ScrieCiteşteAutoriDespreRecomandăEnglish
Abonament Arta abandonului e lucrul cel mai greu de stăpânit. A abandona banii ăia pe care nu-i mai ai, iubita din liceu, fosta parteneră, morţii cei iubiţi, concepţiile greşite ale anului trecut. Nu mai poţi greşi din nou într-un mod care să te propulseze înainte, decât dacă abandonezi. Altfel nu-ţi rămâne decât să greşeşti în continuare în stilul tău normal, static, neproductiv şi inestetic.
Arta abandonului e lucrul cel mai uşor de stăpânit. Pur şi simplu "las-o".
 5.0/5 (1 voturi) | ||
Copyright 2008-2009. Toate drepturile rezervate.
Contact • Termeni şi condiţii • Politica de confidenţialitate • Netarhia Tools • Powered by users
Da. O altă teorie. M-am întristat instant.
(măcar nu are pretenţia să se explice prin ea însăşi, ca altele. "Ca să fiţi sănătoşi la cap trebuie să fiţi sănătoşi la cap". Cât adevăr, într-adevăr!)
Deci, dragă domnule, explică-mi şi mie, unui complet debusolat şi epuizat de atâtea ne-abandonuri, cum se face.
Dacă răspunzi prin altă teorie, las-o!
Io numa zic că lăsatul permite exersarea de erori inedite, cu potenţial evolutiv (sau măcar distractiv), spre deosebire de erorile de rutină pe care omul le face constant, fără a progresa, pentru că se bazează pe aceleaşi vechi prejudecăţi (sau postjudecăţi) de care nu poate scăpa din cauză că nu abandonează faptele sau oamenii sau lucrurile care le-au generat. Acuma, nu zic, arta abandonului e cea mai uşoară treabă, păcat că e şi cea mai grea.
Cocoa, ieşi tot o teorie.