Introducere

Poate ar fi trebuit să zic „probe de insuficienţă”, dar aş fi fost mai vag, mai teoretic, mai inutil – mai leptointelectual, cum ar fi. Ar fi trebuit să zic „semi- sau pseudo- sau non-gândirea” contemporană, aş fi descris mai bine procesul în parte mimetic, în parte pur şi simplu absurd/aberant, care se crede cugetare în picătura contemporană.

Ah, cât de adânci rădăcinile şi largi fronturile acestui nou tip de durere! Agonie în oceanul înţelepciuni, populat de creaturi groteşti, paraziţi de creier, creiere la borcan.

Încumetă-te mai departe şi află dacă sau cât eşti de prost (sau nu), prin ordaliile care sunt probele de prostie pe care, cu umilinţă disimulată, am binevoit să le decelez în gândirea contemporană.

Glumesc cu o grimasă pe post de surâs, aroganţa de mai sus are rolul de-a-mi ascunde lacrimile. Citeşte înainte.

Fii primul care evaluează articolul:

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile