De ce nu faci bani?

Chiar aşa, cine te opreşte? Am stabilit că ai şcoală, că eşti inteligent, că eşti muncitor. Totuşi, nu câştigi banii pe care ai impresia că-i meriţi. Presupunem că această impresie e acoperită, corectă. Iată câteva motive care, posibil, stau în calea realizării dorinţei tale de a câştiga mai mult.

1) Inflexibilitatea

Inteligenţa, mai ales una mai mare decât prescriu legile în vigoare, poate fi un obstacol, pentru că un astfel de om va fi adesea victima unui complex de superioritate vis-a-vis de orice loc de muncă (îndeletnicire, în general) care nu corespunde exact calificării sale. Astfel, devii inflexibil, nu accepţi nimic „sub pregătirea ta”, ratezi oportunităţi, ratezi şansa de a învăţa ceva nou, ratezi nişte bani, în ultimă instanţă. Nu zic, dacă eşti programator, să te apuci de menaj, dar poţi lucra în webdesign sau DTP.

Inflexibilitatea în materie de program de lucru este, de asemenea, păguboasă. Dacă vrei bani, pregăteşte-te să renunţi la confort. În general, rigiditatea, în orice sens, poate sta în calea pornirii tale spre câştig financiar.

2) Inconsecvenţa

În spectrul celor scrise aici, a fi inconsecvent înseamnă a nu fi preocupat în permanenţă de problema dobândirii banilor. Nu vorbesc despre obsesie – e nesănătoasă. Vorbesc despre a fi inconsecvent în sensul în care azi te juri că te apuci serios de făcut bani (fie pentru că tocmai ai plătit gazul, fie pentru că-ţi trebuie iPhone sau altă mizerie), iar mâine te complaci din nou în situaţia dată, aia familiară, aia în care n-ai bani.

3) Pesimismul

Pesimismul este, poate, cel mai redutabil obstacol atunci când eşti pornit pe câştig. E un „lux” pe care nu ţi-l poţi permite în demersul ăsta. Da, ai dreptul de-a fi pesimist, într-o ţară ca asta, nicio problemă, fii pesimist cât vrei, dar nu în ce priveşte propriul tău câştig. N-ai voie. E proverbiala tăiere a crăcii de sub picioare. A face afirmaţii pesimiste legat de viitorul tău financiar, a acţiona pe baza lor, este a eşua în a face bani. Se numeşte self fulfilled prophecy.

4) Subaprecierea de sine

Strict din punctul de vedere al meritului pecuniar. Este un factor care alimentează pesimismul, prin urmare trebuie evitată fie şi numai din acest motiv. În plus, a te subaprecia constant înseamnă „a ţine cu ursul”. Cei care practică treaba asta sunt cei care n-au măsura reală şi sănătoasă a propriei valori. Am văzut-o adesea la oamenii inteligenţi! Pentru că inteligenţa tinde să aibă ca efect secundar o anumită modestie şi retragere care e foarte păguboasă pentru partea pecuniară a existenţei. De aceea, există foarte mulţi indivizi inteligenţi care muncesc pe bani mult mai puţini decât s-ar cuveni, iar angajatorii stimulează, de regulă, acest fenomen.

5) Supraaprecierea de sine

Strict din punctul de vedere al meritului pecuniar. Nu fac chestia cutare, pentru că-mi iese prea puţin, deşi aş avea timp. Nu fac chestia cealaltă, pentru că-mi iese prea puţin şi e sub mine. Şi aşa nu faci zece chestii din care „iese prea puţin”, deşi ai timp. Şi pierzi bani. Deci nu faci bani.

6) Frecarea mentei

Este adesea efectul unor cauze complexe, pentru că am stabilit deja că eşti harnic. Dar pierzi vremea pentru că nu-ţi găseşti locul, eşti pesimist, nu-ţi cunoşti valoarea şi, prin urmare, îţi pierzi vremea frecându-ţi mâinile sau făcând altceva, mai puţin bani.

De ce nu faci bani, inteligentule? Citeşte mai departe, poate te ajută.

Fii primul care evaluează articolul:

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile