ScrieCiteşteAutoriDespreRecomandăEnglish
Abonament Good nature is, of all moral qualities, the one that the world needs most, and good nature is the result of ease and security, not of a life of arduous struggle.
Excerptul de mai sus provine din În lauda inactivităţii, de Bertrand Russel. Dacă voia bună e cea care lipseşte cel mai mult lumii în care trăim, genialul eseu nu face decât să explice cât de proşti eram în prima parte a secolului XX şi să stea mărturie despre cât de proşti am rămas în continuare.
Citeşte tot »
filosofie • lifestyle • social
Fizicienii nu vor cuprinde niciodată teoriile grandioase ale universului, susţine Penrose, până când nu vor vedea dincolo de distracţiile orbitoare ale teoriilor moderne coapte pe jumătate, până în stratul cel mai profund al realităţii în care trăim. Roger Penrose Says Physics Is Wrong, From String Theory to Quantum Mechanics
Citeşte tot »
filosofie • recomandări • ştiinţă
Un Om plecat în altă Lume la vârsta de 111 ani, un veteran britanic al Primului Război Mondial, cel mai probabil ultimul, este printre (extrem de) puţinii contemporani care merită majuscula iniţială la capitolul specie. Harry Patch este un Om şi un rege. Îi mulţumesc pentru splendoarea spectacolului anilor care nu trec degeaba.
Citeşte tot »Comit eroarea de a mă uita în sus. Un cer albastru ca în ilustratele chinezeşti ale copilăriei. Un nor imens, un înger uriaş văzut din spate, căzut într-o rână, plutind nelijent. Peste el, silueta neverosimil de înaltă a unui stejar vechi ca pământul din care iese. Deja o simt venind. În depărtare, dincolo de posibilitatea sunetului, o pasăre se lasă purtată de vânt, într-o linişte absolută, ca să mă chinuie până la capăt. Şi ca s-o aducă.
Citeşte tot »Am avut ocazia de a intervieva două babe, trecute prin ambele războaie, trăite pe vremea în care televiziunea şi telefonia erau atât de trendy, încât practic nu existau. Ceea ce e un alt fel de-a zice că babele mele băteau la nouă decenii de existenţă lucidă. Pentru ca bias-ul studiului să fie cât mai mic, o babă e româncă, adică trăitoare pe meleaguri unde în '30 încă găseai lejer lotri cu măciuci prin codri, cealaltă englezoaică, adică născută într-un loc în care, tot prin '30, metroul londonez mai avea vreo douăzeci de ani şi împlinea un secol. Iată, un lot extrem.
Citeşte tot »A recunoaşte şi urma imperativul necesităţii poate fi egal cu a fi liber. Nu există nimic mai abscons şi mai imperios decât forţa necesităţii. A face ceea ce este necesar, a urma imperativul, poate fi, simultan sau succesiv, excepţional de uşor sau monumental de greu.
Modernul se confruntă, specific, cu mutaţia dificultăţii: azi este dificilă recunoaşterea acestei chemări. Din cauzele de pe acum clasice: inundaţia informaţională, degenerarea modelelor şi arhetipizarea lor prematură, absolutizarea formei până la abrutizarea simţurilor. A nu (mai) recunoaşte necesitatea din fenomene şi lucruri sau a o confunda cu o cerinţă artificială confecţionată la comandă - iată o formă fatală de a fi bolnav. Iată stigmatul inefabil al unei degenerări dincolo de aşteptări.
Citeşte tot »Trăim sub un morman neverosimil de informaţie, multă din ea exorbitant de utilă: o comoară de înţelepciune, literalmente. Există informaţie structurată, sistematizată, demonstrată şi validată în toate domeniile vieţii, dar aş vrea să mă refer în particular la ştiinţele cognitive şi la lucrările care vor să amelioreze omul ca fiinţă presupus elevată, facându-l mai bun (fie că prin asta înţelegem mai eficient la muncă, mai puţin stresat, mai puţin gras, mai sănătos sau, da, mai inteligent sau mai bun). Mă refer la literatura care vrea să facă din individ un individ de succes, un individ care are şi produce succes.
Citeşte tot »Ce oferi lumii? Ce-ţi oferi ţie însuţi? Ţi-am spus despre meseriile de... mai puţin frumos mirositoare. Tu cu ce participi? Care ţi-e imersia? După ce toate-s zise si făcute, îţi jur că doar ajutorarea, sprijinirea, mulţumirea altora rămân ca unică sursă de fericire plină şi constantă - singura formă autentică şi singura care contează.
Citeşte tot »Samsara este un film frumos, în toate direcţiile şi sensurile, de aceea concentrează-te la a-l vedea cu spiritul, ochiul va fi, fără îndoială şi efort, satisfăcut oricum.
Primul film tibetan pe care l-am văzut vreodată, Samsara e artă pură, discuţia pe marginea poveştii sau distribuţiei nu prea are rost. E un film adânc. Ceea ce poate fi iresponsabil trecut cu vederea de către occidental are, în fapt, importanţă capitală, asta vrând să însemne că occidentalul ar putea sări cu uşurinţă situarea iniţială a personajului principal (călugărul Tashi) în contextul poveştii şi s-ar putea cu uşurinţă rătăci în povestea de viaţă şi dragoste care urmează.
Citeşte tot »
filme • filosofie • recomandări
Ader strâns la doctrina efortului, până nu demult chiar cu accente de perversiune - masochism patent: dacă nu e chinuitor de greu, nu mă interesează. Sunt ferm convins că nimic semnificativ nu poate lua naştere fără efort, indiferent în ce domeniu. Abandonarea cvasi-completă a acestui fel de a te raporta la realitate - iată moartea vie a generaţiei "gratificării instantanee".
Citeşte tot »
Vezi 3 articole conţinând "filosofie", scrise de Sicovitol.
(acum le vezi doar pe cele etichetate cu "filosofie")