Medic român emigrant

Durata lecturii ~ 6 minute

Emergency Room

Am vorbit deja despre motivele plecării medicilor din România. Chestii practice, de bun simţ, nimic exotic sau neverificabil. Dar despre ceea ce este în sufletul medicului emigrant? Cine şi când va vorbi? Eu, acum.

Cum te simţi?

Toată lumea, în România, pare să se priceapă foarte bine la psihologia medicului. Astfel, clasicele „vă faceţi doctori pentru bani”, „aţi ştiut că va fi greu, de ce nu v-aţi apucat de altceva” (asta e personal favourite, având în vedere totala răsucire a logicii: cineva trebuie să fie doctor, deci cineva se apucă de asta, chiar dacă ştie că-i va fi greu, iar dacă nu s-ar apuca acela, s-ar apuca altcineva, având în vedere că „cineva trebuie să fie doctor”, ştiind că-i va fi greu, şi tot aşa, circular… Singura posibilitate de a transforma o asemenea prostie în ceva logic ar fi negarea enunţului „cineva trebuie să fie doctor”, ceea ce, chiar şi pentru România, e cam prea mult, adică… „nu e nevoie de doctori”?!), alături de alte câteva.

În schimb, nimeni nu ştie, deşi mulţi dintre cei de bun simţ intuiesc, în ce fel te schimbă şi îţi schimbă viaţa hotărârea de a deveni medic şi drumul parcurs spre a deveni medic bun. Nimeni n-are habar de felul în care expunerea constantă la suferinţă şi moarte îţi alterează percepţia asupra vieţii, în sensul cultivării unei imense blândeţi şi compasiuni. Nu sunt vorbe goale. Mă veţi contrazice: „pe naiba, am văzut doctori ca nişte felceri, nepăsători şi grosolani”. Vă asigur că, majoritatea dintre aceea, bineînţeles că nu toţi, sunt, înăuntrul fiinţei, exact aşa cum vi i-am descris: blânzi şi plini de compasiune. Dar sunt speriaţi. Speriaţi rău, vă asigur. Şi reacţionează aşa cum li se pare mai adecvat la un mediu ostil, care râde de ei, îi acuză pentru absolut orice merge prost în sistemul sanitar, îi batjocoreşte cu salariile de mizerie aferente. Nu înţelegeţi de aici că medicina românească e plină de îngeraşi competenţi şi speriaţi. Nu asta vreau sa zic.

Să revin. Odată modificat ca şi om, în însăşi substanţa ta, de către această nobilă şi indicibil de grea învăţătură, foarte multe lucruri se schimbă, în ce te priveşte. Văzând viaţa şi moartea hârjonindu-se, cu tine pe post de moderator, nu te mai poţi minţi că circul socio-politic din jur e ceva serios sau măcar real. Nu mai poţi privi un meci de fotbal fără să te gândeşti că nu e drept că nu sunt subvenţii pentru medicamente, iar jucătorii sunt multimilionari în euro – nu mai poţi avea acea candoare. În privinţa vieţii personale…

Ei bine, eşti om. Înainte să mă hotărăsc să las România în urmă, umblam pe stradă, pe jos, că maşină n-aveam, de la spital acasă sau viceversa, printre români, printre manele şi maşini de lux, fără să ies în evidenţă cu nimic. Un tip şters, îmbrăcat sărăcuţ – un anonim. Şi uneori, în treacăt ca să nu par nebun, îmi priveam mîinile. Şi ştiam, cu o satisfacţie indescriptibilă, că sunt mâinile unui vindecător. Un asemenea gând îmi ajungea o săptămână, în anonimatul şi relativa sărăcie a medicului rezident. Dar în rest, pentru mine, personal, nimic. Banii întotdeauna la limită, un tratat de specialitate costă adesea jumătate de salariu, ce să mai vorbim de chirie, maşină etc. Alţii au familii, copii. Apoi am avut şi eu. Lumea nu crede că suntem oameni, pe lângă medici. Îi dă înainte cu „v-aţi făcut doctori pentru bani”.

Aşa că te simţi oricum, numai bine nu, ca şi tânăr medic român. Material de emigrant, fără îndoială.

De ce pleci?

Pentru bani. Orice medic emigrant îţi spune altfel, minte. „AHA! Deci pentru bani!”. Da, pentru că, dac-ai fi stat în România, ai fi stat pentru multe altele: pentru familie, pentru pacienţi, pentru carieră, pentru ţară, de ce nu, dar în nici un caz pentru bani, pentru că un medic tânăr nu are ce spera la „bani”, cel puţin în accepţiunea criticilor.

Însă plecând, într-un sistem nou, într-o ţară şi o limbă care nu sunt ale tale, banul devine singurul pivot sigur şi obiectiv, în jurul căruia te poţi orienta. Toate celelalte posibile motivaţii capătă roluri secundare.

Dar revin în prim plan după ce banii încetează să mai fie o problemă (aşa cum ar fi trebuit să fie în România dintru început). Da, ulterior, primează condiţiile de lucru, de viaţă, cariera, adaptarea familiei.

Personal, şi probabil sunt mulţi ca mine, am plecat în primul rând pentru că n-aveam loc de pile, relaţii şi prea mulţi fii şi nepoţi şi fini ş.a.m.d. Adică nu puteam lucra, nici gratis. Nu ştiu nici acum unde am greşit. Am fost în top, mereu. Recunosc, n-am râs mereu la glumiţele deocheate ale profesorului. Şi n-am fost prea sociabil, în general, m-a interesat doar meseria. E şi asta o eroare, tot ce se poate.

Cât e de greu?

Sufleteşte, plecarea e grea de tot, pentru un medic, mai greu decât pentru orice altă categorie profesională, sunt sigur. Pentru că ai stat deja ani lungi în România, ca să-ţi termini studiile. Pentru că ceea ce faci e absolut personal, legat de alţi oameni, cu care ai de comunicat. Pusul de gresie, culesul de căpşuni sau programarea computerelor sunt treburi impersonale. Ca medic, n-ai acest confort anorganic. Nici în ţara ta, darămite într-o ţară străină. În plus, oricărui medic din România i se va părea neverosimil că „chiar trebuie să plece!”, până în momentul plecării. Personal, n-am crezut niciodată (dar niciodată!) că nu voi putea fi folosit în ţara mea!

Ca să nu mai vorbim de ceea ce-l paşte pe orice emigrant: lăsarea în urmă a familiei, măcar pentru o vreme, lacrimile discrete ale părinţilor, care numai asta nu meritau, la bătrâneţe. Pentru astea, România, n-o să te iert niciodată.

Ce e uşor?

Paradoxal (sau nu), însăşi România îţi uşurează mult greul plecării. Hărţuirea permanentă la care eşti expus, cu orele de muncă suplimentare şi neplătite, cu salariul de nimic, cu privirile superioare pe care ţi le aruncă orice nespălat dintr-o maşină de lux, cu nesiguranţa unui post, în jungla corupţiei din spitale şi universităţi. Oridecâteori cazi în reveria unui destin autohton, Ţara are grijă să te trezească şi să te împingă, viguros, spre ieşire.

***

La încheierea examenului de specialitate, primul lucru pe care l-a zis şeful comisiei, cu suficienţa de rigoare, a fost „Felicitări, acuma mergeţi peste hotare şi faceţi-vă treaba acolo, că aici nu merită” (decât pentru cei ca el, subînţeles); la Ministerul Sănătăţii, un coleg s-a lamentat privitor la birocraţia năucitoare şi ineficientă. O funcţionară a lămurit-o pe cealaltă: „Nu le convine? Să plece din ţară.”

Aşa că… la ce să stai, dacă însăşi ţara te vrea plecat.

(4,50 / 10 evaluări)
Loading...

10 comentarii la “Medic român emigrant

  1. Un prieten medic plecat în Anglia zicea: „Parcă privesc cerul înnorat al Londrei şi mi se pare că-i albastru, albastru cum nu l-am văzut niciodată la noi, nici în zilele toride.”
    Patetic? Metaforic? Aş vrea să nu fie real…Să fie doar patetic şi metaforic.

  2. Un albastru care e, de fapt, interior. Uneori e doar patetic/metaforic, alteori efectul e tulburator de real.
    Cel mai trist lucru posibil e ca nici un cer din lumea asta nu va fi vreodata pentru noi precum cerul Romaniei – pentru ca e cerul copilariei si al tineretii noastre – de unde imposibilitatea mea de a-mi ierta tara (a se intelege: „mizerabilii care au facut-o praf”).
    Emigrantului nu-i este niciodata usor, de aceea, uneori, multe i se par mai roze (respectiv mai albastre) decat sunt. Insa adesea chiar sunt :). Paradoxurile dezradacinarii.

  3. Citindu-te, mi-am amintit de ce am ales sa plec. Si de ce trebuie sa-mi inghit depresia si sa merg mai departe. Si da, ai dreptate si din punctul asta de vedere n-am privit pana acum, Romania nu merita iertata (cel putin, nu prea curand)

  4. Stiti, aveti atat de multa dreptate. Poate o sa va ajute, intr-un fel, macar sufleteste, sa stiti ca sunt si altii care trec, zi de zi, prin chinul de a fi medic in Romania.
    Romania nu poate fi iertata.
    Stiu ca voi fi in stare de orice sacrificiu in alta parte, caci aici nu pot sa il fac pe acela care mi se cere – sa renunt la umanitate si sa ingenunchez.

  5. Din păcate, nu mă ajută să ştiu că se chinuie şi alţi confraţi. Dimpotrivă, mă deprimă.
    În schimb, mă ajută să scriu despre asta şi să văd colegi solidari participând la discuţiile de aici.

  6. Nu exista fum fara foc !
    Da’tu te ai intrebat de ce oamenii spun „vă faceţi doctori pentru bani” ?
    Acum ca esti afara presupun ca ai termeni de comparatie, apai se compara un medic de oriunde dom’le in lumea asta! cu un medic de aici din Romania !? ma refer strict la profesionalism si calitatea serviciilor, raspuns: NEVER EVER ! romanii DA SUNT LACOMI ROMANII DA sunt hapsani fie ei chiar si medici dom’le da e adevarat medicii romani se gandesc la a face bani mai mult decat sa-si faca BINE meseria, sunt TOTI fuga dupa bani ! intri intrun cabinet al oricarui asa zis profesor doctor , iti ia milionul (pe putin) si in 10 minute te a si expediat si cu putin noroc si cu diagnosticul/tratamentul gresit sau exagerat ! nu mai zic de lipsa de respect fata de bolnav = neascultarea bolnavului, ceea ce simte bolnavul este esential in stabilirea diagnosticului, da’ nu ! tu tre sa taci ca el stie mai bine ! niste ingamfati plini de ei ce se cred crema medicinii pamantene ! pai da va ridicati voi la nivelul francezilor , nemtilor , americanilor etc etc ? nu degeaba mergeti acolo sa va faceti specializarile ca aia sunt adevaratii maestrii, voi sunteti niste medici ce se descurca binisor unii dintre voi , si doar atat !!! asa ca putina modestie si bun simt nu va strica !nu va mai dati mari intelepti in domeniu ca asta va merge doar aici in Romania, dar afara ciocul mic !
    Sunt cel mai cel mai cel mai ……:))))))))))), asta e o patologie in sine fratilor wake up !

  7. Nenea cu studiile…..profesorul ala care ia milionul cum zici mata nu ia de fapt nici macar 30 de euro si el „nesimtitul” chiar stie ca in afara echivalenti ai lui point de vue profesional s-ar putea sa ceara o idee mai mult chiar numai sa deschida gura….
    Insa sa zicem ca asta e o mare mojicie in sistemul sanitar…..ce ma mira este ca noi doctorii continuam sa incercam sa ne facem intelesi si nu capatam altceva decat bulgari in cap…..suntem priviti global,suntem apreciati global si totdeauna dar absolut totdeauna noi zmei….romanii ilene cosanzene…si medicii din exterior feti-frumosi…..
    Ei uite de asta plecam ca sa devenim feti frumosi in ochii romanilor emigranti si ei ca noi in afara….
    In rest sanatate multa de sarbatori nenea cu studiile….

  8. @Unul cu studii si el: În Problemele sistemului medical românesc, încep prin a critica şi propune soluţii exact pentru polul medical! Trebuie să fii profund incorect/părtinitor ca să susţii perfecţiunea corpului medical, care însă ar fi neînţeles. Îţi recomand să citeşti acel articol şi, poate, altele din cele pe care le-am scris, ca să ai o perspectivă globală.
    @torroken: iarba e mai verde în vecini, mereu. Problema banilor nu există în Vest, pentru că n-a fost niciodată o problemă. Medicul nu are la ce se gândi, pur şi simplu, decât la profesie. Numai asta şi diferenţa de mentalitate şi profesionalism faţă de România e imensă. Ca să nu mai socotim genul de şcoală medicală de aici, dotarea tehnică, poziţia medicului în societate.
    Şi aşa, şi medicii de aici au nemulţumirile lor (!), şi aşa şi pacienţii de aici au nemulţumirile lor. De exemplu, în NHS, targetul de aşteptare maximă la coadă la urgenţe este de 4 ore! Adică dacă cineva are de aşteptat 4 ore pentru o problemă care nu-i ameninţă viaţa, asta e. În UK, la stat. În spitalul românesc în care făceam eu gărzi, după o oră erai ameninţat cu ProTV-ul (sic!)… în timp ce în alte spitale româneşti, pacientul sucombă pe targă (vezi mult-mediatizatele cazuri).
    Prin urmare, discuţia asta anti-medic poate continua la nesfârşit. Ceea ce simte un medic practician, nu poate şti decât un medic practician. Care însă e şi om. E destul de mare sacrificiul pe altarul profesiei, încât pot înţelege orice confrate care refuză sacrificiul ulterior de a fi medic (adesea fără post) într-o ţară care, literalmente, nu-l vrea şi i-o arată pe toate căile, de la remuneraţia mizeră la diatriba generalizatoare şi interminabilă: România.

  9. pt Unul cu studii si el: si ” in afara” se moare pe targa asteptand la urgente….si acolo se pun diagnostice gresite…insa nimeni nu ameninta cu ProTv ….toti inteleg ca „se intampla”….nimeni nu este perfect….

  10. @ : unul cu studii, sunt cumva facute studiile tale pe banul lui taticu???sau ai avut vreo bursa d-aia de ” smecheri”??

    cand un sofer din MS are de 4 ori leafa unui rezident , nu cred ca mai e nimik de spus……….paracelsus totusi vrea sa mai spuna……….

    RUSIBE ROMANIEI SI TUTUROR GUVERNELOR DE DUPA CIAO!!!

    scara sociala a valorilor este stramba si asa va ramane………….sunt prea batran ca sa mai plec, dar va indemn pe toti tinerii: GO PLANET!!!! du-te unde esti respectat ………

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile