ScrieCiteşteAutoriDespreRecomandăEnglish
Abonament Incompetenţa e principala racilă a României post-revoluţionare şi motivul capital al interminabilului eşec românesc.
De la gunoier la academician, incompetenţa hălăduie în voie, ca o fiară bezmetică, printre vrednicii reprezentanţi ai ceea ce ar fi putut fi un mare popor.
De ce plasez incompenţa la locul de frunte al acestei triste pentalogii? Pentru că, după cum afirmam, o consider rădăcina tuturor relelor care fac România din ce în ce mai puţin respirabilă. Un individ competent în ceea ce face, profesional, realmente competent, nu doar "pe hârtie" sau "din gură", este, indubitabil, un individ al valorilor, un teren fertil pentru grefarea multor altor valori, adică.
Un individ care şi-a însuşit o competenţă reală are în spate ani de muncă şi de educaţie - prin urmare ţine la mare rang atât munca, cât şi educaţia.
Românul incompetent, trecut prin şcoli precum gâsca prin H2O, pe bază de copiat şi mituit, pe baza incompetenţei şi nepăsării celor care l-au "educat", este un instalator care n-are habar despre montatul ţevilor, un medic ce nu ştie nici anatomia marilor vase sanguine, un politician analfabet. El este, în ultimă instanţă, un individ pentru care munca şi educaţia au încetat să mai reprezinte valori.
Teama generează agresivitate. Agresivitatea produce haos. Problemele rămân nerezolvate. Etern.
Poţi constata această înlănţuire de fiecare dată când un funcţionar, public sau din domeniul privat, se uită la tine, clientul, cu ură amestecată cu teamă, şi te ameţeşte cu vorbe pe care nici el nu le înţelege, şi te trimite în altă parte, şi te cheamă înapoi, şi te ameţeşte şi secătuieşte până când nu mai vrei nimic: ei bine, ăla e momentul în care incompetentul cu care ai de-a face răsulfă uşurat - tocmai a eludat dezvăluirea (şi-aşa inutilă) incompetenţei sale crase.
Un individ incompetent e întotdeauna un individ din care nu au cum să iasă lucruri bune.
Un profesionist, un om competent e un om înnobilat cu multe alte calităţi: răbdare, perseverenţă, viziune, bun-simţ, respect pentru competenţa altuia, compasiune pentru eşecul altuia, altruism, spirit comunitar. Toate astea sunt absente la cel lipsit de competenţă în domeniul lucrării sale.
Cea mai mare lovitură dată României vreodată a fost una sinucigaşă: abandonarea cultivării competenţei şi profesionalismului, în favoarea promovării pseudo-valorilor aleatorii, contextuale, de tipul "şmecheriei", "descurcărismului", "tupeismului", "apartenenţei de castă."
Din acel moment (şi până la răsturnarea lucrurilor), România va merge într-o singură direcţie: în jos. Iar ceea ce tocmai am afirmat are valoare de axiomă. Timpul o va demonstra, pentru cei care au imensa răbdare necesară.
Până una alta, România se scaldă în incompetenţă, la toate nivelurile. Iar trendul proliferării personalului incompetent n-a ajuns nici măcar la faza de platou statistic: este încă ascendent. În nu mai mult de câţiva ani, efectele vor friza neverosimilul.
Addendum: Am evitat să discut forma extremă şi difuză a incompetenţei: prostia. Deşi poate ar fi meritat. Însă, chiar dacă puternic reprezentată printre noi, în concentraţia cea mai pură şi stupefiantă, consider, totuşi, că e cazul să ne fac o concesie, de încurajare.
|
| ||||
 5.0/5 (4 voturi) | ||||
Copyright 2008-2009. Toate drepturile rezervate.
Contact • Termeni şi condiţii • Politica de confidenţialitate • Netarhia Tools • Powered by users
Introducere
Pe cale de consecinţă
Pentalogia eşecului românesc (continuu şi definitiv)
f.f. adevărat - şi ţine numai de noi.
PS: toată cartea e f.b.