizuină. Zilele astea mi-au căzut ochii pe un bon fiscal al unui prieten. Priviţi, vă rog.

bon fiscal cu 5 cărţi

Mai priviţi o dată.

Eu (doar eu, adică) n-am mai văzut aşa ceva de cel puţin zece ani. Ani în care singurele bonuri fiscale asupra cărora zăbovesc mai mult de zece secunde sunt cele care mă ajută să-mi centralizez şi organizez cheltuielile. Lactate, fructe, alte alimente, utilităţi, Orange, UPC, haine, ocazionalele alimentări cu benzină, ocazionalele cheltuieli pentru menţinerea sănătăţii, ocazionalele băuturi alcoolice răcoritoare, extrem de ocazionalele extrem de mici plăceri. Cărţi nu prea găsesc pe bonurile mele fiscale. Citesc din împrumut. Mai primesc cărţi, drept cadou. Şi mă bucur, pentru că îmi place să citesc. Încă nu mi-am pierdut reflexul de a intra într-o librărie şi, atunci când am ocazia şi timpul, de a citi câteva pagini la întâmplare (odată, am citit vreo 80 de pagini dintr-un roman, în vreo trei reprize; din păcate, mi-am pierdut interesul în romanul respectiv şi nu l-am terminat); de a urmări înfrigurat şi curios rafturile; de a adulmeca aerul mişcat de filele răsfoite; de a avea în mână 250 de grame de posibil dialog cu un om complet străin mie, care a trăit demult sau care trăieşte departe, pe care nu-l voi întâlni niciodată în viaţa asta, dar care-mi va deveni mai puţin străin – poate chiar prieten bun la care să mă reîntorc fără teamă de fiecare dată când simt nevoia – după ce-l voi fi citit.

Să-ţi iei 5 (cinci, five, cinq) cărţi dintr-o lovitură, cred că e un caz foarte izolat, azi. Ştiu că le-a cumpărat să le citească, nu să se pozeze cu ele în bibliotecă, fakebook style. Cititul e unul dintre puţinele posibile moduri de extindere a marginilor fiinţei proprii. Totuşi, mă cuprinde uneori sentimentul că, în mizera superficialitate şi prostire din prezent, cititul n-are multe şanse la echilibrarea balanţei. Sper să mă înşel. Şi mai sper că un astfel de bon fiscal nu e o raritate decât pentru mine.

 

Recomandarea aleatorie a zilei: Insuportabila uşurătate a fiinţei, citirea sau recitirea – ambele merită tot efortul.

 

–––-

Am văzut ulterior şi cărţile cumpărate de prietenul meu. Din păcate, nu am regăsit nimic din ceea ce aş vrea să citesc eu. Ar trebui să-i spun mai serios să mă consulte (un pic, măcar) înainte de a-şi cumpăra cărţi – că doar cărţile nu se cumpără aşa aiurea, când ai chef şi cum ai chef. S-au schimbat vremurile, se pare; cu mâhnire constat că s-au schimbat şi prietenii, nu te mai întreabă ce mai vrei când îşi fac cumpărăturile.

Fii primul care evaluează articolul:

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile