Ink – un film magic

magic waterfall

 

Săptămânile trecute am avut deosebita plăcere să vizionez un film rar. Un film sărăcuţ din punct de vedere tehnic (fiind realizat fără mijloacele şi scopul acelor blockbustere din perioada verii), însă foarte bogat din orice alte puncte de vedere. Evident, n-am să insist asupra subiectului. Voi cei care puteţi, vreţi şi stiţi să vă lăsaţi mintea liberă prin universurile infinite, veţi descoperi o poveste minunată. Pentru mine a fost, deopotrivă, şi o poezie minunată.

Ar trebui ca titlul articolului meu să fie suficient pentru a declanşa avalanşa de vizualizări (I joke, I laugh).  Ceea ce vreau să spun este că, dacă doriti să mai câştigaţi puţin în lupta cu abuzurile asupra minţii şi bunului simţ, atunci evadaţi cu Ink într-un univers magic. Şi mai vreau să spun că mult mai mulţi oameni decât cei care citesc rândurile astea ar trebui să vadă această poveste. Şi s-o audă. Aaaaaah, n-am pomenit nimic despre muzică, aşa-i? E pentru că n-am cuvinte potrivite acum.

–––

S-ar putea să vă fie cunoscută tema muzicală. Vă ajut puţin: aţi mai auzit-o în finalul (excelent) al filmului The Grey. În cazul în care nu aţi vizionat acest film, eu insist acum şi asupra lui. Este un film cu totul altfel decât am crezut iniţial şi decât lasă să se înţeleagă trailerele. Şi merită toată atenţia şi răbdarea.

(5,00 / 2 evaluări)
Loading...

4 comentarii la “Ink – un film magic

  1. Zilele trecute, am mai văzut un film extrem de interesant. Îl pomenesc aici pentru că are un pic din aerul lui Ink: filmarea, editarea şi (uneori) jocul actorilor sunt sub standardele cu care ne-am obişnuit în prezent. Însă, la fel ca în cazul lui Ink, întrebările, mirările şi gândurile rămân mult după vizionare. Aşadar, The Man from Earth.

  2. Frumos – cred că e mult spus. Nu ai cum să nu remarci jocul slăbuţ al actorilor şi stângăciile enervante ale regizorului şi ale editării. Despre partea de formă vorbim aici. Însă, filmul a reuşit bine în alt plan: mi-a deschis mintea spre a-mi imagina o posibilă întâlnire similară cu prietenii mei vechi şi buni. Oare cum aş reacţiona eu, dacă unul dintre ei ne-ar face o astfel de declaraţie? Sigur, totul ar trebui să înceapă cu ruperea lanţurilor minţii, dând frâu liber imaginaţiei extreme. E posibil ca perioada de încălzire să dureze mult mai mult (dar filmul a avut constrângerea timpului limitat şi n-a reuşit să mă facă să simt că personajele şi-au destins suficient gândurile înainte să poată conversa cu adevărat), însă, în esenţă, o astfel de discuţie ar aprinde serios spiritele şi unele graniţe ar fi trecute fără să se mai poată reveni înapoi. Imaginaţia mi-a oferit scenarii diverse şi complicate, multe dintre ele rămase fără răspunsuri.
    Ce faci în faţa unei astfel de destăinuiri? Ce crezi, ştiind că vine de la un prieten? Ce alegi să crezi? Cum crezi? Laşi totul în seama sănătăţii mintale deteriorate, a farselor slabe sau a alcoolului?
    Un film interesant, care mi-a lăsat un ciudat sentiment de disconfort.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile