ScrieCiteşteAutoriDespreRecomandăEnglish
Abonament 
Am avut ocazia de a intervieva două babe, trecute prin ambele războaie, trăite pe vremea în care televiziunea şi telefonia erau atât de trendy, încât practic nu existau. Ceea ce e un alt fel de-a zice că babele mele băteau la nouă decenii de existenţă lucidă. Pentru ca bias-ul studiului să fie cât mai mic, o babă e româncă, adică trăitoare pe meleaguri unde în '30 încă găseai lejer lotri cu măciuci prin codri, cealaltă englezoaică, adică născută într-un loc în care, tot prin '30, metroul londonez mai avea vreo douăzeci de ani şi împlinea un secol. Iată, un lot extrem.
Şi-am venit eu cu singura întrebare sintetică: "Cum era lumea pe vremea aia?" Iar babele, fără a repauza prea mult, m-au luminat fiecare pe limba ei, într-o propoziţie ca o sentinţă definitivă, solidificată în ochii tulburi de ceaţa vremurilor:
Nu tu elucubraţii pe teme de evoluţia telecomunicaţiei, mass-media, avans tehnologic şi impactul tuturor acestora asupra propăşirii omenirii, din perspectiva unuia care le-ar fi văzut (dacă l-ar fi interesat) născându-se. Am recepţionat doar un enunţ limpede ca lacrima, perfect corect, fundamental, utilizabil, fără nicio ştiinţă formală la rădăcină şi mai ales fără pseudo-ştiinţele de căcat ale contemporaneităţii.
Miezul? Dacă stai să te gândeşti temeinic, 90% din savanţii care deschid ciocul azi nu fac nici cât o babă de nouăzeci de ani sau, dacă fac, au ajuns la aceleaşi concluzii, întinate însă de cifrele obligatorii pentru validarea iluziei importanţei proprii, şi după un drum mult, mult mai inspid. Deci tot nu fac cât o babă sănătoasă de un veac făr-o decadă.
 5.0/5 (1 voturi) | ||
Comentarii acest articol Comentarii articole Sicovitol Toate comentariile
Copyright 2008-2009. Toate drepturile rezervate.
Contact • Termeni şi condiţii • Politica de confidenţialitate • Netarhia Tools • Powered by users
