ScrieCiteşteAutoriDespreRecomandăEnglish
Abonament Întotdeauna a licărit într-un colţ de societate a celor cu veleităţi de oameni culţi, sub forma măscăricilor trăitori din citate pe care nu le înţeleg. A cita idei mari e lăudabil, atâta timp cât ţi le poţi asuma post-înţelegere. Comprehensiune, neprieteni. Nicăieri mai mult decât în demersul cunoaşterii drumul nu e cu atât mai mult mai important decât destinaţia1. Dig?
Internetul a adus la apogeu fenomenul culturii frugale, coregrafice, de impresie artistică, după cum are acest efect grotesc de a servi drept amplificator de căcat şi mediocritate. În ziua de azi tot ţărănelul (şi mă refer la jurnolog, blogeur, artistocratuş scăpătuş înţepătuş etc.) semi-cultivat se sparge şi te sparge epatând cu expresii venite hăt din antichitate, de exemplu. Se merge până la subtilităţi, dixi şi dixit, mă înţelegeţi dumneavoastră?
E mişto azi, un clic şi eşti mai deştept cu cinci minute. Ta panta rhei! Pac, te-am spart! Mda, mari ingineri de slove. Ştiţi ce... E ca-n snoava aia cu Arghezi mare erou vânător:
Mai mergeţi băi şi-n p*la mea!
1 Astfel, cultura parvenită prin şuntarea călătoriei e superficială, moartă şi deci inutilă, e.g. te poţi căca pe ea.
|
| ||||
Comentarii acest articol
Comentarii articole Sicovitol
Toate comentariile