Marele rău al presei

Durata lecturii ~ 5 minute

Ipocrizie fără margini

Să nu mai aud niciun jurnalist vorbind despre „morală”, „etică” sau „omenie”. Dar pe niciunul. Să nu mai prind niciun „om de presă” suit la vreo tribună destinată vorbitorilor despre valori de tipul celor enumerate. Să nu mai aud glas de bulangiu editorialist vorbindu-mi sau scriindu-mi de sus. Să nu mai văd sau citesc pe niciunul care n-a scris, în prealabil, o declaraţie morală, similară în intenţie uneia de avere, însă în care nu se poate zice, credibil, că „etica e pe numele lui nevastă-mea” şi „bunul-simţ e pe numele lui mătuşă-mea”.

Un mare şi nespus de scârbit „GURA!” tuturor ălora care nu se pot mulţumi cu a da o ştire, ci trebuie să şi păzească, înverşunat şi verbal, păşunea eticii. Gunoaielor, lucraţi la ziare, în radiouri şi televiziuni care sunt finanţate şi mânate de Necuratul însuşi, pentru Dumnezeu! Vă alăturaţi scrierile sau producţiile audio-vizuale cu reclame la mafie.

Arătaţi poze cu oameni morţi si vă stăpâniţi cu greu rânjetul care zice „ce bine, avem material de ştire senzaţională.” Şi nu pare să vă deranjeze, că tre’ să aibă şi gura voastră „ce să mănâncă”. Dar vorbiţi despre valori morale şi omenie.

Câţi v-aţi dat vreodată demisia pentru alt motiv decât ăla că „nu v-aţi înţeles la bani”? Pentru vreun motiv „deontologic”? Nimic din orice aţi minţi(t) răspunzând la întrebarea asta nu mă prosteşte.

Bani. Punct

De la romancierul ratat care apărea crâncen şi în trening la toate talkshow-urile, pozând în proletar de geniu, empatic până la identificare cu fomiştii cărora le vorbea despre „disoluţia autorităţii”, în timp ce, de fapt, el însuşi încasa mii de euro de la ziar, şi până la lighioanele de tip nou, specializate în supt orice, numai să iasă banii, precum perfect lipsitul de minte şi talent Ciutacu, toţi indivizii ăştia sunt motivaţi exclusiv de bani. Atât!

Ceea ce e perfect în regulă, pentru orice bişniţar. Până la punctul în care începe să caşte ciocul vorbind despre valori eterice. Asemeni proverbialei curve, care ar vrea şi cu „sula-n cur, şi cu sufletu-n rai.” Ei bine, pas possible. Tăceţi naibii din gură. Ca în orice domeniu lucrativ, banul primează, firesc. Dar jurnologul trebuie obligatoriu să se ţină şi nobil, pe parcurs, că deh, dacă n-ar fi, ar putea fi înlocuit de orice dobitoc care ştie citi şi scrie.

Sunt cu toţii, ăştia din presă, ai banului. Bietul public, din care făceam parte, umil, îi citeşte, îi ascultă, îi comentează ca pe nişte profeţi. Pentru că asta e iluzia atât de bine confecţionată. Niciodată cititorul de rând nu se întreabă câţi bani câştigă cutare editorialist. E obişnuit să creadă că apostolii ăştia din presă se sacrifică pe altarul liberei propagării a informaţiei şi libertăţii cugetului.

Toţi „greii” care scriu la foaie sau se afişează la TV au bani câţi tu n-o să ai veci. Fii convins de asta, apoi uită-te la sărăcia ta şi realizează că toţi banii ăia mulţi, pe care tu n-ai cum să-i ai din muncă, se duc în presă ca salarii opulente pentru actorii celui mai de anvergură spectacol menit să te prostească: presa în suma ei.

Realizează că nu eşti tu, cel care cumpără ziarul, cel care plăteşte, propriu-zis. Plătesc, de fapt, mandatarii intereselor comerciale care-şi fac reclamă. Care coincid cu cei care fac jocurile politice şi înclină balanţa puterii. Care-ţi decid ţie costul traiului, deci calitatea vieţii. Strict ca şi costuri, orice ziar ar putea fi distribuit gratis.

Cum naiba mai poţi fi atât de naiv încât să crezi că, aici şi acum, vreun jurnalist sau trust de presă poate „ţine părţi” pe baza convingerilor proprii fundamentate etic? Eşti prost? E PE BANI, TOTUL E PE BANI, întreg acest sistem de control popular, a cărui complexitate e comparabilă doar cu imensa sa capacitate de a provoca scârbă.

Non-valori

Blestem binecuvântarea uitării. Pentru că din cauza ei lumea uită cine e, de fapt şi de exemplu, Cristoiu. Sau CTP sau Tucăcă. Indivizi care, puşi sub microscop, nu sunt în stare să facă dovada vreunei valori autentice. Dar, în dulcele stil românesc, precum în atâtea alte domenii, au ajuns departe. Dacă nu pe valul valorii autentice, pe altele, mai mici, cum ar fi simpla scurgere a timpului (spumegând de nefasta uitare) sau lipsa de interes şi vigilenţă a publicului, alături de potriveala omului cu momentul, întotdeauna atât de atipică în România, încât e mereu perversă.

Nu cer de la niciun om de presă sau publicist perfecţiunea, după cum nu e de cerut de la niciun om. Însă măcar elementarele „inteligenţă”, „verticalitate”, „bun simţ şi bun gust”, „consecvenţă”, „spontaneitate” sau „onestitate” pot fi posibile. Dar nu la cei enumeraţi.

Şi nici la noul val. Al cărui progres este unul lichelistic, adică ăştia noi sunt doar mult mai bine adaptaţi la a menţine aparenţe. Fondul e acelaşi. De la cine să fi luat lecţii, de fapt?

De unde şi de ce diatriba?

Deoarece, cu ochii larg deschişi, de data asta pot să vă arunc ceea ce meritaţi. Pentru că nu sunt de-al vostru. Pentru că fără mine şi cei ca mine voi sunteţi nimic, iar noi avem dreptul la altă presă şi la alţi oameni care s-o facă. Pentru că pana nu vă mai este exclusivă şi pentru că, da, pot azi să vă spun în faţă orice. Şi, mai ales, pentru că nu mai sunteţi indispensabili, oricât de tare v-ar dispera idea asta. Pot afla orice despre lume doar privind în jur şi cercetându-i pe cei asemenea mie, în măruntaiele reţelei. De aceea, acest discurs e unul de adio.

(5,00 / 7 evaluări)
Loading...

3 comentarii la “Marele rău al presei

  1. @Alin: dezrădăcinarea e un proces, vorba aia, nu un eveniment acut. E grea, foarte grea. Și peste 10 ani o să mai speri că te întorci, însă, probabil, încărcătura emoțională a speranței va fi spre nulă. Presa noastră e un dezastru, și unul dintre marii vinovați pentru starea deplorabilă a României. Presa e un vector de tâmpire națională, și-a abandonat de mult rolul educativ în numele iluzoriei „piețe”. Mult-lăudatul Sârbu e unul dintre arhitecții gunoiului în care ne scăldăm.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile