ScrieCiteşteAutoriDespreRecomandăEnglish
Abonament Dacă aş fi făcut un film pentru mine, aş fi făcut The Tree of Life.
Privind The Tree of Life, mi-am expus căutarea, nehotărârea, neputinţa, vina, frustrarea şi iar căutarea. Oricine ar fi fost lângă mine în acele momente, ar fi putut vedea în mine ceea ce eu nu am curajul să văd. Experimentând The Tree of Life, mi-am simţit împărtăşite căutarea şi dezechilibrul. Zbaterea căutării, cu îndoielile ei. Fără acceptare. Şi, astfel, fără linişte şi fără nădejde.
Uneori, o singură imagine din film îmi ducea gândurile atât de departe, încât m-am surprins de câteva ori oprind totul pentru a lăsa emoţia să se manifeste. Mâncam cu lopata, nu cu lingura. Parcă citeam o poezie a lui Omar Khayyám.
E un film artistic, aşa cum trebuie să fie unul artistic. Zugrăveli dureros de simple ale naşterii şi ale morţii, cuvinte calde şi reci deopotrivă, chipuri de oameni, chipuri ale naturii, toate se contopeau într-un întreg atât de sensibil încât uitasem care-s imagini şi care-s sunete. Văzut neîntrerupt, cu lumina stinsă şi păturile pregătite pentru frigureala pe care îndoiala şi neputinţa o aduc în noi, The Tree of Life te face să-ţi aminteşti cum erai odată naiv şi inocent, în ciuda durerii că ştii că n-o să mai fii aşa niciodată.
N-am spus nimic despre subiect. Aparent, nu are. De data asta nu contează. Fiecare va rezona cu ceea ce îşi va fi găsit în sine privind, auzind şi minunându-se. Ulterior, obosit şi întristat, căutând în mine însumi, am mai găsit puterea de a plânge şi de a mă recunoaşte ruşinat că uneori uit să cred, că uneori nu pot să cred, că uneori nu am cum să cred, că uneori caut disperat în depărtări şi nu simt că Totul E lângă mine.
De prea multe ori nu mai simt speranţa, de prea multe ori teama mă sufocă, de prea multe ori uit de bunătate, uit de mirare, uit de iertare, uit de smerenie, uit de sinceritate. Uit de iubire. A foolish man.
The Tree of Life mi-a amintit de iubire.
Dacă vezi Everything Is Illuminated fără să știi nimic despre el în prealabil, aproape că poți jura că-i aparține lui Kusturica. Aceeași continuitate surprinzătoare a lacrimilor de la râs la plâns, aceeași atenție la divinitatea din detaliul trivial, aceeași senzație de universal atemporal. Dar nu e Kusturica.
Citeşte tot »I'm saying you've already done plenty of things to regret, you just don't know what they are. It's when you discover them, when you see the folly in something you've done, and you wish that you had it do over, but you know you can't, because it's too late. So you pick that thing up, and carry it with you to remind you that life goes on, the world will spin without you, you really don't matter in the end. Then you will gain character, because honesty will reach out from inside and tattoo itself across your face.
Citeşte tot »I happen to hate New Year's celebrations. Everybody desperate to have fun. Trying to celebrate in some pathetic little way. Celebrate what? A step closer to the grave? That's why I can't say enough times, whatever love you can get and give, whatever happiness you can filch or provide, every temporary measure of grace, whatever works.
Citeşte tot »Fiind bazat pe evenimente reale, Valkyrie nu poate profita de elementul surpriză, căzând inevitabil pradă previzibilului. În ciuda acestui dat, filmul este atât de bine realizat încât te ține alert până la sfârșit. Valkyrie constituie și o tentativă de reabilitare a poporului german, pe care istoria a ajuns să-l confunde cu Adolf Hitler. Tom Cruise demonstrează, din nou, că are talent. Recomand apăsat.
Filmul are o reţetă simplă. Trei ghitarişti din trei generaţii diferite (nu neapărat cei mai buni din fiecare), se întâlnesc şi discută despre ghitară şi muzică, fiecare din perspectiva proprie. Cei trei sunt Jimmy Page (Led Zeppelin, dacă mai e nevoie), Edge (U2, dacă mai e nevoie) şi Jack White (The White Stripes, The Raconteurs).
Citeşte tot »This Is Spın̈al Tap e un mockumentary clasic, creat în jurul trupei fictive Spinal Tap. E filmul ăla în care amplificatoarele de ghitară au volumul până la 11, bateristul are zilele numărate, iar majoritatea compoziţiilor ţintesc la sex.
Citeşte tot »Vizionare obligatorie, Inside Job este un documentar care explică situaţia economică actuală. Dacă ai văzut Zeitgeist: Addendum, ai văzut 90% din Inside Job, care însă oferă mai multă credibilitate (interviuri cu persoane la putere în ordinea actuală, narat de Matt Damon etc.).
Citeşte tot »
Noua Ordine Mondială • criză • economie • filme • recomandări
"A, Godzilla!"
Steve "Lips" Kudlow
Dacă zic că Anvil! The Story of Anvil reprezintă spiritul metal-ului sau rock-ului, în general, o să ţi se pară că sună grandios, şi o să te aştepţi la cine ştie ce chestiuni hiper-produse şi ultra-artificial rebele, după cum ne-a obişnuit spiritul vremurilor.
Citeşte tot »muzică • filme • recomandări
Nu vorbesc despre revista "Torente", poate prima sursă de pornografie post-revoluţionară în România, în acel alb-negru minimalist fermecător (şi provocator în sensul descoperirii sfârcului în realitatea nuanţelor de gri pe hârtia prea dură pentru a fi igienică).
Citeşte tot »
Vezi 21 articole conţinând "filme".
(acum le vezi doar pe cele etichetate cu "filme")
Copyright 2008-2009. Toate drepturile rezervate.
Contact • Termeni şi condiţii • Politica de confidenţialitate • Netarhia Tools • Powered by users
