Forţa necesităţii

A recunoaşte şi urma imperativul necesităţii poate fi egal cu a fi liber. Nu există nimic mai abscons şi mai imperios decât forţa necesităţii. A face ceea ce este necesar, a urma imperativul, poate fi, simultan sau succesiv, excepţional de uşor sau monumental de greu.

Modernul se confruntă, specific, cu mutaţia dificultăţii: azi este dificilă recunoaşterea acestei chemări. Din cauzele de pe acum clasice: inundaţia informaţională, degenerarea modelelor şi arhetipizarea lor prematură, absolutizarea formei până la abrutizarea simţurilor. A nu (mai) recunoaşte necesitatea din fenomene şi lucruri sau a o confunda cu o cerinţă artificială confecţionată la comandă - iată o formă fatală de a fi bolnav. Iată stigmatul inefabil al unei degenerări dincolo de aşteptări.

Spre evitarea capcanei, celui care are ochi să vadă.

A face ceea ce trebuie e datorie. Trebuie ceea ce este bine.

5.0/5 (1 voturi)	degeneraţi • filosofie

Nume:	(sau pseudonim, obligatoriu)
Email:	(obligatoriu - NU va fi publicat)
Website:	(opţional)
Comentariu:	HTML permis (numai membrilor): a, b, i, u, big, small, strike, sub, sup
	Ţine-mă la curent prin email

Comentarii acest articol
Comentarii articole Sicovitol
Toate comentariile