Împrumutul ca rădăcină a răului

Fiziologia împrumutului e fiziopatologia unei boli maligne. Invazie locală, metastaze, distrugere extensivă, natură inexorabilă, tendinţa la incurabilitate.

Probabil că tot ceea ce merge nespus de prost în lumea modernă o face din acest simplu motiv: acceptarea împrumutului ca mod sigur şi onorabil de a fundamenta existenţa socială a individului sau instituţiei.

Bă, ai – mănânci, nu – nu. Cristal de clar. Clar de cristal. Ce nu se înţelege? A, se poate mai uşor. Un împrumut, dom’le! Corect, bun venit pe drumul spre moartea vie. O idee relativ nouă zice că împrumutul nu e numai  o variantă sigură şi onorabilă de a obţine mijloacele necesare petrecerii timpului pe lumea asta în compania diverselor nimicuri care costă bani, ci că împrumutul este varianta dezirabilă şi normală de obţinere a acestor mijloace – ah, iată prostia chiuindă a modernului.

Mai mult, dincolo de individ, cică dacă „companiile”, „firmele”, „patronii” nu se pot împrumuta, nimic, frate, nu se poate face pe lumea asta. Da’ nimic. Ce prostie. Ce imensă şi beşită minciună.

În fine, m-am plictisit, vă las cu un sfat: lăsaţi naibii deoparte orice idee de împrumut, creditare etc., dacă vreţi să vă fie bine – dacă nu sunteţi în stare fără, n-o să fiţi în stare nici cu, şi cu o idee pentru antreprenorul care crede, ca un bou, că secretul e în a avea „bani de pornire”, de la nişte inşi care au făcut un sac de bani, recent: Outside money is plan B.

PS: Şi ia bagă la cap alt percept fundamental finesco: „Foaie verde de dai, n-ai / Ia nu da, să vezi cum ai!” Capisci?

Fii primul care evaluează articolul:

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile