Andrei Gheorghe

Andrei Gheorghe este un paraintelectual tipic. Acesta e un fel întrucâtva mai elegant de-a afirma că Andrei Gheorghe e un cioban comun. De la anticarisma fascinantă şi absenţa oricărui talent verificabil la preocupările de ţaţ alternativ şi portul de impotent bătrân şi lubric. Un paraintelectual care, datul speciei, nu se ştie îmbăta în privat. Un ins periculos pe drumurile ţării, mai periculos ca drumurile. Gheorghe e unul dintre cele mai bune aparate de măsură a inefabilei pasivităţii culturale a românului: atâta suportă românul. Extraordinar, excepţional cât de mult căcat suportă românul.

România • degeneraţi • media

Circul democraţiei, la apogeu

Presa transmite evenimentele ca la "Fotbal minut cu minut". Are dreptate, în mizeria ei. Asta şi este, electoralul proces românesc: un scârbavnic meci de fotbal, de la stil la miză. Nu trebuie să fii expert - căcat, nici măcar vag instruit în arta manipulării ca să te uiţi câş la toată împuţiciunea asta de spectacol. Eh. Voiam să nu serbez sfârşitul alegerilor cu un scuipat scris.

România • degeneraţi • democraţie • politică • vot

Mentalitate de sclav

Ştii că eşti un ţăran atunci când adulezi exact oamenii care, fix acuma, în minutul ăsta, te prostesc şi-ţi iau ceea ce ai.
Matt Taibbi

Articolul citat e relevant, în cea mai mare parte, pentru SUA, însă ultimul paragraf vorbeşte la scară universală. Care scară, surprinzător, include şi România. Bine, ştim cu toţii că singurii domni adevăraţi sunt ţăranii, după cum intuim că nu există domni adevăraţi. Ştim şi respectăm ţăranul, ceea ce nu trebuie însă să ne facă să credem că ţăranul e dezideratul ultim în orice evoluţie socială posibilă.

România • degeneraţi • politică • social

Cancerul de sân e o glumă deocheată

În România. Ca şi cel de col uterin. Cel puţin din perspectiva căcănarilor care fac asemenea campanii dedicate în România, a partenerilor lor şi partenerilor lor media, precum şi a sponsorilor. Mai sunt. "Ţi-au asigurat promovarea. Merită măcar un telefon."

În asemenea circumstanţe mă cutremur. Nu la modul filfizonic, delicat, ci în acela sumbru care vesteşte vecinătatea cataclismului. Suntem nişte imbecili, pentru simplul fapt că nu i-am decapitat pe oligofrenii capabili de asemenea producţii, pentru că li se pare lor, în uliţa lăturalnică pe care-o ţin pe post de minte, că aşa ceva ar prinde la vulg.

România • advertising • degeneraţi • prostie

Pă, dă, dân, moa, coae!

Dă pă net, frăţioare. Cum dă unde?! Dân mol, dă-te-n canal. Pă cât? Pă câââââât?! Pleacă, bă, d-aci (şi r-omani, n.r)!. Dă cât că nu să merită, coae. Moa, ce fiţă pă tine, să moară faraonu'!

Să vă fut în moalele capului de (bucureşteni) ăăă-iţi retardaţi.

***

Sunt în perioada roz, asta e.

România • degeneraţi • prostie

Cabral

Îl urăsc pe Cabral. Mint, pentru efect dramatic. Îl detest doar. Pentru că detest toate făcăturile care răspund la apelativul de "vedete", pe la noi prin Rumânia, pentru că mi-e silă de media şi de oamenii din dânsa, în general, din motive vechi şi pe cale de a se perima, făcând loc unora noi, mai crâncene.

degeneraţi • mizerie • nesimţire • prostie

Bucureştiul ca rahat

Washington. Berlin. Roma. Tokyo. Londra. Paris. Madrid. Câteva. Lumina, the beacon. Ceea ce nu se poate spune despre Bucureşti. Bucale. Există mici daraveri pe web despre cum e să fii "provincial", vis-à-vis de a fi bucureştean. Bucaleştean.

E simplu. Bucureştiul e un căcat. Bine?

Eşti de pe acolo? Te lovişi grav? Mai muşcă odată. Pentru că eşti viermele din căcat. Bă, numai faptul căca pitala nu e privită ca lumina lumii e deja suspect. Ca să nu mai zicem despre cât de nasol este că e percepută exact invers, adică fix aşa cum e: negativul a ceea ce ar trebui să fie.

România • degeneraţi • mizerie

Ce nu-i bine cu mine?!

Iată o întrebare pe care obişnuiam să mi-o adresez, îngrijorat, când eram în creştere. Fizică şi spirituală. Mi-o puneam de fiecare dată (pun intended) când o seamă de inşi din anturaj se excitau elitisto-penibil pe marginea unor chestiuni care, aveam eu groaznica impresie, îmi scăpau prin aceea că nu găseam nicicum mijlocul de a adera la ele. Groaznică pentru că vânam avansul personal în materie de cultură ca metodă de înaintare spirituală, groaznică pentru că, mic (petit) fiind, îmi părea că ar trebui să savurez şi eu asemenea chestiuni, aparent atât de dezirabile.

România • degeneraţi

Forţa necesităţii

A recunoaşte şi urma imperativul necesităţii poate fi egal cu a fi liber. Nu există nimic mai abscons şi mai imperios decât forţa necesităţii. A face ceea ce este necesar, a urma imperativul, poate fi, simultan sau succesiv, excepţional de uşor sau monumental de greu.

Modernul se confruntă, specific, cu mutaţia dificultăţii: azi este dificilă recunoaşterea acestei chemări. Din cauzele de pe acum clasice: inundaţia informaţională, degenerarea modelelor şi arhetipizarea lor prematură, absolutizarea formei până la abrutizarea simţurilor. A nu (mai) recunoaşte necesitatea din fenomene şi lucruri sau a o confunda cu o cerinţă artificială confecţionată la comandă - iată o formă fatală de a fi bolnav. Iată stigmatul inefabil al unei degenerări dincolo de aşteptări.

degeneraţi • filosofie

Falsa cultură superficial-inutilă

Întotdeauna a licărit într-un colţ de societate a celor cu veleităţi de oameni culţi, sub forma măscăricilor trăitori din citate pe care nu le înţeleg. A cita idei mari e lăudabil, atâta timp cât ţi le poţi asuma post-înţelegere. Comprehensiune, neprieteni. Nicăieri mai mult decât în demersul cunoaşterii drumul nu e cu atât mai mult mai important decât destinaţia¹. Dig?

degeneraţi • web

Vezi 45 articole etichetate cu "degenerati" de toţi autorii.
(acum le vezi doar pe cele scrise de Sicovitol)

Vezi 2 articole conţinând "degenerati", scrise de Sicovitol.
(acum le vezi doar pe cele etichetate cu "degenerati")