ScrieCiteşteAutoriDespreRecomandăEnglish
Abonament Drama intelectualului roman este aceea de a scrie. Mai degraba, dorinta de a scrie duce la aparitia dramei, in toate aspectele ei. Din pacate, la atat se rezuma chinul lui. Nu cred ca asta poate fi o solutie pentru a-i face pe romani oameni (din ne-oameni, asa cum sunt acum), oricat de imbietoare este dorinta. Regret ca, asa cum merg lucrurile in Romania, mi se confirma cu amar (desi, recunosc, avusesem o scurta perioada de naivitate in care credeam altfel), faptul ca nu poti dialoga cu omul prost si incapatanat, decat pe limba lui. Adica pe intelesul lui. Iar el nu intelege decat faptul simplu ca, atata vreme cat e in picioare, are dreptate. Singura modalitate de a-l convinge fie ca nu are dreptate, fie ca ar trebui sa se gandeasca si la alte posibilitati este sa-l pui la pamant, sa-l lasi la pamant, constient ca e la pamant. Fizic.
Si aici incepe tragedia adevarata, pentru ca nu prea vad cum se poate face asta. Doar ca nu cred in vreo alta rezolutie pe termen scurt. Tabla trebuie stearsa cu buretele ud, abia apoi trebuie inceputa noua ecuatie. Altfel, riscam sa ne uitam prostiti cum sceleratii zilelor noastre ne scuipa in fata.
Netarhia este un lucru minunat, din fericire; m-a scos din amorteala si lenea in care ma complac zilnic. Dar, dupa ce vom fi scapat de dorinta si putinta scrisului si ne vom fi felicitat intre noi insine pentru minunatiile pe care le-am organizat aici, va trebui sa trecem la alte niveluri de dialog.
|
| ||||
Bun venit. În sfârşit unul care scrie. Mulţumesc, dă-i înainte, m-am săturat să mă citesc pe mine însumi.
Netarhia este un lucru minunat şi aşa va rămâne, garantat.