Democraţia a eşuat

De fapt, n-a avut niciodată vreo şansă. Singura eventualitate în care democraţia ar fi putut avea şanse reale ar fi fost aceea în care oamenii ar fi fost în stare să discearnă ce-i bun pentru ei. Ceea ce, evident, rămâne la stadiul de sămânţă a unui gând frumos.

Zece inşi

Ia zece indivizi, de printre toate gradele de inteligenţă şi din toate nişele sociale. Acum zi că unul e absolut sclipitor, un geniu. Alţii doi sunt inteligenţi, muncitori, bine ancoraţi în realitate. Mai sunt doi, care sunt doar muncitori, puternici fizic, decenţi şi care privesc viaţa aşa cum e. Ceilalţi cinci rămaşi nu sunt prea încântaţi de ideea de muncă, în general, nici nu-s prea deştepţi, sunt adesea răi şi au încontinuu nevoie de a li se spune ce au de făcut.

Acum zi-le acestor inşi că trebuie să se oprească din ceea ce freacă fiecare şi să pună de-o democraţie. Spune-le că fiecare dintre ei e atât de semnificativ în bunul mers al micii lor societăţi, încât trebuie să aibă un cuvânt de spus cu privire la acel unu care îi va călăuzi pe toţi. Te-ai ales instant cu un grup de indivizi excitaţi, fericiţi şi mândri.

DemocraţieApoi, oamenii noştri îi dau înainte şi-şi spun cuvântul, votând. Ca bonus, le-ai spus că pot vota secret. Geniul refuză participarea la asemenea practici, scorneşte un plan de supravieţuire pe termen lung pe care nu-l aduce la cunoştiinţa nimănui, apoi dispare cu desăvârşire. Cei doi deştepţi se votează pe ei înşişi. Fiecare pentru el, adică. Unul dintre cei muncitori prin definiţie votează cu primul dintre cei doi deştepţi, iar al doilea se votează pe sine, lucru de care s-ar fi ruşinat dacă votul n-ar fi fost secret.

Ceilalţi cinci se ceartă o vreme, pentru că unul dintre ei insistă să-şi impună opiniile cu forţa, doi au dat în paranoia că votul nu e cu adevărat secret, iar ceilalţi doi se oferă să voteze pentru oricine le dă nişte haleală şi bere. Într-un final, trei dintre ei votează pentru cel dintâi, „gură mare” care nu-şi putea ţine părerile acasă, iar unul moare într-o scurtă încleştare legată de nişte haleală şi bere cu care „gură mare” a îndulcit tranzacţia. Evident, „gură mare” se auto-votează.

Rezultate finale:

Gură mare: 4 voturi (50%)

Individ inteligent nr. 1: 2 voturi (25%)

Individ inteligent nr. 2: 1 vot (12.5%)

Individ-nu-prea-deştept-dar-muncitor-şi-în-aparenţă-aspirând-la-mai-mult: 1 vot, al său (12.5%)

Absenteism: 20% (geniul fugar angajat nu mult după alegeri de un mogul din industria farmaceutică, pe bani grei, şi un fraier mort de care nu-i pasă nimănui)

„Gură mare” învinge. Victorie zdrobitoare. Democraţia la apogeu.

Ceea ce va urma, pentru cei zece (nouă… opt, de fapt, că pe genial nu-l mai priveşte) inşi ai tăi… ei bine, o trăieşti în fiecare zi.

Nu mai căuta

Indiferent ce ţi-au spus, de la grecii antici încoace, şi-ţi vor mai spune încă, democraţia se rezumă la atât şi nimic mai mult: un idiot guvernând opt fraieri. Restul e rahat şi o ştii prea bine sau măcar o simţi.

A, cealaltă democraţie, aia ideală cu care eşti mereu momit, aia care implică oameni care ştiu ce e bine pentru ei, ei bine, da, aia nu e eşuată. Pentru simplul motiv că nu există.

(5,00 / 3 evaluări)
Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile