Mai este socializarea o necesitate?

În viața „reală”, iar „reală” nu este termenul cel mai potrivit. Ar trebui înlocuit cu „fizică” (sau „existentă fizic”) dacă dorim un antonim pentru „virtual” atunci când facem referire la existența virtuală. „Virtual” nu înseamnă inexistent sau ireal.

Ni se spune că socializarea online ne erodează abilitățile sociale și distruge relațiile fizice cu ceilalți. Este, în mare parte, adevărat.

Iată însă întrebarea de zece puncte: de ce presupunem că mai este nevoie să socializăm în sensul clasic? Mai este încă așa ceva o necesitate, dincolo de situațiile evidente? Dacă fenomenul socializării online este evoluție, pe lângă revoluție, dacă misiunea noastră este reîntoarcerea la sine și limitarea contactului social fizic, în sfârșit eliberați de necesitatea sa?

Care este valoarea propriu-zisă a contactului social fizic, totuși, azi? În afară de a asigura gruparea oamenilor în turme mai ușor de supravegheat și mânat – nu în sensul unei teze conspiraționiste absurde, ci pur și simplu în ideea unui mecanism de a ține societățile sub control pentru a crea premisele progresului pe o temelie stabilă, care și-a dovedit valoarea în perspectiva istoriei.

Toate acele ore de unul (sau una) singur(ă), online, citind, sau jucându-te, sau ascultând, în multe cazuri învățând enorm – de ce ne grăbim să le etichetăm negativ? Desigur, nu mai ieși din casă atât de des, ca să te dedai unui episod de imbibiție compulsivă în compania altora. Nu te mai conectezi fizic la alții într-o măsură la fel de mare.

Totuși, ce e atât de rău în asta? Avem dreptul (sau dreptatea) de a da o sentință definitivă în această chestiune? Pentru mulți, acele ore oferă bucurie și mulțumire (poate fericire) nespusă și un sentiment de sens și împlinire – ce nu e bine aici?

A sta ore întregi în fața unui ecran, citind sau jucându-te (nu doar în sensul literal) cu lucruri gratuite, în loc să ieși afară și să faci ceea ce este „bine pentru economie”, i.e. să cumperi chestii, este într-adevăr indezirabil din punct de vedere comercial. Dar în ce fel propriu-zis este rău pentru tine, dacă duci o viață altminteri echilibrată (dormi destul, mănânci bine, faci mișcare și nu-ți abuzezi prezența digitală, adică nu petreci zece ore pe zi conectat la tehnologie)?

Îmi vine în minte societatea solariană (din Soarele Gol al lui Asimov – The Naked Sun): oameni trăind vieți izolate până aproape de extremă, într-o societate gândită pentru a se îngriji optim de reproducere și urmași și atât. Nicio altă pretenție sau amăgire flagrantă, în genul ideii de necesitate a agregării sociale, în general.

Un alt fapt care dă de gândit este acela că introvertiții reprezintă, se pare, între o treime și jumătate din populație, adică o proporție imensă, considerând acest subiect și faptul că trăim într-o lume parcă croită special pentru grupuri de extrovertiți, după cum o spune, foarte inspirat, Susan Cain:

Fără îndoială, scufundarea în digital/virtual poate avea un impact negativ asupra vieții noastre sociale fizice, însă întrebarea rămâne: ce e rău în asta? E cazul să ne simțim vinovați sau să ne temem?


 Read it in English: Do We Still Need to Socialize?

Fii primul care evaluează articolul:

Loading...

3 comentarii la “Mai este socializarea o necesitate?

  1. De ce echivalezi „Toate acele ore de unul (sau una) singur(ă), online, citind, sau jucându-te, sau ascultând, în multe cazuri învățând enorm”cu socializarea online / virtuală? Eu consider că socializarea presupune existența (cel puțin a) unui grup în care tu ca individ să te integrezi. În fraza citată mai sus nu există acel grup.
    A citi, a scrie, a asculta muzică, a compune muzică, a te juca, toate astea indiferent de suport (clasic sau virtual), de unul singur, adica a învăța (sau a te recrea) de unul singur, nu înseamnă socializare, nici clasică, nici virtuală.

  2. Drept pentru care articolul se intitulează „Mai este socializarea o necesitate?”, nu „Mai este socializarea fizică o necesitate?”

    Desigur, pot accepta că imediat ulterior, supraestimându-mi cititorii, am lăsat lucrurile să se amestece, contopind cele două antiteze principale (fizic – virtual, respectiv solitar – social) în desfășurarea lucrării de față.

    Mea culpa.

  3. – Citeva observatii –
    1. Ma mir sa gasesc ca exista cineva care pare mai deranjat decit mine de bullshit-ul mainstream. Te felicit pentru performanta.
    2. A produce orbeste si depersonalizant nu este socializare. Socializare inseamna atunci cind te uiti in ochii cuiva si vezi acea combinatie unica de umezeala si lumina care iti semnalizeaza ca in spatele globilor oculari este CINEVA.
    3. Experientele din fata calculatorului sint inegale ca intensitate si foarte diverse ca si continut. Calculatorul a fost (inca este) o oaza de libertate. De fapt calculatorul ofera posibilitati de a fi impreuna unice ca si modalitate si continut. Asta insa nu vinde – sau „vinde” – dar nu intr-un mod in care sistemele noastre (unde „noi” = specia umana) de contabilizare pot urmari si cuantifica cu exactitate. Specia promoveaza conformarea, individul cauta libertatea. Libertatea este „rea” pentru ca scapa controlului speciei – apare „riscul” r-Evolutiei. De-ar veni mai repede!
    4. Astazi un pacient mi-a cerut sa-i scriu pe o hartie cuvintul „presbiacuzie” pentru a-l putea cauta pe Google. Are 64 de ani. Involuntar mi-a fugit gandul la copiii care inregistreaza intirzieri in dezvoltarea limbajului si gindirii in cazul in care sint izolati de restul semenilor datorita tulburarilor de auz; doar ca la pacientul meu procesul este invers – ar avea ce spune dar nu aude ce este intrebat si este condamnat sa traiasca in capul lui. In sfirsit, mi se pare interesant cum „specia” condamna un individ aflat la virsta intelepciunii cind are capul „plin” si poate ca ar avea ce spune la izolare. Pentru un asemenea individ Internetul este sursa lui de informare, portita care il poate scapa de alienare, publicul gata sa-l asculte si tabla de lut care sa-i inregistreze impresiile trecerii prin lume.
    Avem Internet. Doamne ajuta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile