204 comentarii la “Medic în Anglia – lucruri de care ai nevoie

  1. Sunt mult mai linistita ca stiu aceste lucruri,iar aroganta nu ma caracterizeaza. Sunt perfect constienta ca primariatul meu aici nu face 2 bani acolo;nu ai cum sa te descurci in medicina lor de elita cu improvizatiile noastre romanesti. Totusi teoretic eu zic ca suntem bine pregatiti,probabil de aceea ne si accepta.
    Dar e bine sa stiu niste lucruri dinainte pt ca oricum nu sunt chiar o incepatoare tinerica si nu as vrea sa ma fac de cacao!

  2. @mirela: Primariatul tău este foarte preţios, oriunde, aşa că n-o lua nici în sens invers prea tare. După ce te adaptezi vei vedea că la anumite lucruri şi judecăţi eşti chiar mai bună decât ei! Dar cheia este: DUPĂ ce te adaptezi…

  3. Este onorabil ceea ce faci pt ca multi uita de unde au plecat si nu le mai pasa ce ramane in urma. Avem nevoie sa devenim astfel chiar daca nu suntem asa noi romanii.
    Iti doresc un Paste fericit sau Happy Easter si multa sanatate sa continui sa faci ceea ce
    faci pt ca in opinia mea ai un talent jurnalistic aparte si o calitate umana deosebita care razbate printre randuri…

  4. @mirela:ai cum sa te descurci in medicina lor de elita cu improvizatiile noastre romanesti!!! pentru ca medicina lor de elita nu este asa de elita cum pare…sau am eu o parere prea buna despre rezidentiatul pe care l-am facut acasa (am avut parte de profesori f. buni).oricum subscriu la ceea ce spune Paracelsus, toate consideratiile „dupa ce te adaptezi…”

  5. sunt ginecolog si lucrez in Franta de un an! ma bate gindul sa incerc si acolo, francezii nu-mi plac deloc! cum sa fac? de unde sa incep? merci mult!

  6. Buna,

    In primul rand as vrea sa-ti multumesc pentru informatia publicata, este de un real folos, am cautat raspunsuri la unele intrebari de cateva luni si le-am gasit in sfarsit aici. Eu sunt absolventa de MG 2009,mi-am amanat prezentarea la rezi-din motive personale si am plecat cu o agentie au-pair in Anglia(Londra) cu un contract pe 1 an. In ideea sa nu irosesc un an lucrand ca mai stiu eu ce in Ro, sa strang niste banuti si sa ma familiarizez cu limba engleza(pe care nu o stapaneam atat de bine). Acum,…este ceva ce pot face pentru cariera mea de medic fiind aici, sau nu-mi ramane decat sa ma intorc in tara sa dau reziul etc.? Am citit undeva ceva informatii legate de munca de voluntariat ca „observership”, m-ar ajuta acest lucru cu ceva dpdv profesional?si daca da, cum pot avea acces la aceste posturi de voluntar?
    Multumesc anticipat.

  7. Sunt Carmen, lucrez in Londra de opt ani( de un an de zile ca profesor de stiinte) deci engleza mea este buna. Ma bate gandul sa merg in Romania ca sa fac medicina (am absolvit Facultatea de Biologie)si dupa 6 ani sa revin in Anglia si sa fac rezidentiatul aici. Credeti ca am vreo sansa avand in vedere ca acum am 32 de ani adica sunt bariere de varsta?? Credeti ca faptul ca am cetatenie ma va ajuta catusi de putin? M-ati putea ajuta cu un nr. de telefon al vreunei agentii care m-ar putea informa care sunt etapele de urmat pt ca sa devin medic in UK si conditiile care trebuiesc indeplinite. As avea nevoie de un raspuns pt. ca sa stiu daca sa fac acest mare pas spre a-mi realiza visul.Multumesc mult!

  8. Eu sunt medic oftalmolog, specialitatea din 2005, anul acesta sper sa dau ex. de primariat.
    Sotul meu este chirurg generalist, a negociat plecari in Anglia ca RMO in spital privat, 6 luni, apoi sa vedem ce va fi.
    Ma intereseaza la angajare, pe ce termen se fac contractele?
    Pe 6 luni, ca la francezi? Ai siguranta ca vei mai fi acolo (dupa ce ai dovedit ca faci fata) sau esti „la mana lor”?

  9. @ajjna04: înţeleg că nu ai practică după absolvire şi că nu ai GMC registration, situaţie în care e greu (dacă nu imposibil) să găseşti de lucru prin agenţii. Ca „observer” nu câştigi bani, deşi trebuie să cheltui (cazare, mâncare etc.) şi, mai ales, nu lucrezi, ca să câştigi o experienţă la prima mână – doar onservi. Ajută doar, poate, la CV.

    În general, recomand dobândirea unei experienţe prealabile în România. Ia rezidenţiatul (chiar pe orice specialitate clinică sau MF), parcurge 1-2 ani, întrerupe şi revino în UK. După ce lucrezi în UK o vreme vei putea aprecia mai bine situaţia: vrei să-ţi continui specializarea în ţară sau vrei să intri pe un făgaş de specializare în UK, ceea ce presupune posturi de training – mult mai greu de obţinut, poate dura dublu decât în România ca să ajungi specialist.

    Ia-o încet şi prudent. Dacă eşti motivată, nu văd niciun motiv ca, în cele din urmă, să nu-ţi atingi scopul.

    Succes.

  10. @carmen: situaţia ta e destul de stranie, în sensul că eşti cetăţean britanic, deja! Ai încercat să aplici la universităţile britanice? Studiile durează 5 ani, după care începi „rezidenţiatul” tot în UK. Cred că ţi-ar fi mai uşor decât să revii în România. Desigur, costurile studiilor sunt mai mari, de aceea există „student loans”. Pe de altă parte, nici varianta ta nu e de nefăcut.

    În privinţa vârstei, subliniez că nu e absolut de loc o problemă! Doar cunoşti deja Anglia, ştii că, în general, aceste aspecte trec nebăgate în seamă. Cunosc destul de mulţi studenţi şi F1s grizonaţi. Atâta timp cât eşti capabil(ă) să faci ceea ce se aşteaptă de la tine, vârsta e complet ignorată.

    @anca: sistemul britanic e extrem de diferit faţă de al nostru. Durata contractului depinde de mulţi factori: tip post (substantive/locum, temporar/permanent, training/non-training etc.), nivel (F1, SHO, SpR, Consultant etc). Pe scurt, sistemul lor e mult mai flexibil şi mai puţin ermetic, pentru că nu există „mafia posturilor”, ca la noi, şi este destul de muncă.

    Ca „angajat”, în orice domeniu şi în orice ţară eşti „la mâna” angajatorului. Problema este, de fapt: voi avea de lucru tot timpul sau mă trezesc şomer? Din experienţă, e foarte greu pentru un medic în UK să nu-ţi găsească de lucru. DAR trebuie să fie dispus la navetă, posibil mutări de domiciliu, muncă înafara specialităţii sau pe un grad inferior. Personal, nu sunt (deocamdată) incomodat de niciuna dintre aceste inconveniente. De exemplu, ca şi chirurg (cum e soţul tău), după ce face RMO o vreme, poate începe să lucreze ca şi locum în NHS, de la nivel SHO. După ce câştigă experienţă de on-call, va putea, revizuind câteva capitole de patologie non-chirurgicală (i.e. astm, accident vascular etc.), să lucreze ocazional ca SHO A&E (Accident and Emergency), lărgindu-şi astfel gama de opţiuni profesionale. Repet, e greu să n-ai de lucru. Greu este să faci training şi să ajungi consultant, asta e cu adevărat greu.

    Cred că situaţia voastră e una fericită şi vă felicit pentru pasul făcut. Aveţi nevoie doar de nişte experienţă de UK şi de siguranţa financiară pe care cele 6 luni de RMO o vor oferi. Ca idee, unele spitale private oferă „married accomodation”, deci soţul poate cere de la agenţie un asemenea spital, dacă e disponibil, deci îl vei putea însoţi o vreme, fără să plăteşti cazare.

    Răsupuns cam lung, sper că util.

    Succes.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile