Despre criză, de la MIT

Acest articol, scris de Noam Chomsky, profesor la MIT, se numeşte „Criză şi speranţă. Ale lor şi ale noastre.” În cazul în care

a) nu eşti în stare să-l citeşti integral (din motive diverse, e.g. „n-ai timp”, n-ai răbdare, n-ai chef, eşti cvasi-iliterat sau e prea lung şi n-ai destule ţigări etc.)

b) l-ai citit cu chiu, cu vai şi n-ai înţeles nimic esenţial,

este necesar să afli că eşti semnificativ mai prost decât aveai impresia şi că ar trebui să-ţi fie formal interzis să mai deschizi ciocul vreodată pe tema crizei actuale sau a Marilor Probleme, în general.

Pentru puturoşi şi mai ales pentru idioţii care pufăie cu detaşat dispreţ legat de Zeitgeist: Addendum, articolul lui Chomsky ar fi putut fi folosit ca scenariu*.

Orice vierme semi-intelectual contemporan are nevoie de greutatea unei personalităţi în spatele oricărei aserţiuni, chiar dacă aceasta face apel la un bun-simţ elementar, de la care mai e mult până la dialectică sobră: cazul Zeitgeist: Addendum, o aserţiune prea no-name şi prea sub-produsă ca să poată fi luată în serios de căcănarul cu moţ al zilelor noatre.

Deşi Noam Chomsky este personalitatea care poate da greutate unor asemenea idei, moţatul maron contemporan nu va fi în stare să citească şi asimileze vorbele savantului. De aceea ar fi bine să revadă filmul, nu că n-ar muri tot prost, dealtfel.

No, valea la citit. Restul, marş la văzut Zeitgeist: Addendum. Sau la blogăuring despre căcaturi irelevante.

* nu există nicio legătură oficială între Noam Chomsky şi Zeitgeist: Addendum, film pe care filosoful probabil nu l-a vizionat

Fii primul care evaluează articolul:

Loading...

7 comentarii la “Despre criză, de la MIT

  1. Am citit articolul si culmea….mi-au ajuns tigarile :) Articolul este o analiza facuta de o minte ascutita, fiind practic o descriere concentrata si o analiza economico-sociala pertinenta a lumii in care traim. Pe langa articol am citit si „commenturile” de la subsol si am gasit ceva ce as dori sa vad si in mentalitatea romanilor mai des. La un „commnent” al unui oarecare Bill (probabil un biet copil prost posesor al unei culturi de reviste cu eroi – comic books)care il ataca pe Chomsky ca e usor sa vorbesti atat timp cat nu iei si atitudine a venit magistralul raspuns a lui Jhon:

    „Bill, grow up. Chomsky’s not Spiderman. He never claimed to be anything but an intellectual. Either you agree with him or you don’t. Whatever action you as an individual choose to take is entirely your decision. Sooner or later you reach an age where you’re not relying on mommy and daddy to tell you not to have that cookie before you go to bed.”

    Asta trebuie inteles si la noi … rolul intelectualilor este sa observe atunci cand societatea isi pierde busola iar atitudinea pe care acesta are datoria sa o adopte consta in a arata greselile si eventual in a oferi solutii viabile pentru corectarea acestora. Mai departe intervine rolul publicului sau a „poporului” care trebuie sa fie destul de copt la cap incat sa inteleaga mesajul intelectualului si apoi sa actioneze in consecinta. Nu de alta dar prea des am auzit trogoditi comentand de intelectuali precum regretatul Octavian Paler in termeni specifici lui Bill :)

  2. Am remarcat acelaşi comentariu. Şi l-am apreciat, de asemenea, cu aprecierea molcomă pe care o acorzi normalităţii.
    „Rolul intelectualilor este sa observe atunci cand societatea isi pierde busola iar atitudinea pe care acesta are datoria sa o adopte consta in a arata greselile si eventual in a oferi solutii viabile pentru corectarea acestora”, zici. Da, exact ăsta e rolul intelectualilor! Iar conform acestei definiţii (rolul descris fiind definitoriu), România nu mai are intelectuali. Are o ceată de preţioşi rupţi de realitate, trestii în bătaia vânturilor politice, curve de lux sau semidocţi sadea, cocalari elevaţi sau grămătici mici şi frustraţi.
    Pe Paler nu l-am suportat mult timp, pentru perioada timpurie. Iar pe când începea să devină spectacular, a murit. Pe când începea să fie util, tocmai în modul descris, tocmai când dovedea o combustie internă reală şi productivă, s-a dus.
    Ce să zic? Soartă de român, soartă de Românie. Au rămas Puţapievics, Pleşu şi alte miriade de table negre cu scris caligrafic şi corect gramatical pe ele. Numai bune de şters.

  3. „nu există nicio legătură oficială între Noam Chomsky şi Zeitgeist: Addendum, film pe care filosoful probabil nu l-a vizionat”. Prin excesul ăsta de precizare, nu credeţi că îi jigniţi exact pe ăia care vă citesc chestiile, şi care, dacă citesc aşa ceva, ştiu cine e Chomski şi că nu are cum să aibă vreo legătură cu mizeria de Zeitgeist? Întreb şi io, nu dau cu parul…

  4. @Emil: ah, agresivitate pasivă. [râdem, glumim] Exact ceea me-mi place să găsesc la un conlocutor [/râdem, glumim].

    Nu, nu cred. Înainte de a continua aș dori să aud argumentele care susțin teza Zeitgeist ca mizerie. Pe locuri, fiți gata, start:

  5. Mai greșește omu’. Mai interesant e să-l vezi pe urmă cum o dă cotită… s-o repare sau nu.
    Am zîmbit și dacă aș fi fost fumător m-aș fi apucat să savurez o țigară cu ochii la slashsignu’ împricinat.
    Acum rîdem-glumim. Așa da, nu?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile