How to Live on 24 Hours a Day (Arnold Bennet) Review

Verdict: 5 Stars (5 / 5)

How to Live on 24 Hours a DayHow to Live on 24-Hours a Day (Cum să trăiești în 24 de ore pe zi), scrisă în 1910 1, reprezintă una dintre primele lucrări care aveau să contureze genul self help (cel atât de plin azi de gunoaie, farsori și caducitate).

Cartea face parte, de fapt, din lucrarea mai mare intitulată How To Live (Cum să trăiești), aparținând aceluiași Arnold Bennett, însă are sens citită independent. Ea se adresează unui personaj la fel ce actual atunci, ca și acum – intelectualul urban rătăcit între serviciul insipid și chemarea unui ceva care promite o viață cu adevărat satisfăcătoare și împlinită, alături de marasmul adus de convingerea auto-indusă și auto-perpetuată a imposibilității identificării, urmăririi și recoltării acelui ceva. „Angajatul” ordinar care nu mai are nici scuza, nici ușurarea (tâmpă, aș adăuga) vieții simple.

Ne recunoaștem, unii?

După cum trădează titlul, autorul discută un buget al timpului, care este, dincolo de clișeu, cea mai prețioasă resursă de care dispune orice om. Urmând descrierii risipei de timp pe care de care se face vinovat încontinuu orășeanul amploaiat și a simptomelor acestei stări de fapt, Bennett oferă o rețetă simplă pentru ieșirea din acest fel jalnic de a ne petrece existența – o oră și jumătate, trei zile pe săptămână, vom urma cu regularitate un program menit să ne învie.

Aflăm în continuare detalii și sugestii în acest sens, inclusiv recomandări și avertismente privitoare la greșeli și atitudini care pot duce la eșec (un capitol deosebit de important, care trebuie citit cu atenție).

Iar în acest punct lucrarea discutată începe să difere drastic față de majoritatea genului. Pentru a ajunge să trăim cu adevărat, ni se recomandă studiul filosofiei, artei, cauzalității și poeziei de calitate (!), ca posibile puncte de pornire, care însă nu ne sunt impuse de pe un piedestal, ci doar sugerate argumentat – suntem liberi să alegem orice altceva.

Alte două idei fundamentale ale acestui scurt volum sunt necesitatea de a obține control asupra minții (iată, deci, un londonez vorbind, practic, despre aceleași principii ca și teoria samādhi) și faptul că niciun lucru sau fenomen nu este lipsit de interes.

And without the power to concentrate—that is to say, without the power to dictate to the brain its task and to ensure obedience—true life is impossible. Mind control is the first element of a full existence.

~

Iar fără puterea de a ne concentra – adică fără puterea de a-i dicta creierului sarcina și de a ne asigura de obediența sa – viața adevărată este imposibilă. Controlul minții este primul element al unei existențe pline.

Stilul este relaxat, familiar și încărcat de umor, ceea ce face lectura ușoară și plăcută. Lucrarea este scurtă, astfel încât poate fi lecturată într-o singură ședință. Iată deci că nu există nicio scuză de-a n-o citi, mai ales că meritul său major este acela că, grație acelei simplități specifice textelor inspirate, oferă o cale foarte clară, care poate fi utilizată imediat, fără alte pregătiri sau condiții.

Poate fi găsită în întregime online, deci și scuza inaccesibilității se prăbușește.


Note
  1. An în care, în România căcănarului Carol I, Parlamentul „partidelor istorice” adopta Legea Orleanu, care interzicea dreptul la asociere și grevă al tuturor salariaților. Iluminist, eh? Ce tare e monarhia! Ce tari sunt partidele istorice! Haideți să aducem vremurile alea bune înapoi!! Vă meritați soarta, români.
Fii primul care evaluează articolul:

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile