Încălzirea globală

Ultima iarnă urbană care şi-a meritat titlul (troiene, nămeţi, ger în decembrie-februarie), în România, a fost cea din 1985. Din experienţa proprie. Îmi amintesc trotuarele înzăpezite, un univers alb şi pufos, arbori de porţelan şi fulgi cât pumnul, un frig sănătos şi onest, nici prea ud, nici prea uscat, persistent, decis, dur şi cordial.

După care, observatorul meu interior a înregistrat încălzirea. An de an, fiecare an e în aceeaşi memorie care, la această scară, nu dă niciodată greş. Niciodată. Ierni eratice, bolunde, lipsite de caracter, umbre de ierni fără zăpezi. În România anotimpurile ticăiau ca un ceas magnific, dumnezeiesc, la fix, cu mândria de-a fi standardul de aur în ilustrarea climatului temperat. Anotimpurile de tranziţie, primăverile şi toamnele, erau atât de pregnante, încât aveau propria personalitate meteorologică, maiestuoasă şi conturată net. Verile erau blânde şi calculate, îşi disipau căldura cu metodă, pe parcursul a trei luni, cu adieri de vânt şi ocazionale torenţiale ca semne de punctuaţie pe o pagină întreagă.

Azi, aici, în România, centrul meu meteo îmi spune în cel mai clar mod posibil că asist la un proces de încălzire pe scară largă, având printre primele consecinţe ruperea ritmului sezonier. N-am nevoie de Al Gore să-mi spună asta, n-am nevoie de întrunirea de la Copenhaga ca s-o aflu, n-am nevoie de corporaţii şi politicieni ca să mă prind.

Mai ales, n-am nevoie de hoardele de oligofreni care o dau contra, spunându-mi că toată chestiunea e o farsă, că de fapt, în cel mai bun caz, avem de-a face cu o răcire globală, că nu e nimic nou, că a mai fost, că… Tuturor acestor microcefali: încălzirea şi rătăcirea climei este un fapt, extrem de simplu de constatat dacă ai trăit destul şi n-ai trecut prin lume ca gâsca prin fluidul vieţii. Oportunitatea unei asemenea constatări este un privilegiu care-mi face uşoară sarcina de a replica oricărui idiot că este un imbecil, în această problemă.

Cauzele sunt discutabile, fenomenul nu.

Ştiind la modul direct aceste lucruri (ceea ce, repet, constituie un inestimabil privilegiu în orice exerciţiu dialectic), sunt nevoit să fac din asta o probă de prostie în gândirea contemporană. Aşadar, data viitoare când vei avea neplăcerea de-a conversa pe tema climei cu vreun ins convins că toate sunt în regulă pe linia asta, să fii bine lămurit că stai de vorbă cu un prostoc din ăla grav.

Fii primul care evaluează articolul:

Loading...

9 comentarii la “Încălzirea globală

  1. Ei, microcefalul din mine isi permite sa nu fie de acord cu aceasta abordare ultrasimplista a problemei.

    Ca incalzirea / racirea climei sunt fapte certe, nu poate contesta nici chiar un prostoc din ala grav.

    Da ca pielea ta e un criteriu de stabilire a tendintelor climaterice, ma apuca rasu’…

    Pe scurt si pentru a ma face usor inteles, apelez un pic la definitii:
    „The Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC) glossary definition is:

    Climate in a narrow sense is usually defined as the „average weather,” or more rigorously, as the statistical description in terms of the mean and variability of relevant quantities over a period of time ranging from months to thousands or millions of years. The classical period is 30 years, as defined by the World Meteorological Organization (WMO).

    Cum banui ca nu esti un babalic de 75 de ani, as zice ca mai tre’ sa astepti macar vreo 30 de ani, ca sa poti face corect chiar si afirmatia asta usurica…

    In rest, e usor mai complicat…

    Ca sa nu zici ca sunt nesimtit, si numa comentez, parerea mea despre acest subiect ce realmente ma intereseaza (mi-e frica sa nu cumva sa nu mai ninga prin Alpi, si sa trebuiasca sa merg la schi pe alte continente) este ca subiectul este atat de fierbinte, statisticile atat de „unreliable”, intinderea lor in timp atat de mica, incat in acest moment NIMENI habar nu are (nu poate sa dovedesca stiintific) daca pe termen mediu (cateva decenii) tendinta e de incalzire sau de racire…

    Pentru aprofundarea subiectului, recomand cu multa caldura romanul „Frica”, M. Crichton, care pe langa faptul ca este o lectura agreabila, ofera o abundenta de trimiteri la surse bibliografice pe aceasta tema…

    Doamne, ce m-am incalzit!

  2. Aaaah, ’85. Un an bun. Zăpada avea gust de zăpadă. Fetele se emoţionau chiar şi pe frigul ăla, dacă împingeai zăpada doar un milimetru mai jos decât fossa jugularis sternalis. Mi-e dor, chiar, să-mi lipesc limba de o poartă, în gerul din vechimea copilăriei. Acum, zăpada are gust de ţigări şi cauciucuri. Iar fetele se emoţionează numai la cald.

    Dragilor, vă luaţi prea în serios. Io zic că o să murim în luptă dreaptă cu hoardele barbare de pe planeta Ogo. Are you also divergent, my friends?

  3. @Wall-T: prima problemă e una de neatenţie (refuz să cred că de comprehensiune) – vorbesc despre „încălzirea şi răcirea” (în sensul de destructurare a anotimpurilor, de pierdere – rătăcire – a sistemului sezonier) climei, nici măcar nu-mi pun problema răcirii.
    Doi la mână, pielea mea, alături de toate organele de simţ care se ocupă de sensibilitatea termică, la toate jivinele, constituie, poate, unul dintre cele mai bune instrumente (nu criterii…) de stabilire a tendinţelor climaterice, de la oră la oră, de la zi la zi, de la anotimp la anotimp, de la an la an, de la decadă la decadă; creatura inteligentă, beneficiind de o memorie prodigioasă şi capacităţi cognitive analitico-sintetice este perfect capabilă de a genera serii complexe de date pe baza informaţiilor oferite de acest fin instrument care este, iată, pielea; aceste seturi de date, cu toate bias-urile pe care le pot conţine/induce, sunt perfect analizabile şi pot constitui fundamentul unei sinteze, care este „vremea se încălzeşte, încet dar sigur.” Pentru a ajunge la concluzia asta e nevoie doar de memorie, atenţie, bun simţ şi bunăvoinţă.
    Şi-acum, o problemată de aritmetică: dacă am amintiri utilizabile din 1985 şi ne aflăm în 2010, câţi ani îmi mai lipsesc pentru a face corect uşuricile afirmaţii incriminate, adică pentru a mă situa cât de cât în siguranţă în intervalul minim de sampling ales (arbitrar, dealtfel). Pont: în procente dă cu 6 perioadă şi sunt mult mai puţini decât s-ar putea crede. Statistic, sunt deja acolo. Aritmetic, mai am deprimant de puţin.
    Legat de datele strânse de comunitatea ştiinţifică până acum, întinderea lor în timp nu este deloc mică. Datele lor sunt incerte, poate. Poate temperatura estimată pentru Pleistocen e complet aiurea – şi nu m-aş mira dacă ar fi. Tocmai de aceea mă bazez pe pielea mea, care nu mă minte, că n-are niciun interes, dimpotrivă, mai ales având în vedere că mă interesează trendul numai în următoarea sută de ani.
    La final, dă-mi voie să cred că „microcefalul din tine” e doar o plăsmuire care te ajută să te simţi mai normal printre semeni în existenţa de zi cu zi. O încercare bună, însă degeaba: se vede că nu eşti prost. Se încălzeşte. And you know it.
    @Lt.Dan: newsflash amice. Ogo a căzut demult, nu mai poate susţine viaţa, e praf, praf radioactiv – căcaţii de Mogo şi maşinăriile lor infernoase.
    However, I’m more convergent, myself. Not that there’s anything wrong with divergent.

  4. @Sicovitol
    No, I don’t!!! AND THAT’S MY POINT!

    Pielea mea se pare ca e mult mai putin sensibila, sau poate ca incepe sa ma lase memoria… (datele istorice adunate de mine acopera o perioada ceva mai lunga, sa zicem cu 50% mai mare decat cea mentionata de tine)

    Ce vroaim eu sa subliniez este marea diferenta intre date subiective/estimate si cele masurate.

    Asa cum zicea si ‘tenente Dan, iernile/verile de altadat’ aveau alt farmec, si pentru simplul motiv ca din pacate imbatranim, si atunci: maama, ce ierni tari erau cand eram eu tanar, si ce pleostite si blegi sunt acuma….

    Date statistice masurate despre vreme, nu exista mai vechi de 150 ani, o perioada extrem de scurta la scara globala.
    In plus, exista numeroase indoieli cu privire la acuratetea acestora.

    Stiu ca voi fi aspru criticat, si poate chiar desconsiderat ca fac trimiteri la Wiki
    http://en.wikipedia.org/wiki/Global_warming
    da insusi mama incalzirii globale – IPCC, zice ca de la inceputul secolului trecut, temperatura medie la nivelul suprafetei globului, a crescut cu, mare atentie, MAI PUTIN DE 1 (un) grad Celsius.

    Jos palaria pentru pielea ta fina care a masurat si sesizat aceasta diferenta (usor mai mica in cei doar 25 de ani in care se ocupa de acest subiect)!

    Mea culpa pentru ra(ta)cirea mea!

  5. Diferenţa în „temperatura medie”, medie care măsoară valori apropiate într-un interval de timp mic (raportat la scara climaterică), are numai valoarea unui semnal. Indică o tendinţă. Atât. Dacă ar fi fost de 10 grade, nu mai purtam discuţia asta. Poţi avea 3 săptămâni de iarnă la +2 grade, şi 5 nopţi de -15. Sau, ca pe vremuri, 3 săptămâni de -5. Media va fi similară, prin urmare prea puţin relevantă. Rata de modificare a acestei medii este mult mai sugestivă, iar tendinţa de încălzire per decadă în ultimii 50 de ani e aproape dublă faţă de cea din ultimii 100. Semnificativ statistic.
    Nu mă interesează că avem de-a face cu modificări „temporare” mascând un trend invers pe termen (foarte) lung: acuma, se încălzeşte.
    E sub centură din partea ta să sugerezi că IPCC, „însuşi mama încălzirii globale” ar considera acel (atenţie mare) 1 (un) grad ca fiind un mizilic, atâta timp cât raportul lor din 2007 zice clar:
    Warming of the climate system is unequivocal, as is now evident from observations of increases in global average air and ocean temperatures, widespread melting of snow and ice and rising global average sea level.
    Probabil topirea calotei polare şi a multor gheţari montani (precum şi ploaia din Dolomiţi de Crăciunul ăsta, în loc de zăpadă), lucruri pe care numai dacă închizi ochii nu le poţi admite, sunt cauzate tot de frig. Sau de echilibrul climateric.
    N-am avut intenţia de a creea o dezbatere cu referiri bibliografice, dar dacă ţii neapărat, mai ales pentru că faci referire la IPCC la modul subversiv, liniştitor, ca şi cum IPCC ar contesta schimbarea climei, e suficient să notăm pagina 30 (8 în PDF) din raportul sintetic; cum ziceam, datorită pielii mele, nici măcar raportul ăsta nu mă interesează prea tare. Îl recomand celor pe care nu-i ajută pielea.
    Eh, nimeni nu-i profet în ţara lui.

  6. Uşor iritat de pseudo-polemica asta, m-am gândit să văd şi io despre ce e vorba. Aşa că m-am dezbrăcat de tot (da’ de tot, băi) şi am ieşit afară, în frigul iernii din 2010. Şi pot să vă spun fără echivoc: era atât de frig, încât m-a durut pielea. Oare asta înseamnă că o să mă doară capul dacă citesc, mâine, raportul sintetic al IPCC? Thanks, but no, thanks.
    Îmi place un frig aspru iarna (şi un viscol de zăpadă, bonus), dar şi o căldură tare vara (şi o ploaie torenţială firească, bonus). În plus, toţi şobolanii se ascund prin case şi rămân străzile libere. Să le cutreier liniştit, fără să fiu agresat .

  7. @Lt.Dan: cui nu i-ar place?
    „Aşa că m-am dezbrăcat de tot (da’ de tot, băi) şi am ieşit afară, în frigul iernii din 2010”. Was you, mmm… drunk not sober? 😐

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile