Medicină alternativă

Rezumat

"Medicina" alternativă este o farsă lipsită de suport științific solid, adesea periculoasă prin întârzierea tratamentului salutar, discreditarea medicinei academice și metodei științifice, folosirea de terapii hazardate. Chiar dacă, din păcate, este de multe ori practicată de către medici instruiți academic, ea trebuie privită critic și cu rezervă.

Durata lecturii ~ 19 minute
Nu fac des acest lucru (de fapt nu l-am făcut niciodată), însă de această dată rog cititorii să răspândească acest articol așa cum știu ei mai bine, email, Facebook, etc.. Este unul dintre puținele puneri la punct serioase în privința medicinei alternative, care se pare că crește nestingherită într-o Românie lăsată în paragină. Internetul românesc este plin de articole (multe în mod îngrijorător afișate pe site-urile marilor trusturi media) care promovează medicina alternativă. Acest articol este un răspuns pe măsură, poate singurul. Rog citiți și dați mai departe.

În contextul mai larg al scufundării României într-un întuneric intelectual și cultural nu departe de cel medieval, voi scrie azi despre medicina alternativă. Cunoscută în România ca alternativă, tradițională, naturistă, homeopată (în mod normal toate acestea sunt forme distincte de șarlatanie, însă în România se întrepătrund și confundă) și, mai nou și spre stupoarea mea, medicină biologică, după cum am citit într-un articol stupefiant din România Liberă. Îmi vine greu să cred că o persoană cu un grad de elevare intelectuală măcar mediu poate vorbi despre „medicină biologică” altfel decât în glumă, natura pleonastică a expresiei fiind extrem de hilară. Medicina academică, „alopată”, a fost dintotdeauna fundamentată de biologie, prin însăși natura obiectului său!

Homeopatia

Homeopatia se situează la polul diametral opus medicinei academice (să-i spunem „alopate”, deși termenul este incorect și periorativ), și are la bază:

  • ipoteze absurde niciodată demonstrate
  • legi inventate (da, pur și simplu), niciodată validate, majoritatea fără niciun corespondent în natura observabilă
  • disprețul față de metoda științifică, deși aceasta este singurul instrument disponibil pentru a testa orice ipoteză
  • ignoranța populației și profitul de pe urma disperării omului suferind

Dacă ar fi să tratăm o arsură cutanată după principiul fundamental al homeopatiei (tratamentul e similar cu boala), ar trebui s-o ardem cu flacăra oxiacetilenică. Da-da, ați citit bine. Însă abia acum urmează adevărata măgărie care certifică șarlatania în totalitatea ei: tratamentul trebuie administrat în doze infinitezimale. În exemplu nostru, ar trebui să aplicăm pe arsură temperatura camerei. Ceea ce, dealtfel, și facem… Exemplul dat nu este extrem, se referă la o entitate patologică distinctă, clară, bine studiată, pentru care medicina științifică are soluții clare, chiar dacă nu perfecte. Soluția homeopatiei este (ar fi) exact cea prezentată. Extindeți acum acest exemplu la orice patologie doriți, tratamentul homeopatic se face în exact același spirit, de unde și aserțiunea perfect logică a unui grup de cercetători, legat de homeopatie: „placebo în cel mai bun caz, șarlatanie în cel mai rău”.

Un studiu de căpătâi efectuat în 2010, comisionat de către Parlamentului Britanic (englezii sunt întrucâtva mai proști decât românii, și tind să nu creadă din tot sufletul orice aberație pe care le-o pune orice șarlatan în față; de asemenea, le pasă de banii lor, inclusiv de cei care se duc în sistemul public de sănătate), concluzionează tranșant:

Comitetul este de acord cu Guvernul că datele actuale arată că homeopatia nu este eficientă (adică nu funcționează dincolo de efectul placebo) și că explicațiile care ar arăta de ce homeopatia ar funcționa sunt implauzibile din punct de vedere științific. […] Comitetul concluzionează – având în vedere că literatura științifică actuală nu a arătat nicio o demonstrație a eficacității – că alte studii clinice ale homeopatiei nu pot fi justificate. […] Concluzionăm că [preparatele] placebo nu trebuie prescrise de rutină în NHS. Finanțarea spitalelor homeopate – spitale specializate în administrarea [preparatelor] placebo – nu trebuie să continue, iar medicii din NHS nu trebuie să trimită pacienți la homeopați.HCSTC - Evidence Check 2: Homeopathy

În România există o Societate de Homeopatie (SRH), care este acreditată de Colegiul Medicilor și Farmaciștilor, organizează cursuri postuniversitare incluzând credite EMC, pentru care emite diplome de Homeopatie recunoscute de Ministerul Sănătății. Poate sunt eu absurd, dar mie toate astea mi se par incredibile într-o țară în care oamenii umblă îmbrăcați în public și mănîncă cu tacâmuri. Mai mult, am primit prin email din partea Colegiului Medicilor (!) o invitație la curs postuniversitar de Homeopatie (a se citi: curs postuniversitar de Șarlatanie Fantezistă Lipsită de Orice Bază Științifică), organizat de SRH – cu alte cuvine, Colegiul Medicilor facilitează activitatea SRH, căreia i se pune la dispoziție ca vector de comunicare cu baza sa de medici de medicină alopată – exact opusul homeopatiei! Cei care conduc SRH sunt medici (alopați) licențiați! Surealist.

Literatura (documentația) internă pe care o pune la dispoziție pseudo-știința homeopată ca justificare pentru procedeele sale este obscură, ilogică, incompletă. Mai mult text religios decât științific.

Medicina Ayurvedică

Are ca principal argument al eficacității vechimea – ceea ce reprezintă, în fapt, exact reversul: o „știință” incapabilă să progreseze în mai mult de 5000 de ani se numește religie oarbă. Vechimea sistemului în aceeași stare este unul dintre cele mai bune contraargumente pentru utilizarea sa. Din nou, ne aflăm în fața unui complex de legi, tehnici, practici mai mult inventate decât fundamentate în realitate.

Spre deosebire de homeopatie, care este prototipul șarlataniei medicale, în Ayurveda găsim elemente pe care medicina le-a studiat și le-a găsit utile, încorporându-le, așa cum face dintotdeauna (asta nu înțeleg foarte mulți fanatici – medicina academică abia așteaptă să adopte terapii și perspective noi, atâta timp cât acestea rezistă metodei științifice). De exemplu, beneficiile meditației, în diverse forme, sunt destul de bine studiate, în timp ce publicul este prevenit de potențialele pericole ale acesteia.

De fapt, Ayurveda este medicina antică a subcontinentului indian. Încorporează cam tot ceea ce se știa și făcea în domeniul medical atunci. Un corp de literatură bine intenționată în acele timpuri, conținând inclusiv reguli de igienă elementară. A crede că e potrivit să (te) tratezi în același fel cinci milenii mai tîrziu, după o întreagă istorie de desoperiri și aplicații ale științei, cu rezultate demonstrate și reproductibile, este pur și simplu absurd.

Pe de altă parte, multe din preparatele Ayurvedice sunt toxice, conținând metale grele sau alte substanțe cu potențial toxic – greu de determinat pentru că, din nou, documentația este obscură, criptică, inconsecventă, iar reglementarea acestor practicieni este dificilă, e ca și cum ai încerca să reglementezi medicina băbească.

Din fericire, acest tip de „medicină” nu și-a făcut loc în cadrul oficial al practicii medicale românești. Încă. Apare ca asociere în cadrul „medicinei biologice”, însă, așa că cine știe… În curând, prin amabilitatea Colegiului Medicilor din România, curs postuniversitar de Ayurveda! 25 puncte EMC.

Medicina naturistă

Eu o numesc „medicina omului sănătos”, pentru că este nu numai departe de cele două enumerate, ba chiar reprezintă un complex de percepte cu efect salutar.

Are o singură problemă majoră: nu prea vindecă, propriu-zis, nimic înafară de tulburări minore cauzate de nerespecatarea unui regim de viață natural. Este un mod de a trăi sănătos, urmând reguli de un bun-simț elementar.

Răul potențial pe care-l poate cauza în România este însă real și se datorează denigrării medicinei academice și sugestiei că metodele medicinei naturiste pot vindeca orice – așa se întârzie tratamentul bolnavilor de cancer dincolo de faza utilă terapeutic.

Alte forme de terapie alternativă

Există o armată de minți luminate în mediul academic care se ocupă cu explorarea terapiilor alternative, supunerea lor la testele metodei științifice, validarea sau invalidarea lor. Abia așteptăm cu toții să găsim terapii alternative viabile, care trec testul științific, pentru a le importa în practica medicală curentă. Din păcate, nu sunt prea multe.

Până când acești colegi nu depistează, verifică și încorporează asemenea alternative, nu sunt nici interesat în ele, și nici nu le voi practica. Ar însemna să încalc principiul fundamental al medicinei mele, cea academică: „Mai întâi să nu faci rău”. Oferind pacienților terapii neverificate, empirice, băbești, potențial dăunătoare, atunci când am la îndemână terapii verificate, solide, sigure, ale căror efecte secundare inerente sunt acceptabile/controlabile, m-aș face vinovat de malpraxis. Ar fi ca și cum aș opera cu un cuțit ruginit trecut prin țărâna sfântă de la Kapilavastu, în loc de o lamă sterilă de oțel inoxidabil, având ca singură justificare nicio justificare reală!

Minciunile și paranoia „medicinei” alternative

Le știți deja, dacă v-a consultat vreun medic homeopat, Ayuristvedist etc.. Toate sunt exagerări ale defectelor sau zonelor slabe ale medicinei clasice (pentru că nimic nu e perfect), lipsite de fundament real. Toate prind rădăcini în public în lipsa unei riposte energice, publice, a mediului medical academic.

„Medicina alopată respinge orice înafară de propriile-i dogme”

Medicina „alopată” este împotriva terapiilor „alternative”, cu orice preț? Ce să zicem atunci de debridarea ulcerelor piciorului diabetic cu larve de insectă? Unde medicul „alopat” concluzionează:

Analiza prezentă a demonstrat că terapia cu larve este mai eficientă în debridarea ulcerelor atone ale piciorului și gambei în veteranii bărbați diabetici, decât tratamentul convențional tipic prescris actualmente.

Până și în acest mic excerpt (vizitați neapărat tot articolul pentru a vedea cum trebuie să arate o documentație clară a unor lucruri) se remarcă frumusețea metodei științifice: bărbați (sex), veterani (ocupație, vârstă), diabetici (patologia de bază, cauzatoare a ulcerației). Clar ca lumina zilei. Poate că la femei, veterane, vasculopate în absența diabetului rezultatele ar fi altele – de aceea metoda științifică este riguroasă. Comparați asta cu obscuritatea esoterică a textelor homeopatice, Ayurvedice, etc.

Exemplul este excelent pentru deschiderea medicinei academice la alternative reale, benefice, bazate (ca în acest caz) pe observarea naturii înseși, nu a invențiilor sau perorațiilor unor indivizi fie limitați intelectual, fie de-a dreptul nebuni. Ca orice știință, medicina evoluează, se transformă, se ameliorează. Medicina mea e gata să-și accepte erorile și să le îndrepte.

Unul dintre argumentele (stupide) ale „alternativilor” se referă la aparenta inconsecvență în timp a recomandărilor medicinei academice. Dar aceasta este însăși garanția că medicina modernă, așa cum o știți, nu va deveni niciodată un sistem ermetic, rigid, imuabil și eronat (ca homeopatia sau medicina Ayurvedică)! Medicina academică își pune întrebări, își descoperă erorile și le corectează. De aceea admitem azi că mediile prea curate creează bacterii super-patogene sau că ferirea excesivă a copiilor de mici infecții asociate activității afară și ferirea de expunerea la colectivități pot promova astmul bronșic infantil sau alte fenomene cu substrat alergic prin specializarea a prea multe limfocite B în sinteza de imunoglobuline E din „plictiseală” imunitară în absența infecțiilor ușoare „normale”. Da, o dată cu apariția de noi cunoștiințe, aprofundarea unora vechi sau invalidarea altora, recomandările se schimbă. Ce nu e normal în asta? Anormal este să ai un sistem de recomandări și practici cu rezultate cel puțin dubioase care a rămas exact la fel timp de secole sau milenii.

„Medicii din spitale nu vor să faceți terapii alternative pentru că rămân fără pâine”

Nu, medicii din spital nu vor să faceți tratamente alternative pentru că vă fac rău (vezi mai jos), chiar și la modul pasiv. Pentru că, de exemplu, viața medicului din spital e mult mai ușoară (și implicit pâinea sa mult mai moale), dacă vă prezentați la colecistectomie înainte de a face figura Teo Trandafir (căreia îi doresc multă sănătate).

Mai poate cineva să creadă o asemenea minciună, mai ales că tratamentele alternative (și demonstrat inutile) nu sunt gratuite? Nu știu cine rămâne fără pâine, de fapt…

„Medicina academică și medicamentele fac mai mult rău decât bine”

O altă cale de atac favorită. Nicio acțiune nu este pură. Orice acțiune, în orice domeniu, oricât de mică, asociază o serie de alte acțiuni, pe care le numim secundare – efecte secundare. Dintre acestea, o parte sunt indezirabile și nocive: efecte adverse. Acest sistem există în toate acțiunile, nu numai în medicină. Acțiunea de a da un șut într-un bolovan are ca efect secundar ridicarea prafului și ca efect advers fractura falangiană. Etcaetera. Așa funcționează Universul.

Chirurgia este traumă controlată. Medicamentele care au un anumit rol au și efecte adverse. Aceasta este știința medicală: balansarea binelui cu răul în beneficiul pacientului. Aici se ascunde nevoia de a studia și practica ani și ani și ani până la a ajunge medic. Dacă ai meningită pneumococica vei primi antibiotice (care au salvat nenumărați homeopați de chinuri groaznice, dealtfel), chiar dacă o să ai o creștere tranzitorie a transaminazelor sau o să faci candidoză orală, pentru că altfel ai 25% șanse să mori în spital, și circa 60% să te externezi cu sechele neurologice. Ce e preferabil?

Apendicita (reală, nu dureri de fosă iliacă dreaptă de altă natură sau idiopatice) netratată are o mortalitate spre 70%. Mortalitatea asociată cu operația de apendicectomie este de 0.1-0.2%. Dar dacă ești tu acel 0.2%? Ce este preferabil?

Preferabil este ca binele să prevaleze asupra răului – clișeu, desigur, însă este important să reținem că nu există numai bine sau numai rău. Medicina academică are ca principiu cauzarea maximului de bine, cu prețul a cât mai puțin rău, ceea ce este în concordanță cu însăși funcționarea Universului, nu este o alegere, ci o conformare studiată, informată, dar inevitabilă la legile acestuia. Oricine pretinde că poate face numai bine, minte.

Există medici mai buni sau mai puțini buni, asta însă nu justifică nici pe departe acuzația din subtitlu.

„Medicina clasică nu ține cont de organism ca ansamblu, minte, corp etc.”

Însăși definiția dată de Organizația Mondială a Sănătății (care reprezintă medicina clasică) afirmă că sănătatea este „starea de bine fizic, psihic și social” (așadar chiar și sărăcia sau statusul social precar sunt considerate boli). Orice clinician (și mai ales un internist) știe prea bine ce înseamnă o abordare sistemică, holistică a pacientului – nu e nimic nou pentru el. „Mens sana in corpore sano” a fost dintotdeauna parte din medicina oficiala. Însă sloganele „minte și corp”, „corp și suflet”, „terapii holistice”, „abordare unitară” au devenit parte integrantă din vocabularul șarlataniilor alternative, care și-au revendicat aceste cuvinte ca și cum le-ar aparține. În plus, le și folosesc eronat.

Medicina clasică a fost dintotdeauna o medicină holistică, însă n-a făcut caz de asta pentru că este subînțeles! Deși se pare că nu este. Unii au nevoie de explicații speciale ca să realizeze că nu poți trata o boală, ci tratezi un pacient. Diferența e colosală. Numai cei care n-au înțeles nimic din medicină tratează boli.

Abordarea holistică, la nivel simplist, aproape non-medical, în fapt, însă „vândută” ca mare invenție sau redescoperire, nu conține nimic altceva decât recomandările igieno-dietetice ale medicinei clasice! Igiena somnului, igiena alimentației etc.. Absolut nimic nou!

„Medicina clasică tratează, nu previne”

Se aruncă în spinarea medicinei academice lipsa de complianță a omului cu cele mai simple, elementare reguli de obținere și menținere a sănătății. Medicii au afirmat mereu: „Profilaxia este mama sănătății”. Medicina academică face profilaxie: nu bea peste măsură, nu fuma, dormi bine, fă mișcare, mănâncă echilibrat. Mai mult, face profilaxie în feluri în care medicina alternativă nu are cum: programe de screening, extraordinar de importante în cancerul de sân, de exemplu. Care este alternativa medicinei alternative în această chestiune? Cum face ea profilaxia neoplasmului mamar la o femeie care trăiește foarte sănătos, dar are risc genetic, despre „alternativul” nici nu știe că există?

„Medicina clasică este crudă, primitivă”

Zise homeopatul. Sau Ayurvedistul. Sau naturistul. Cam toți născuți în maternități, vaccinați, protejați, cu o speranță de viață dublă față de acum două secole. Chimioterapia este crâncenă. Chirurgia este primitivă, dacă abordarea directă, fără menajamente a leziunilor poate fi considerată o apucătură primitivă.

Dar toate acestea sunt tot ceea ce avem mai bun și funcționează. Sunt convins că în încă două sute de ani, un medic școlit științific se va uita la prostiile noastre și se va mira așa cum ne mirăm noi azi de ideea lobotomiei pentru probleme psihice. El sau ea va avea dreptul s-o facă. Șarlatanii contemporani, nu.

Răul comis de medicina alternativă

Dacă practicile alternative ar rămâne fără efect, n-ar deranja pe nimeni. Însă pot produce multe rele, printre care:

  • Înșelarea pacienților, profitând de disperarea omului bolnav. Puține lucruri sunt mai sumbre ca un diagnostic de cancer, și puține lucruri te fac mai disperat și mai vulnerabil. A oferi soluții care se știe că sunt inutile unui asemenea om este de-a dreptul crud.
  • Întârzierea tratamentului real, salutar, ceea ce prelungește suferința sau, mai grav, aduce pacientul în starea în care orice tratament posibil devine inutil.
  • Discreditează medicina academică și o dată cu ea și metoda științifică, contribuind la diseminarea superstiției și ignoranței în societate

Testul medicinei alternative

Solicitați unui practician alternativ să trateze cancerul. Sau apendicita. Sau, de ce nu, un politraumatism prin accident rutier. Știți ce veți auzi, nu?

A, păi tratamentul ăsta nu merge la orice (la nimic, de fapt), păi să vedeți că merge numai după operație (adică își arogă efectul benefic al operației!), plus că aura și canalele energetice nu sunt aliniate corect dacă luna e în Berbec (adică nu prea știu ce vorbesc, de fapt) etc..

Addendum: mai pe larg, Cum recunoaștem șarlatania medicală.

Feriți copiii

Atenție mai ales la copii, atunci când vreun medic rătăcit le prescrie substanțe dubioase, care nu se știe exact ce fac sau ce nu fac. Aveți dreptul să refuzați orice formă de tratament în care nu aveți încredere, mai ales atunci când aceasta are proveniență și rol incert. Copiii sunt mult mai sensibili la toxicitatea diverselor substanțe.

Rolul statului

În forma instituțiilor sale specializate și abilitate, statul nu poate și nu trebuie să-și asume o poziție pasivă în această chestiune! În niciun caz să o încurajeze, așa cum face acum cu Homeopatia. Reprezentanții statului pe linie medicală au datoria de a depista și demasca ferm orice formă de șarlatanie în acest domeniu deosebit de important. Până la anunțuri de interes public, gen „Prezintă-te la medic de la primele simptome. Evită șarlatanii.”

Stimați colegi

Nu-mi stă în intenție să jignesc pe nimeni, de aceea am șters paragraful pe care îl scrisesem aici. Stimați colegi, așadar, vă solicit cu căldură și maximă colegialitate să dați dovadă de acea inestimabilă calitate a omului de știință care trebuie să fie medicul: gândirea critică. Este cel mai bun instrument intelectual pe care-l avem la dispoziție pentru a nu cădea pradă erorii.

Trăim în epoca medicinei bazată pe dovezi, în care simțul nostru critic nu mai este (și nu mai trebuie să fie) mulțumit cu altceva decât cu dovezi de cea mai bună calitate posibilă. O epocă în care ceva este fie demonstrat științific sau foarte plauzibil din punct de vedere științific, urmând a fi demonstrat, fie acel ceva trebuie privit cu suspiciune și ca potențial pericol.

Există studii și opinii ale experților care vă stau la dispoziție mai mult ca niciodată, pe Internet, oricine poate citi și-și poate forma o părere, care ajunge inevitabil să fie cea prezentată în acest articol – nu vreau să fiu peremptoriu, însă analizând dovezile avute la dispoziție, nicio altă părere nu este posibilă din perspectiva omului de știință. Din alte perspective, da, se pot spune multe. Însă medicul este un om de știință.

Fac această adresă deoarece, după cum am spus, am primit invitația la curs postuniversitar de Homeopatie chiar din partea Colegiului Medicilor, ceea ce mi se pare dincolo de absurd.

Stimați pacienți

În condiția disperată în care se află sistemul sanitar românesc și în contextul haosului și decăderii culturale în care se află România, devine tot mai ușor apelul la diversele forme de șarlatanie, de la ghicitoare la „medicină” alternativă. Sunt convins (discut cu diverși oameni de câte ori am ocazia) că, mult prea adesea, românul se îndreaptă spre spital animat de sentimente negative – lehamite, groază, îngrijorare, pentru că știe cam ce-l așteaptă. De aceea, face tot posibilul să evite spitalul și contactul cu medicul. Asta este realitatea, n-are rost să ne mințim. Nu lăsați acest fapt trist să devină motiv de a vă face și mai mult rău prin apelarea la practici alternative. Animozitatea față de medici se manifestă inclusiv în acordarea de mult prea multă încredere medicinei alternative. Este o eroare care poate costa mult. Mergeți la medic, chiar dacă nu-l iubiți.

În încheiere

Nu aș fi scris acest articol dacă nu aș fi fost asaltat din prea multe părți simultan, ca un făcut, cu semnale din această arie, cea a terapiilor alternative. Discuția este mult mai lungă. Există unele terapii complementare (un termen mult mai corect) adoptate deja în arsenalul medicinei academice. Medicina clasică are, la rândul său, multe tare, defecte, omisiuni, însă are și capacitatea și voința de a le rezolva și, mai ales, are rezultate. Probleme sale moderne, precum imixtiunea politicului sau a entităților comerciale (marile companii farmaceutice etc.), supra-tehnologizarea, probemele de personal, sunt relativ noi și abia abordate. Asta nu înseamnă că proliferarea din ce în ce mai agresivă în România a șarlataniei „alternative” trebuie lăsată să se producă. Lucrurile trebuie etichetate precis, iar eticheta pe care o pun majorității acestor practici este șarlatanie. Ceea ce este benefic printre acestea (de obicei sfaturi de bun-simț) și se vehiculează ca noutate este demult parte din medicina clasică.

(5,00 / 16 evaluări)
Loading...

61 comentarii la “Medicină alternativă

  1. Buna ziua!
    Surprinzatoare postarea ta! Spun asta pentru ca mi se pare firesc sa incepi sa „faci ordine” in propria ograda inainte de a trece la altii…
    In „ograda” mea care este cea a medicinei alopate, am vazut foarte multi sarlatani, cu diploma de medic si licenta data. „Medicul om de stiinta” cred ca este un deziderat dar nicidecum nu descrie marea majoritate a medicilor din Romania sau UK (ca pe altii nu-i stiu). Sa ma explic: un om de stiinta este deschis intotdeauna la argumentatia logica, la rationamentul logic si desigur la dovezile care se aduc. O medicina in care orice iese din sablonul ghidurilor clinice este rapid negat, nu are nici o legatura cu stiinta. Lucrezi in UK, deci sti ce inseamna protocoalele si chiar daca se specifica in fiecare protocol NICE ca el, protocolul, nu poate inlocui judecata clinica, de cate ori nu am vazut contrariul?…
    In anii ’70 se prescria Talidomida si multi copii s-au nascut cu focomelie. Apoi, cu aceste „dovezi” solide ale efectelor teratogene, medicamentul a fost scos de pe piata. Intre praxisul medical si medicamentul folosit este o simbioza stransa. Si atata timp cat aceasta simbioza este reglata de „mecanismele pietei” in mare masura(adica profit)si nu de cercetarea stiintifica, sarlatania este la ea acasa si in medicina alopata, pe care o practicam amandoi.
    Faptul ca medicina alternativa este plina de sarlatani ca un maidanez de purici, este o realitate, la fel de pregnanta ca si cea a umplerii sectorului medical alopat de sarlatani cu diploma (in tarile dezvoltate, ei nu te prostesc din vina lor, ei doar respecta un sistem care te prosteste….).
    As mai adauga un singur aspect: credeam, speram, sa fi depasit epoca medicinei bazata pe dovezi si sa fi trecut in epoca bazata pe cunoastere si intelegere a fenomenelor. Dovada este necesara, dar centrul de greutate al oricarei stiinte ar trebui sa fie in alta parte.
    Personal, sustin integrarea metodelor terapeutice eficiente in praxisul medical. Inteleg insa ca ramane doar un vis frumos, chiar daca declarativ suntem deschisi la orice… Pacat

  2. @cristian ceontea: comentariul tău este, ca de obicei, pertinent, însă iese din sfera articolului, care nu se referă exhaustiv la problemele medicinei academice. Bineînțeles că aceste probleme există și crede-mă că-ți împărtășesc durerea legată de roboții care urmează orbește protocoale pe care nu le înțeleg. De asemenea, ader la zicala „există minciuni mici, mari și minciuni statistice”. Cu toate astea, EBM este o chestiune necesară în această fază, pentru că rolul său este acela de a combate cunoașterea anecdotică (mult prea răspândită și apreciată încă), care nu este totuna cu cunoașterea fundamentală despre care vorbești (care este forma cea mai dezirabilă de cunoaștere – dar chiar și așa, fără instrumentul statistic riști să-ți scape ceva în cercetarea fundamentală). Cel mai bun exemplu în chirurgia generală este cura herniilor. Fără studii solide, orice chirurg are impresia că este cel mai bun herniolog – „am recurență zero, niciun pacient nu a venit înapoi cu recidivă” – nu, s-a dus la alt chirurg! Cunoașterea anecdotică va susține că rata de recidivă la cura cutare este zero (pentru că așa zice X, care n-a văzut nicio recidivă pentru că pacientul și-a schimbat chirurgul), în timp ce cunoașterea bazată pe dovezi va arăta că rata de recidivă este, să zicem, între 2-5% (ajustat pentru eroarea statistică, chirurgi/servicii diferiți/diferite etc.).

    După cum spuneam, medicina academică încorporează din construcție mecanisme de auto-corecție. Evident că nu ideale, evident că există o latență semnificativă, însă este cel mai bun sistem posibil. Exemplul Talidomidei (scoasă din uz la gravide în 1961, de fapt)este foarte bun în acest sens: arată exact felul în care metoda științifică se aplică: s-a făcut corelația între boală și agentul cauzator, s-a retras din uz, în UK s-au distribuit 20 de milioane de lire supraviețuitorilor ca și compensație. Aceste ultime două chestiuni au fost posibile datorită existenței cadrului legal și reglementărilor clare care lipsesc în mare parte pe piața medicinei alternative, care activează în „no man’s land”, adică are pretenții de sistem curativ, dar nu-și asumă responsabilități.

    Câte studii au fost făcute și finanțate de homeopați/alți practicieni alternativi pentru a stabili siguranța anumitor preparate la gravide (sau alte categorii de pacienți)? Zero, din câte știu eu. Câte au creat probleme, posibil grave, pacienților, care însă sunt puse pe seama bolii de bază? Nu se știe. Mai grav, nu se vrea să se știe. Atenție: într-un astfel de sistem problema Talidomidei ar fi rămas neidentificată și nerezolvată (după cum probabil există probleme similare în aceste sisteme), iar efectele ar fi fost puse pe seama vreunei fantezii inventate, în timp ce măcelul ar continua. Mie unuia această perspectivă mi se pare terifiantă.

    Vina pentru aruncarea pe piață a medicamentelor cunoscute ca nesigure, în pofida recomandărilor academice, trebuie căutată în interese comerciale și politică, nu în știința medicală în sine.

    Medicina academică este imperfectă. Cei care o practică sunt imperfecți. Printre ei există veritabili șarlatani cu diplomă (dintre care mulți se ocupă de homeopatie, dealtfel). Medicina academică este vulnerabilă la factorul politic, la interesele comerciale, la interese meschine din interior. Însă este cel mai bun sistem pe care-l avem. „Cea mai bună dintre lumile posibile„. Nu lăsa uscăturile să-ți compromită persepctiva asupra sistemului științific, singurul pe care ne putem baza cât de cât în sânul frământării contemporane. Medicina „alopată” oferă posibilitatea existenței unui Ben Goldacre, care este medic certificat. Și a scris Bad Science (cartea și blogul).

    Mă întorc la ideea articolului: medicina alternativă în formele sale demonstrat nocive sau inutile și în cele implauzibile conform cunoașterii actuale este o farsă care trebuie demascată. Problemele medicinei academice constituie altă discuție, desigur, foarte importantă, dar alta.

  3. Esti un prost!Nu stii nimic despre medicina pentru ca nu ai fost bolnav, ca sa cunosti eficienta remediului naturist! „Prostule” il citez pe Valeriu Popa, unul dintre parintii medicinei naturiste, ca sa poti sa combati o idee trebuie mai intai sa o testezi; cate cazuri de cancer ai tratat tu, prin mijloacele medicinei alopate? Ce face medicina moderna pentru bolnavii de cancer? Mutilarea, o numesti tu, vindecare?!
    Sa luam si alte situatii de boli grave degenerative cronice, precum cardiopatia ischemica, sau infectiile cronice cu treponema sau borrelia sau clostridium in care antibioticoterapia este de multe ori ineficienta, nu pentru ca nu ar fi combinate cu dibacie antibioticele de medicul infectionist, ci pentru ca o infectie cronica se rezolva prin cure indelungate de antibiotice adesea cu efecte devastatoare in corp. Iar revenind la primul exemplu cel al cardiopatiei ischemice se cunoaste faptul ca medicatia din aceasta afectiune nu rezolva definitiv problema ci doar amelioreaza simptomele si prelungeste suferinta (pacientul devine dependent de antihipertensive, de inhibiorii de enzima de conversie, de vasodilatatoare, de anticoagulante).Orice afectiune pana sa se manifeste printr-un tablou clinic, pe care il cunoastem noi medicii, din carti, are si o etiologie, pe care este de preferinta sa actionam si nu sa tratam efectele bolii.
    Nu crezi ca organismul nostru stie cel mai bine ce e de facut intr-o afectiune degenerativa, atunci cand i se pun la dispozitie toate resursele de care el are nevoie(minerale, vitamine, coenzime, enzime, proteine, glucide, lipide nesaturate)? Sa afirimi ca nu crezi in eficacitatea remediilor naturiste, inseamna nu numai sa negi o buna parte din procesele metabolice responsabile de starea de sanatate ci, ceva mult mai grav, sa scoti omul, organism viu, din mediul sau natural si sa-l pui intr-un cadru industrializat, plin de gadget-uri daca se poate, sau si mai rau intr-un pat de spital. Gresit, omul a trait, s-a dezvoltat si evoluat, intr-un cadru NATURAL, deci medicina pe care trebuie sa o abordam este una NATURALA!
    Este drept ca exista un segment de boli in care medicina de urgenta, chirurgia, tratamentele alopate isi spun cuvantul, dar numai la cazurile acute, la care tratamentul nu este unul de anduranta.
    La fel de adevarata este si sarlatania prin asa zisele „produse naturiste” in care ingredientul activ este in concentratie scazuta si alturi de alti excipienti pe care nu-i vrem, dar asta nu anuleaza tot ce face bun medicina naturista.
    Medicii depun juramantul lui Hipocrate, dar nu respecta indicatia lui Hipocrate „alimentele voastre sa va fie leacuri si leacurile voastre alimente”!

  4. Incerc sa ma reintorc in sfera articolului fara a te „convinge” de aceasta: medici ca dr. Ryke Hamer sau dr. Ernst Gunther au folosit metodele cercetarii stiintifice academice tocmai pentru a aduce dovezi in sprijinul observatiilor si teoriilor lor. Ambii au fost marginalizati, primului ridicandu-i-se dreptul de praxis… Cred ca cercetarea academica este intradevar extrem de importanta, cu conditia sa fim deschisi la rezultatele obtinute!
    La ceea ce spui tu despre „minciuna statistica” as mai adauga si „selectarea rezultatelor relevante” care de fapt, arunca de multe ori aceasta metoda de cercetare in derizoriul subiectivismului.
    Ceea ce as vrea insa sa subliniez este ca asa cum nu pot sa ridic medicina clasica per ansamblu la rangul de rigurozitate pe care il au unii dintre cei care o practica (senzatia mea este ca tu esti unul dintre acestia), nu pot nici sa cobor medicina alternativa la rangul unor sarlatani care o „practica” si care de altfel migreaza dintr-o tabara in cealalta fara jena si fara scrupule dar „la fel de eficienti”…
    Farsa care trebuie demascata nu se limiteaza la metodele de tratament, ci le transcende inspre profitul abject; profitul din suferinta semenilor…

  5. @cristian ceontea: Ryke Hamer a fost un om nebun, nu te supăra, iar metoda sa nu a fost științifică. Cazul Olivia Pilhar a avut un deznodământ fericit, dar putea foarte bine să nu aibă. Exemplul este extrem de nefericit pentru „persecuția” de către sistem a unor indivizi „geniali”. Ridicarea licenței a salvat niște potențiali pacienți din mâinile acestui criminal. Semmelweis a aplicat metoda științifică și a fost practic distrus de către contemporani – un exemplu mult mai bun pentru ceea ce (cred că) vrei să demonstrezi. Și iată-ne discutând din nou problemele medicinei academice, înafara temei acestui articol.

    @Ioan: deși acel „Ești un prost!” te descalifică instantaneu de la orice conversație, și ai merita să-ți șterg comentariul, nu să-ți răspund, o voi face totuși, pentru că știința este calcul imparțial, nu patos subiectiv și adesea periculos pentru toată lumea.

    Comentariul tău este o înșiruire dezlânată de truisme și afirmații sentențioase, care trebuie să fie adevărate pentru că așa zici tu! Din păcate pentru tine, nu așa funcționează știința. Să le luăm la rând.

    „Nu stii nimic despre medicina pentru ca nu ai fost bolnav, ca sa cunosti eficienta remediului naturist!” Asta este exact ca și cum ai spune unui mecanic auto foarte bun în ceea ce face „nu știi nimic despre mecanica auto, pentru că nu ai fost automobil”. Ca să nu mai vorbim că am fost, evident, bolnav la viața mea, ca orice om viu. Las absurditatea afirmației tale să vorbească de la sine.

    „Ca sa poti sa combati o idee trebuie mai intai sa o testezi”. Acest tip de platitudine este potrivit pentru copiii de clasa întâi, nu pentru persoane cu mai mult de două decenii de școală. Folosește-o acolo, nu aici.

    „cate cazuri de cancer ai tratat tu, prin mijloacele medicinei alopate?”. Pe toate.

    „Ce face medicina moderna pentru bolnavii de cancer?”. Depistare precoce (screening), prevenție (măsuri igieno-dietetice, sfat genetic etc.), diagnostic (clinic, paraclinic, imagistic) și tratament complex multidisciplinar (chirurgie, radioterapie, chimioterapie, imunoterapie, hormonoterapie etc.), monitorizare (clinică, paraclinică, imagistică), suport și asistență paliativă în cazurile depășite (concentrarea asupra calității vieții rămase, asigurarea confortului prin controlul simptomelor terminale etc.), suport pentru cei apropiați (educație pentru îngrijiri la domiciliu inclusiv recunoașterea unor semne de agravare, consiliere psihologică pentru pacient și familie etc.), cercetare (fundamentală și statistică). Adică tot ceea ce este posibil, în limitele a ceea ce ne permite nivelul științei actuale. Spune-mi te rog tu, acum, ce face medicina naturistă pentru bolnavii de cancer (care ajung la diagnostic tot prin medicina academică, dealtfel)? Nu povești și divagări și alte vorbe goale, ci enumerat concret, ca mai sus. Aștept răspuns.

    „Mutilarea, o numesti tu, vindecare?!” Da, numesc mastectomia radicală cuplată cu tratament (neo)adjuvat după caz, în funcție de stadiu, vindecare. Da, în faza utilă terapeutic vindecă neoplasmul mamar. Conizația, respectiv histerectomia radicală (Wertheim) previn, respectiv vindecă neoplasmul invaziv de col uterin. Sunt curios în ce fel și cu ce date mă poți contrazice aici – din nou, nu povești și vorbe goale, date concrete. După cum numesc tratamentul naturist al acestor afecțiuni, odată constituite, moarte sigură.

    „Iar revenind la primul exemplu cel al cardiopatiei ischemice se cunoaste faptul ca medicatia din aceasta afectiune nu rezolva definitiv problema ci doar amelioreaza simptomele si prelungeste suferinta (pacientul devine dependent de antihipertensive, de inhibiorii de enzima de conversie, de vasodilatatoare, de anticoagulante)”. Dacă ești familiar cu etiopatogenia cardiopatiei ischemice, realizezi sper că modificările ateromatoase sunt practic ireversibile. Pacientul, după o viață de abuzuri, se prezintă cu semnele și simptomele cardiopatiei ischemice, în contextul căreia riscul unui accident fatal (cerebrovascular, cardiac) este semnificativ. Evident, acest pacient trebuie să-și modifice stilul de viață conform recomandărilor medicinei academice, care se suprapun peste cele pe care medicina naturistă le prezintă ca invenții proprii – sunt demult cunoscute. La fel de evidente sunt alte două lucruri: unu, acest pacient nu-și va modifica stilul de viață mâine, mai mult, de multe ori niciodată, în experiența mea, pentru că așa ceva cere voință și efort. Doi, modificarea stilului de viață (chiar mâine, să zicem) nu va reduce automat și pe loc riscul la zero, nu va vindeca automat și imediat boala de fond și nu va reuși să inverseze anumite modificări patologice constituite și permanente (e.g. ateromul coronarian) – acest pacient va continua, încă mult timp, să rămână la risc de moarte subită. Din nou, nu ai cum contrazice asta, decât dacă nu înțelegi ce am spus până aici, caz în nu mai avem ce discuta. Ce faci cu el între timp? Și cum previi complicațiile viitoare ale modificărilor ireversibile menționate? Dacă nu prin controlul medicamentos as hipertensiunii, IECA, antiischemice, anticoagulante, atunci cum? Din nou, aștept măsuri concrete, pe acest caz ipotetic, nu povești. Să auzim.

    „Orice afectiune pana sa se manifeste printr-un tablou clinic, pe care il cunoastem noi medicii, din carti, are si o etiologie, pe care este de preferinta sa actionam si nu sa tratam efectele bolii.” După cum bine știi, sau ar trebui să știi, există trei verigi terapeutice utilizabile, conform cărora tratamentul poate fi: etiologic (adresat direct cauzei bolii), patogenetic (adresat înlănțuirii de fenomene care leagă cauza de constituirea afecțiunii propriu-zise), simptomatic (adresat exclusiv simptomelor bolii). Există afecțiuni care beneficiază de toate cele trei linii de tratament, în unele tratamentul cauzei nu este posbili, în timp ce în altele tratamentul simptomatic este singurul posibil. Nu e suficient să afirmi sentențios că este de preferință să exersăm tratamentul cauzei, cu toții știm asta, mulțumim, tot așa cum știm că în multe afecțiuni tratamentul cauzei este imposibil, periculos, sau inutil. Ia ca exemplu afecțiunile virale de tipul gripei la omul altfel sănătos, unde tratamentul etiologic sunt medicamentele antivirale, care însă nu se prescriu persoanelor cu imunitate normală, pentru că organismul, căruia i se oferă numai măsuri terapeutice suportive, este capabil să combată infecția singur, iar efectele secundare ale antiviralului sunt pur și simplu nejustificate. Desigur, vei spune că usturoiul și socul negru (sau altele) sunt „adevăratul” tratament etiologic. Da, există niște date, preliminare, da, folosesc eu însumi aceste remedii, însă de aici și până la a proclama peremptoriu superioritatea absolută a unor preparate naturiste este cale de multe studii prospective randomizate. În gripă, de obicei, tratăm doar efectele bolii (malaise-ul, febra, congestia nazală etc.), din motivele enumerate.

    „Nu crezi ca organismul nostru stie cel mai bine ce e de facut intr-o afectiune degenerativa, atunci cand i se pun la dispozitie toate resursele de care el are nevoie(minerale, vitamine, coenzime, enzime, proteine, glucide, lipide nesaturate)?” Nu, nu cred. Afirmația este, de asemenea, una gratuită și „populistă”, de limbaj de lemn alternativ. Spune asta organismului cu dislipidemii determinate genetic, întreabă-l de ce nu știe el mai bine, deși îi dai tot ce îi trebuie. Sau organismului cu poliartrită reumatoidă. Sau organismului cu sindrom Peutz-Jeghers. Ceea ce cred este că organismul știe foarte bine cum să mențină un echilibru, între limitele pe care i le fixează genetica și că rolul medicinei, în cazul dezechilibrului care este boala, este să-l ajute să se întoarcă la echilibru cu tratamentul minim necesar.

    „Sa afirimi ca nu crezi in eficacitatea remediilor naturiste, inseamna nu numai sa negi o buna parte din procesele metabolice responsabile de starea de sanatate ci, ceva mult mai grav, sa scoti omul, organism viu, din mediul sau natural si sa-l pui intr-un cadru industrializat, plin de gadget-uri daca se poate, sau si mai rau intr-un pat de spital.” Nu am afirmat nicăieri că nu cred în eficacitatea remediilor naturiste la omul sănătos. La omul realmente suferind, e nevoie de un tratament mult mai energic. Și nu, asta nu înseamnă că „neg o bună parte din procesele metabolice responsabile de starea de sănătate”, acesta este un salt ideatic pe care l-ai făcut tu, abrupt, fără să mă întrebi. În a doua parte a paragrafului zugrăvești o imagine care mă face să cred că ai văzut prea multe filme SF. Cum adică, „și mai rău, într-un pat de spital”? Ar trebui să iau asta ca pe o insultă. Unde vrei să-ți nască soția, mai ales după o sarcină cu risc? Pe un pat de spital. Unde ai prefera să se afle copilul care și-a fracturat glezna sau are o criză majoră de astm? Pe un pat de spital. Undea vrea să se afle tatăl tău atunci când nu mai poate suporta durerea de piept? Pe un pat de spital. Ca medic ce te declari, ar trebui să-ți fie rușine despre felul în care vorbești despre locul sacru care este patul de spital. Pe care probabil că l-ai văzut prea rar ca să ai idee despre ce vorbesc.
    „Gresit, omul a trait, s-a dezvoltat si evoluat, intr-un cadru NATURAL, deci medicina pe care trebuie sa o abordam este una NATURALA!” Da, și până la avansul fără precedent al medicinei moderne, omul trăia în cadrul său NATURAL mult mai puțin și mai prost decât trăiește azi. Dacă în cadrul tău NATURAL aveai ghinionul să faci diabet tip I, mureai. Dacă aveai nefericirea să pățești o fractură deschisă, rămâneai schilod sau mureai. Ai mereu tendința la formulări de tip „truism/platitudine/fapt evident” -> „rezultă că” -> „afirmație sentențioasă care trebuie acceptată fără nicio demonstrație”. Nu merge așa decât în politică, nu în știință, stimate „coleg”. În plus, după cum orice student știe, majoritatea remediilor medicamentoase sunt (sau au fost inițial) extrase din cele trei surse naturale principale: vegetală, animală, minerală. Majoritatea medicamentelor de sinteză sunt copii ale substanțelor active naturale, și sunt sintetizate în loc de a fi extrase din motive tehnice și de cost. Într-un fel sau altul majoritatea remediilor medicamentoase provin din natură. Medicamentul așacum îl știm reprezintă aceste substanțe în concentrația necesară unui efect imediat și util terapeutic. De ce îi to dă înainte cu remedii naturale, care conțin substanțele active în concentrații inutilizabile terapeutic? Medicina academică tinde spre a fi o medicină a naturii, și asta va fi faza următoare, după ce trece valul isteriei tehnologice, din care va rămâne doar ceea ce este util.

    „Este drept ca exista un segment de boli in care medicina de urgenta, chirurgia, tratamentele alopate isi spun cuvantul, dar numai la cazurile acute, la care tratamentul nu este unul de anduranta.” Ah, mulțumesc pentru concesie, adică medicina academică e bună pentru situațiile de urgență, dar inutilă pentru afecțiunile cronice. Ajuns la acest paragraf, am cam început să mă lămuresc cu cine am de-a face. Afirmația este pur și simplu stupidă și lipsită de orice fundament.

    Reiterez: ceea ce este demonstrat util în medicina naturistă este demult parte din medicina academică și demult aplicat ca atare. Ceea ce a rămas înafară este șarlatanie.

  6. Cu toate ca nu intentionez sa ma lansez in polemici indelung mancatoare de timp si energie nu pot sa nu spun absolut nimic apropo de articolul scris de tine. As vrea doar sa subliniez ca parerea ta este una foarte extremista, lucru care din start, din punctul meu de vedere, nu este ok. Medicina nu este un domeniu in care sa poti afirma in orice problema daca situatia este cu certitudine alba sau neagra si dupa parerea mea asta se invata cel mai bine practicand- si probabil ca stii foarte bine la ce ma refer. Afirmatia asta general valabila se aplica in orice domeniu sau situatie de viata. Daca imi permiti ti-as recomanda sa mai studiezi putin problema medicinei alternative cu rabdare, cu mintea deschisa si pe cat posibil in preajma unor oameni in masura sa-ti arate eventual si parti ale problemei pe care poate pana acum nu le-ai vazut.
    O seara frumoasa!

  7. @Ioana: părerea mea este doar tranșantă, dar dacă vrei să califici susținerea fermă a unui singur punct de vedere, nu te pot opri s-o consideri extremistă. Medicina este într-adevăr un domeniu supus schimbării mai mult decât altele. Asta nu înseamnă că lucrurile clare nu trebuie numite și etichetate clar. Există lucruri care nu sunt deloc ambigue și pe care avem datoria să le arătăm așa cum sunt, fără a ne ascunde după vechile concepții care mistifică practica medicală, în loc să o aducă la lumină. De ce nu este asta „ok”? Nu suportăm opinii sau concluzii tranșante? Nu ne convine dacă nu mai rămâne loc de speculație?

    Te rog să precizezi la care ramură a medicinei alternative te referi atunci când îmi recomanzi să stuziez problema medicinei alternative și îți promit că, dacă n-am făcut-o deja (în cazul homeopatiei, de exemplu, am oferit surse de autoritate pe care mi-am sprijinit argumentația), o voi aprofunda cel puțin atât cât să-mi fac o părere pertinentă despre ea, după cum am studiat și pentru a scrie acest articol. Aștept un răspuns clar.

    Exact practica, la care faci trimitere, este cea care mă face să fiu extrem de sceptic, în general, ceea ce reprezintă un reflex sănătos pentru orice om de știință.

    Am mintea deschisă, dar și scepticismul activat – fără el nu există știință, există doar credință oarbă. Ce ramură a medicinei alternative îmi propui spre aprofundare? Ideal, te rog mi-o introduci prin intermediul unor articole de autoritate pe care să le iau ca punct de pornire în acest demers. Mulțumesc.

  8. In mare parte sunt deacord cu afirmatiile tale, exceptie facand poate medicina naturista unde (poate si datorita faptului ca am tangenta cu acest domeniu) cred ca esti putin cam sever :).

    In primul rand vreau sa spun ca produsele care se adreseaza medicinei naturiste fac parte in general din categoria suplimentelor alimentare. Dupa cum probabil stii, suplimentele alimentare nu sunt chiar un „no man’s land”. Atat in SUA, UE cat si in alte zone civilizate, domeniul suplimentelor alimentare este atent monitorizat si se afla intr-un cadru legal cat se poate de bine definit. Amintesc printre altele faptul ca legislatia specifica clar faptul ca este interzis a se atribui „health claims” acestor produse. Cu alte cuvinte este ilegal sa pretinzi ca ele au rolul de a PREVENI sau TRATA vreo boala (am asistat personal acum 4 ani la o intrunire la nivel inalt cu medicii implicati in monitorizarea acestui domeniu unde se punea accentul clar pe faptul ca vor trebui sa monitorizeze si sa sanctioneze orice eticheta sau prospect de supliment alimentar care are formulari de genul „produsul previne sau trateaza urmatoarele afectiuni”). Asadar legile in domeniul asta sunt chiar putin cam dure, pentru ca daca inteleg de ce nu e bine sa dai mana libera pentru a afirma ca aceste produse trateaza, cred ca la partea de preventie suplimentele alimentare ar putea juca un rol mai mare decat medicamentele. Asta cu atat mai mult cu cat stiu din surse sigure (sunt un colaborator apropiat a specialistului Romaniei pe domeniul suplimentelor alimentare) cat de des exista intalniri la Bruxelles unde se stabilesc mereu noi liste de plante permise sau interzise, unde se discuta si se stabilesc mereu RDA-uri sau UL (upper limits) pentru vitamine si minerale, forme chimice acceptate pentru fiecare vitamina si fiecare mineral etc.

    Ca si opinie personala, cred ca e limpede ca medicina naturista are in mare parte rolul de a preveni si poate fi eficienta doar in afectiuni minore. Cu toate acestea, un medic bun si bine documentat poate descoperi ca medicina naturista este un bun aliat si in bolile mai severe si ca adesea produsele naturiste sunt extrem de utile ca si adjuvante ale terapiei clasice. Asadar in nici un caz nu poti trata o afectiune severa exclusiv cu medicnina naturista (este imoral si ILEGAL sa afirmi asa ceva – cu toatea acestea, ca si in alte domenii, putem gasi sarlatani la orice colt care isi permit sa faca asta uneori fara a fi deranjati de autoritatile care ar trebui sa ii pedepseasca) insa din experienta unor medici pe care ii cunosc, tind sa cred ca aproape orice afectiune este tratata mai eficient atunci cand imbini medicina traditionala cu cea naturista.

  9. Bine reformulez, cosider expunerea parerii tale o atitudine extremista, nu neaparat parerea in sine, si asta deoarece pentru a putea exprima o parere pertinenta despre orice pe lumea asta trebuie sa vorbesti in cunostinta de cauza. Cunostinta de cauza de care spun se refera la tentativa, cel putin, de a patrunde in miezul unui fenomen- si nu nu ma refer la a face asta neaparat in calitate de pacient. Accept ideea ca structura fiecaruia este diferita, asta ducand la faptul ca in tentativa ta te vei lovi din start de lucruri pe care sa nu le accepti din punct de vedere logic sau conceptual DAR in aceasta situatie nu poti decat sa afirmi ca TU nu esti de acord cu acel lucru, dar nu poti face din asta un adevar pe care sa-l prezinti ca fiind general valabil, pentru ca adevarul tau nu e neaparat si adevarul celui de langa tine.
    Pe de alta parte observ ca tot folosesti sintagma „om de stiinta” si din ce am citit pana acum am senzatia ca privesti lucrurile mai degraba printr-o fereastra care aduce a stiinte exacte, din pacate in teoria ta exista o mica bubica, medicul lucreaza cu oameni nu cu masinarii fixe iar un medic nu poate fi un medic bun daca acestei structuri de „om de stiinta” asa cum o vezi tu nu ii integreaza si un simt clinic (la asta se refera afirmatia mea legata de practica) iar acesta din urma de multe ori iese din orice tipar de studiu sau incadrare fixista. In timp ce referirea ta la practica am senzatia ca se refera mai degraba la situatii in care oamenii, in incercarea de a evita un contact cu medicul din diverse cauze mai mult sau mai putin subiective, apeleaza la medicina alternativa a la long lucru ce duce in final la agravarea anumitor categorii de patologii- lucru pe care nu il neg dar care tine mai degraba de pacient in anumite situatii si nu poti pune acest repros in spinarea medicinei alternative.
    Argumentele tale pertinente referitoare la homeopatie sunt de fapt unul singur, cel putin unul singur este prezentat aici din cate vad eu, caci banuiesc ca te refereai la acel studiu. Pentru ca daca ar fi sa iau in considerare afirmatia legata de exemplul de tratament o sa ma prefac ca nu am vazut-o si asta deoarece sper ca suntem amandoi de acord ca este cea mai nefericita alegere de exemplificare a terapiei homeopate si este in mod evident voit (sau sper ca nu) trasa de par. De fapt exact acest exemplu m-a facut sa presupun ca poate nu ai aprofundat problema. Nu ma pot exprima in legatura cu celelalte domenii abordate de tine pentru ca, desi imi sunt cunoscute, consider ca nu sunt indeajuns documentata.
    Finalul postului meu anterior mai continea un detaliu pe care am vazut ca poate nu l-ai observat sau nu ti s-a parut important si anume urarea de a gasi un om capabil sa te indrume in demersul tau. Nu m-as hazarda sa-ti recomand pe cineva anume pentru ca de obicei fiecare are preferintele lui ca si stuctura de oameni si poate ceea ce mi-e mi-a fost de folos pentru tine sa nu fie la fel de eficient pentru ca, evident, suntem foarte diferiti. Cu toate ca ideea asta s-a mai regasit si in alte comentarii o voi relua si eu, faci afirmatii generalizate-„Medicina alternativa Discreditează medicina academică și o dată cu ea și metoda științifică, contribuind la diseminarea superstiției și ignoranței în societate”- intre noi fie vorba societatea, intr-o mare parte a ei este ignoranta anyway. Indraznesc sa-ti spun ca NU, nu medicina alternativa, unii practicieni care inteleg gresit modul de practicare a ei ( lucru ce se poate afirma fara ezitare si despre cei care practica o medicina „stiintifica”) fac acest lucru. Acesta a fost scopul afirmatiei mele din final. Un medic homeopat bun nu va nega valoarea medicine alopate si nici nu o va denigra- si da am exemple, iar un medic alopat bun, cu rezultate si chiar si prestigiu academic pe care pui tu atat de mult pret, nu va nega medicina alternativa- si da am si aici exemple.
    Cu drag.

  10. @Ioana:

    „tentativa, cel putin, de a patrunde in miezul unui fenomen” – Am făcut această tentativă, evident, altfel acest articol nu ar fi fost scris, însă am fost nevoit să mă opresc în faza studiului teoretic: așa ceva nu poate și nu trebuie aplicat în practică.

    „pentru ca adevarul tau nu e neaparat si adevarul celui de langa tine” – Acest enunț (și tot paragraful de care aparține) este valabil în orice altceva decât în știință, poate în artă, politică, sport etc.. În știință, adevărul e același pentru toți. Orbita pământului e eliptică pentru toată lumea, -10 grade Celsius sunt -10 grade Celsius pentru toată lumea, presiunea coloid-osmotică ia naștere prin aceleași mecanisme, indiferent de părerea, opțiunea, speculația cuiva. Aceste lucruri nu sunt negociabile. Așadar, dacă „cel de lângă mine” susține că trăim pe un corp plat într-un sistem geocentric, în ziua de azi, când știm tot ceea ce știm, mă tem că cel de lângă mine are o problemă.

    „om de știință” – insist asupra luării acestei sintagme în cel mai literal sens posibil! Medicul este om de știință (nu de litere, de artă, de lume, de sutană etc., decât poate extra-profesional, ca rotunjire a personalității sale). Orice medic care nu înțelege acest lucru mi se pare suspect. Orice medic care nu se străduiește să aibă date exacte, pe care să le prelucreze folosind metode exacte, pentru a obține cele mai precise, viabile și fezabil rezultate posibile, nu-și face meseria și înșeală încrederea pacienților săi – dacă aceștia ar fi vrut vraci, șaman, preot etc. s-ar fi dus la unul. Materiile preclinice (care constituie fundamentul celor clinice): anatomie, fiziologie, fiziopatologie, biochimie, biofizică, genetică etc. sunt științe exacte. Dacă dezaprobi acest enunț, ar fi bine să ai niște argumente foarte bune. Materiile clinice sunt științe exacte, chiar dacă unele sunt încă incomplete sau subdezvoltate, chiar dacă necesită practică multă până la a le stăpâni la nivel de știință, nu de ghicit, iar majoritatea sunt în evoluție: semiologia e o știință exactă (semnul Pastia-Grozovici sau Herzog, icterul cutanat, crepitația, blefaroptoza, ralurile crepitante, suflul aortic sistolic etc. sunt cât se poate de bine definite și identificabile – ce nu e exact aici?), chirurgia e o știință exactă, cardiologia e o știință exactă. Faptul că au lipsurile lor și că unii practicieni le stăpânesc insuficient nu înseamnă că nu sunt științe. Sunt științe, nu credințe oarbe, nu sisteme mistice. Dacă n-ar fi, ar fi vai de noi toți.

    „simt clinic (la asta se refera afirmatia mea legata de practica) iar acesta din urma de multe ori iese din orice tipar de studiu sau incadrare fixista” – Aici mă abțin cu dificultate de la a mă manifesta pătimaș. „Simț clinic”… Am auzit invocată această sintagmă în două tipuri de situații: fie cel care se prevalează de ea nu e în stare să-și explice și argumenteze raționamentele și deciziile și recurge la „eh, merg pe simț clinic”, fie o folosește ca să-și mascheze incompetența sau incultura profesională – „nu știu ce se face în situația asta, dar merg pe simțul clinic” – așa ceva e scuzabil doar în fața celor mai rarissime cazuri, dar și atunci se poate căuta opinia unor experți. Probabil nu mai trebuie să menționez cât de sceptic devin brusc în fața oricui invocă „simțul clinic”, care niciodată n-am observat să fie, de fapt, nici „simț”, nici „clinic”, ci exact ceea ce am descris mai sus. Te rog să definești „simț clinic”. A, te-ai scuzat deja, pentru că el iese din orice tipar de studiu sau încadrare fixistă… Da, iese, pentru că este o himeră bună numai de scuze. Să vorbim atunci despre „excelența clinică”, o formulare complet diferită, care este destul de bine studiată, și care n-are nimic mistic și inefabil, ca „simțul clinic”. Excelența clinică este apanajul practicienilor cu o anumită experiență, de o anumită durată și intensitate, cuplată cu menținerea la zi a cunoștiințelor de specialitate și cu dezvoltarea unor moduri de a funcționa intelectual în care predomină sinteza, scurt-circuitele analitice, judecata euristică, și în care feedback-ul dat de rezultate asigură auto-corecția permanentă. Iată, nimic ieșit din „orice tipar de studiu sau încadrare fixistă”, e destul de clar, sper. Adevărata „bubică” (buboi, în fapt) este iluzoriul și inefabilul „simț clinic”. Da, în secolul XIX ne puteam ascunde deciziile (indeciziile, mai bine zis) și temerile după asemenea expresii, însă ne aflăm cu două sute de ani mai târziu.

    „apeleaza la medicina alternativa a la long lucru ce duce in final la agravarea anumitor categorii de patologii- lucru pe care nu il neg dar care tine mai degraba de pacient in anumite situatii si nu poti pune acest repros in spinarea medicinei alternative” – Nu, ține de pacient până în momentul în care se duce la practicianul alternativ. Din acel moment, dacă practicianul este medic, ține de ea/el să îndrume pacientul către spital! Dacă nu se duce la practicianul alternativ, ci face „tratamente” alternative acasă, o face tocmai pentru că este permanent inundat de informație legată de medicina alternativă în media scrisă, televizată, radiodifuzată, fără ca nimeni să sublinieze clar pericolele căi alternative, nici măcar forurile supreme ale medicinei academice, ba chiar dimpotrivă, culmea! Acesta este și scopul principal al acestui articol.

    „Argumentele tale pertinente referitoare la homeopatie sunt de fapt unul singur, cel putin unul singur este prezentat aici din cate vad eu, caci banuiesc ca te refereai la acel studiu.” – Nu am zis degeaba studiu „de căpătâi”. Este un singur argument numai în formă, dacă studiai fondul ai fi văzut anvergura pe care o are acea lucrare, în cele 275 de pagini ale sale, și de ce autoritate beneficiază. În plus, studiul este destul de blând cu homeopatia, afirmă de la început că scopul său nu este acela de a califica în vreun fel teoria homeopată, ci de a o evalua din perspectiva alocării fondurilor statului. Comisia afirmă, foarte corect, că homeopatia trebuie să vină cu studii randomizate controlate pentru a-și dovedi eficiența, la fel ca orice alt remediu sau complex de remedii, nu i se cere nimic din ceea ce se cere altora în ziua de azi. Povara demonstrației rămâne pe umerii practicienilor homeopați. De ce nu organizează acesștia studii prospective randomizate pe loturi mari? Pentru că nu le finanțează nimeni. De ce nu le finanțează? Pentru că teoria de la baza sistemului este, conform unora dintre cele mai luminate minți din lumea modernă, extrem de implauzibilă din punct de vedere științific, iar aceste studii vor demonstra acest fapt fără drept de apel. Nimeni nu e interesat să bage bani în a demonstra că un lucru nu funcționează.

    „Pentru ca daca ar fi sa iau in considerare afirmatia legata de exemplul de tratament o sa ma prefac ca nu am vazut-o si asta deoarece sper ca suntem amandoi de acord ca este cea mai nefericita alegere de exemplificare a terapiei homeopate si este in mod evident voit (sau sper ca nu) trasa de par” – Nu, nu suntem de acord, exemplul ilustrează exact principiul homeopat. Dă pacientului în concentrații extrem de mici ceea ce se crede că ar provoca omului sănătos aceleași manifestări pe care le prezintă pacientul, nu? Deci, ca să provoc ceea ce prezintă pacientul (o arsură) unui om sănătos, trebuie să-i administrez căldură peste 46 grade Celsius (să-l ard, de fapt). Dar, trebuie să „diluez” remediul. Deci o să-l „ard” cu temperatura camerei. Exemplul nu este în mod voit tras de păr, așa a ieșit, luând o entitate nosologică oarecare, cu care eu sunt familiar, și aplicându-i principiul de bază al homeopatiei. Te rog să-mi spui unde n-am procedat bine. Nu să-mi spui că de fapt dai nu știu ce soluții orale sau topice pentru arsuri, ci unde n-am procedat bine ilustrând principiul homeopat așa cum este el enunțat. Am dat agentul cauzator în doză redusă.

    „De fapt exact acest exemplu m-a facut sa presupun ca poate nu ai aprofundat problema.” – După cum am afirmat deja, nu e nevoie de mai multă aprofundare decât faza teoretică, la care m-am oprit, pentru că n-aș putea pune în practică așa ceva.

    „Medicina alternativa discreditează medicina academică și o dată cu ea și metoda științifică” – Mențin această afirmație. Dacă comunitatea de practicieni alternativi ar avea respect pentru metoda științifică ar aplica-o, în loc s-o evite și s-o minimalizeze. Cât despre denigrare, un comentator, ceva mai sus, spune „prost” unui chirurg, susține că medicii mutilează, nu vindecă, neagă orice merit unor clase de medicamente care literalmente salvează și prelungesc vieți. Sunt absolut convins că are același discurs în fața pacienților care îi trec pragul, „păi te duci la spital să te nenoroceasă ăia? Ia ceaiurile astea șase luni să vezi cum îți trece constipația”. Șase luni mai târziu, neoplasmul sigmoidian al pacientului are metastaze hepatice.

    „intre noi fie vorba societatea, intr-o mare parte a ei este ignoranta anyway” – Din păcate, însă tocmai de aceea trebuie educată, iar parte din această educație este atragerea atenției asupra pericolelor directe și indirecte ale metodelor terapeutice hazardate, insuficient fundamentate, respinse de comunitatea științifică tocmai din aceste considerente. Ignoranța societății nu trebuie să fie o scuză pentru a face experimente pe ea. Anyway.

    Am deschidere și convingerea că există căi diagnostice și terapeutice insuficient explorate. De exemplu, aștept să văd dacă acupunctura e bună la reducerea consumului de alcool. Până nu știu cât de cât sigur, nu e normal s-o recomand. Cred (observăm că zic „cred”, nu „sunt convins de”) în efectele somatice benefice ale meditației (nu transcendentală), există studii mici care ar arăta că ajută la scăderea valorilor tensionale, (prin) reducerea stresului etc., însă nu există o recomandare clară pe care să mă pot baza. N-o să-i pot spune niciunui pacient „lasă nitroglicerina aia, și meditează o jumătate de oră dacă te doare pieptul”. Prin urmare, nu „fixismul” și „închiderea” m-au determinat să scriu acest articol, ci exact contrariul lor.

    Cu drag, dacă tot e să fim ironici și pasiv-agresivi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile