Dobitoc la 30 de ani

DEX dezvoltă destul de mult explicaţiile la “muiere”, dar ceea ce extrag eu acum este doar “...de uz comun, are o nuanţă depreciativă în limba literară” sau “caţă”. Fără urmă de răutate, muierea din DEX e o persoană nedorită în preajma noastră. Dar, ceva mult mai infiorător simt pentru bărbatul-muiere, adică pentru bărbatul muieratic. Şi nu mă refer la faptul că se amestecă în îndeletniciri specific muiereşti, ci la faptul că adoptă atitudini şi comportamente muiereşti dintre cele mai împuţite.

singurătate • prostie • get a life • adult

Neputinţă

Rămân fără gânduri în faţa apropierii morţii unei rude dragi. Fără gânduri, fără cuvinte potrivite, fără gesturi. Sunt un om gol înlăutru.

sănătate • realitate • medicină • eşec • copilărie

Fragmente (I). Ernesto Sábato

...

Viaţa nu este coerentă. În fond, poate aţi vrea să vă spun în ce cred: în speranţă sau disperare. Ei bine, o să vă spun: am sperat întotdeauna, poate tocmai pentru că viaţa mi se pare tragică. Într-o lume perfectă, n-ar exista nici nevoia psihologică, nici cea spirituală, de speranţă: dacă speranţa se naşte şi renaşte după fiecare nenorocire, este pentru că, în general, vrem să trăim, chiar şi cu disperare.

Kate.

Este pentru a treia oară când această actriţă aparte îmi atrage atenţia. Mai degrabă, felul în care a reuşit să mă provoace să mă gândesc nu la film, ci la emoţia, tristeţea, îndoiala pe care mi le-a transmis şi care au rămas o vreme bună în mine. Primele zăboviri (ale mele) mai îndelungi asupra modului ei de a dori să exprime ceea ce e necesar să simtă privitorul unui film au apărut la Eternal Sunshine of the Spotless Mind (şi da, am văzut şi filme ale ei, realizate înaintea celui tocmai amintit). Apoi, oarecum interesat, am continuat cu Finding Neverland, care e simpatic şi sincer, dar inutil. A urmat Little Children, care e de-a dreptul crud, fără echivoc, dar multă parte din acest film se datorează apelului regizorului la presupunerile noastre, la muzică şi la o punere în scenă aparte. Oricum, un film sobru. Din ce în ce mai atent, am urmărit-o în Revolutionary Road, un film impresionant şi grav, o tragedie curată (fără accente laterale inutile), o realizare de excepţie. Apoi, intrigat, am aşteptat cu mare nerăbdare The Reader. Este filmul ei în întregime, este emoţia simplă şi nealterată, este neputinţa şi acceptarea ei, este drama conştienţei unei finalităţi implacabile.

filme

Dansul

Da, dansul. Despre asta e vorba. Despre unul dintre cele mai nesăbuite acte voluntare ale omului. Nu vorbesc de dansul ritualic, necesar menţinerii unui psihic normal. Ci de acela social, care se practică fără ruşine în spaţii închise sau deschise, sau care este ridicat la rang de sport. Îngrozitor peisaj, înfiorătoare imagine: oameni dansând. În cluburi, în discoteci, la cenacluri, la nunţi, la aniversări, oriunde se poate.

get a life • adult

AltEţa sA DoMnul PrinCiPe, RaDu a lu’ DuDa, Băi!

Iată cum se produce cea mai fină comedie a zilelor de primăvară din 2009.

Tocmai când eram convins, pentru prima dată, că sufăr de astenie, o întâmplare mă scoate din amorţeală: domnul Radu Duda (staţi liniştiţi, îl cunoaşteţi deja, el ni se prezintă cu numele de scenă: Alteţa Sa Regală Principele Radu al României. Altădată, de voi avea nervul necesar şi suficient, voi vorbi şi despre punctuaţia din acest nume de scenă, despre unele litere mari şi altele mici şi despre acel al României) îşi anunţă candidatura la preşedenţia României. Ce frumos! Ce frumos începe un vis al onaniştilor regali, strânşi mereu (fără alt motiv, decât acela de a se strânge) în jurul aceloraşi mese rotunde, de supt aceleaşi candelabre prăfuite, purtând mereu aceleaşi straie obosite, aceleaşi coroane şi buzdugane de plastic şi pâslă, care-şi măsoară în inches (că doar centimetri de România nu-s buni, cum nu-i bun nici cuvântul prinţ, ce păleşte în strălucire în faţa unui prince (leneşii să privească mai atent numele blogului domnului Duda)) juisările vâscoase, pe pardoseală.

politică • get a life • degeneraţi

Our Great Depression is our lives

Deşi se propune o enumerare a cauzelor crizei actuale, dacă mă aplec mai atent asupra conţinutului, observ o oarecare deviere de la subiect: mai degrabă înţeleg că autorul priveşte totul ca pe o criză morală. Aşa o fi. Probabil că ultima (dar şi dureros de palpabilă) manifestare a acesteia este tocmai criza economiilor statale şi, în curând, a celor individuale.

democraţie • criză

Marş, câini de oameni!

Urăsc câinii. Şi pe ăia vagabonzi şi pe ăia din spatele gardurilor. Dar, mai ales pe ăia vagabonzi: pentru că-s urâţi, murdari, puturoşi şi unsuroşi, cu câte un ochi de-abia deschis din cauza infecţiilor supurante. Orice intâlnire cu un câine vagabond îmi orientează consumul de resurse înspre atenţie, încordare, coordonare, in caz că-i nevoie să fug.

laşitate • România • eşec

Dialog si pumn

Drama intelectualului roman este aceea de a scrie. Mai degraba, dorinta de a scrie duce la aparitia dramei, in toate aspectele ei. Din pacate, la atat se rezuma chinul lui. Nu cred ca asta poate fi o solutie pentru a-i face pe romani oameni (din ne-oameni, asa cum sunt acum), oricat de imbietoare este dorinta. Regret ca, asa cum merg lucrurile in Romania, mi se confirma cu amar (desi, recunosc, avusesem o scurta perioada de naivitate in care credeam altfel), faptul ca nu poti dialoga cu omul prost si incapatanat, decat pe limba lui. Adica pe intelesul lui. Iar el nu intelege decat faptul simplu ca, atata vreme cat e in picioare, are dreptate. Singura modalitate de a-l convinge fie ca nu are dreptate, fie ca ar trebui sa se gandeasca si la alte posibilitati este sa-l pui la pamant, sa-l lasi la pamant, constient ca e la pamant. Fizic.

prostie • nesimţire • România