Arta abandonului e lucrul cel mai greu de stăpânit. A abandona banii ăia pe care nu-i mai ai, iubita din liceu, fosta parteneră, morţii cei iubiţi, concepţiile greşite ale anului trecut. Nu mai poţi greşi din nou într-un mod care să te propulseze înainte, decât dacă abandonezi. Altfel nu-ţi rămâne decât să greşeşti în continuare în stilul tău normal, static, neproductiv şi inestetic.

Arta abandonului e lucrul cel mai uşor de stăpânit. Pur şi simplu „las-o”.

2 comentarii la “Las-o

  1. Da. O altă teorie. M-am întristat instant.
    (măcar nu are pretenţia să se explice prin ea însăşi, ca altele. „Ca să fiţi sănătoşi la cap trebuie să fiţi sănătoşi la cap”. Cât adevăr, într-adevăr!)
    Deci, dragă domnule, explică-mi şi mie, unui complet debusolat şi epuizat de atâtea ne-abandonuri, cum se face.
    Dacă răspunzi prin altă teorie, las-o!

  2. Io numa zic că lăsatul permite exersarea de erori inedite, cu potenţial evolutiv (sau măcar distractiv), spre deosebire de erorile de rutină pe care omul le face constant, fără a progresa, pentru că se bazează pe aceleaşi vechi prejudecăţi (sau postjudecăţi) de care nu poate scăpa din cauză că nu abandonează faptele sau oamenii sau lucrurile care le-au generat. Acuma, nu zic, arta abandonului e cea mai uşoară treabă, păcat că e şi cea mai grea.

    Cocoa, ieşi tot o teorie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile