Doctrina efortului

Ader strâns la doctrina efortului, până nu demult chiar cu accente de perversiune - masochism patent: dacă  nu e chinuitor de greu, nu mă interesează. Sunt ferm convins că nimic semnificativ nu poate lua naştere fără efort, indiferent în ce domeniu. Abandonarea cvasi-completă a acestui fel de a te raporta la realitate - iată moartea vie a generaţiei "gratificării instantanee".

"Adevărata pricepere vine fără efort" indică transcendenţa efortului, adăstarea în acea stare de dincolo de ruperea de oase, starea de graţie în care efortul devine redundant. A înţelege că e vorba despre vreun talent preexistent care te scuteşte de efort este a admite că eşti prost.

De aceea urăsc Twitter (alături de 90% din aplicaţiile online actuale; sau offline; sau dinafara digitalului). Nu sunt idealist sau orb, le recunosc evidenta "valoare de piaţă" şi potenţialul de a face bani grei. Însă, în ciuda oricărui hype împuţit de PR sau marketing, apologia şi aportul pe care le aduc degenerării omului sunt jenant de transparente.

Cel mai măreţ truc al Diavolului a fost... să vă convingă că nu trebuie să vă obosiţi.

Foto: Zbigniew Religa, autorul primului transplant de cord într-o Polonie comunistă chinuită de lipsuri, după orele operaţiei respective, surprins într-o fotografie celebră la vremea ei (1987). Radiind epuizarea de după efort. Sursa: National Geographic.

0.0/5 (0 voturi)	lifestyle • filosofie

Nume:	(sau pseudonim, obligatoriu)
Email:	(obligatoriu - NU va fi publicat)
Website:	(opţional)
Comentariu:	HTML permis (numai membrilor): a, b, i, u, big, small, strike, sub, sup
	Ţine-mă la curent prin email

Comentarii acest articol
Comentarii articole Sicovitol
Toate comentariile