Medicină alternativă

Rezumat

"Medicina" alternativă este o farsă lipsită de suport științific solid, adesea periculoasă prin întârzierea tratamentului salutar, discreditarea medicinei academice și metodei științifice, folosirea de terapii hazardate. Chiar dacă, din păcate, este de multe ori practicată de către medici instruiți academic, ea trebuie privită critic și cu rezervă.

Durata lecturii ~ 19 minute

Citește articolul original →

Aceasta este doar o pagină de comentarii, atașată unui articol care a generat foarte multe, unele la fel de valoroase ca și textul original!

(5,00 / 16 evaluări)
Loading...

61 comentarii la “Medicină alternativă

  1. @R.: Apreciez încercarea de a demonta și discredita exemplul ales, însă acesta rămâne valid. De ce? 22° Celsius nu este în niciun caz „cu totul altceva în esența sa” decât 200° Celsius, nici măcar „ontologic vorbind”. Să mă ierți, dar deși ți-ai ales frumos cuvintele, susții o mare și înșelătoare prostie. 22° Celsius și 200° Celsius sunt valori (măsuri cantitative) ale exact aceleași mărimi fizice fundamentale care este temperatura, care la rândul său exprimă energia kinetică medie a moleculelor unui sistem fizic (este, așadar, o măsură a energiei). Așadar, temperatura mare ca agent vulnerant și temperatura camerei sunt separate exact de o diferență graduală (liniară), în niciun caz de o diferență de esență! Eroarea pe care o promovezi este monumentală. Pe exemplul cu arsura solară, exemplul funcționează exact la fel, aplicând întocmai litera principiului homeopat, iar după cum bine zici am ajunge la temperaturi negative (și leziuni de degerătură) – o ilustrare excelentă a aberației care este principiul homeopat și o foarte bună prelungire a exemplului inițial.

    Modelul energiei mecanice pe care îl prezinți este eronat exact în același fel, prin confuzia pe care o induci între două valori (intensități) diferite ale exact aceleiași forme de energie. Masajul și lovitura exact prin asta diferă: intensitate. A doua eroare a acestui model ține de alegerea terapiei. Traumatismul muscular acut se tratează arareori sau niciodată cu masaj, ci cu imobilizare în repaus. Adică lovitura se tratează prin menajare. Rolul masajului devine important în recuperare, când stimulează revenirea la funcție, nu tratează efectul direct al loviturii. Adică ai aplicat principiul homeopat pe sărite, ai sărit subtil de la o fază (acută) la alta (recuperarea), în care discutăm de chestiuni complet diferite. Dacă vrem să aplicăm fidel principiul homeopat acestui exemplu, vom face masaj (energie mecanică mică) coapsei unei victime deîndată ce îi scoatem coapsa de sub roata unui tractor (unde a căpătat o doză de energie mecanică mare), în loc să i-o imobilizăm. Cine știe, poate face bine și la fractura femurală.

    „e bine sa folosim argumente si exemple extrem de solide si greu de atacat” – Nu exemplul este prost! Și nici deplasat! Exemplul ilustrează cu fidelitate, la literă (am demonstrat, sper, iar dacă nu, sunt gata să mai explic), un principiu. Prin definiție, un principiu este o chestiune esențială, axiomatică, fundamentală, pe care se bazează un set, adesea vast, de practici, iar practicile bazate pe principiul homeopat trebuie să aplice agentul patogen în doză redusă (că dacă l-ar da în doza care chiar ar produce efect, înșelătoria s-ar vedea clar ca lumina zilei – starea pacientului s-ar înrăutăți!). Zice principiul așa, sau nu? Zice. „Similia similibus curantur”. A spune că principiul homeopat se aplică preferențial, numai anumitor situații, numai cum și când vrem noi, a merge până acolo încât a afirma că 22° Celsius și 200° Celsius sunt diferite „în esență” (ceea ce e totuna cu a afirma că între 20 de mililitri de apă și 200 de mililitri de apă există o diferență de esență, nu pur și simplu de cantitate!), toate astea sunt argumente mai bune împotriva șarlataniei homeopate decât este exemplul meu! Stupefacția inițială a cititorului în fața acestui exemplu îl face să-i pună la îndoială acuratețea, dar te asigur că exemplu este cât se poate de fidel principiului (putem discuta în continuare pe această temă, fără probleme). Stupefacția trebuie acordată principiului exemplificat, nu bietului exemplu, care nu este decât personificarea acestui principiu! Da, principiul homeopat este chiar atât de aberant, încât un exemplu simplu croit pe baza lui, ad literam, este de-a dreptul neverosimil.

  2. Corect, imi retrag spusele.

    Cred ca am facut confuzia din cauza ca am incercat sa gandesc principiul in contextul cultural al epocii in care a fost formulat, si cred ca in acel context 22*C si 200*C ar fi fost privite ca fiind diferite (ontologic sau nu) si nu similare.

    Aberatia logica a avut loc cand am incercat sa explic lucrul asta in contextul si pe intelesul omului modern.

    Totusi, cred ca discutia asta a ridicat o problema foarte interesanta.

    Fie lucrurile stau ca in raspunsul dumneavoastra si atunci principiul homeopatiei e aberant la un nivel de-a dreptul cosmic, fie lucrurile stau ca in raspunsul meu (fara greseala de prescriere de tratament, care-i va fi scuzata, sper, unui om din afara profesiei medicale) si atunci inseamna ca, fie si bun, principiul homeopatiei nu poate fi folosit in ziua de azi fiindca, fiind exprimat metaforic si nu stiintific, devine imposibil de interpretat si inteles odata scos din propriul context cultural.

    Deci per total am ajuns la concluzia ca homeopatia in sine e un sistem sortit esecului fie fiindca pleaca de la o premisa proasta din start, fie fiindca nu s-a putut adapta schimbarilor care s-au petrecut in mentalul uman de-a lunghul timpului in explicarea principiului ei fundamental de functionare (desi aceasta a 2-a premisa are valoare pur filosofica, fiindca oricum, asa cum ati subliniat, principiul e totusi tampit, in sine, dincolo de cum e exprimat).

  3. @R.:

    „fie si bun, principiul homeopatiei nu poate fi folosit in ziua de azi fiindca, fiind exprimat metaforic si nu stiintific, devine imposibil de interpretat si inteles odata scos din propriul context cultural” – Nu există așa ceva, remedii care funcționează numai într-un context cultural propriu. Așa ceva se numește șarlatanie care supraviețuiește numai grație unui context cultural propriu, de unde și recrudescența tuturor formelor de șarlatanie, de la homeopatie la jocuri de noroc, în societățile care regresează educațional. Apendicectomia funcționează și în New York, și în Paris, și în Abu Dhabi și în Melbourne, acum ca și acum 100 de ani.

    „Deci per total am ajuns la concluzia ca homeopatia in sine e un sistem sortit esecului fie fiindca pleaca de la o premisa proasta din start, fie fiindca nu s-a putut adapta schimbarilor care s-au petrecut in mentalul uman de-a lunghul timpului” – prima variantă.

    Interesul pe care îl manifești pentru filozofie și știință e demn de o cauză mult mai bună decât homeopatia – timp pierdut.

  4. Salut.
    Se spune ca cel care incearca prea mult sa se justifice de obicei simte ca undeva nu are dreptate .Referitor la medicina naturista iti recomand sa citesti studiile lui Dr. Max Gerson si sa nu te iei dupa ce gasesti pe net despre el ci sa analizezi tu pentru tine problema din punct de vedere stintific si neutral, ca sa poti sa-ti dai seama daca tratamentul ar putea fi eficient in realitate sau nu. Pana la urma medicina alopata are doar cateva sute de ani vechime si s-a nascut din mii de ani de experienta din medicina naturista, asa ca de fapt medicina alopata e cea alternativa si nu invers :)
    Cu stima
    Dirk

  5. Sunt putin rezervat in privinta medicinii naturiste luata la modul general. Dar in privinta diagnosticului si indicatiilor privind autotratamentul recomandat de VALERIU POPA pot spune ca am cea mai mare incredere. Cand medicina nu am mai putut face nimic pentru mine, am apelat, neancrezator, ca o ultima incercare, la VALERIU POPA…si „m-a scos din groapa”. Nu o data am fost la el. Nu-l credeam. Am incercat sa-l bag pe pista falsa, fiind neancrezator in modul cum punea diagnostice. Am gresit. Era mai precis ca RMN-ul (imi inchipui ca asta nu ma veti crede. Problema voastra)…A fost unicat. Si nu lua niciun leu…nici la un multumesc nu se astepta din partea pacientilor sai. Vindeca boli incurabile…..DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA !

  6. Valeriu Popa considera spălaturile vaginale tratament pentru cancere cu orice localizare… Un semidoct cu probleme psihice şi delir cu temă religioasă. Totuşi, într-o privintă avea dreptate: te vindecai singur, e extrem de puţin plauzibil ca regimurile sale complet absurde să aibă vreun efect. Majoritatea restului teoriilor sale, precum cea cu 111 ani sunt de-a dreptul hilare.

  7. NICIODATA VALERIU POPA, nu a considerat SPALATURILE (EXPRIMAREA ITI APARTINE) vaginale ca tratament „PENTRU” cancer. Se vede ca nu i-ai fost pacient si ca iei informatiile la a 7-a mana, deformate deja. El a sustinut ca postul alimentar nu trebuie sa fie lipsit de clisme (ceai de musetel si rostopasca), pentru ca altfel ar deveni daunator. Iar „semidocutul” acesta cum i-i spui tu, trata si medici in ultima faza, care au incercat in prealabil toate tratamentele medicinei clasice. L-au verificat multi medici si cercetatori. Ma dezgusta faptul cum orice nepriceput arunca cu noroi intr-un om care are merite ca nimeni altul pe pamant. I-am fost pacient. A refuzat tot timpul sa primeasca ceva de la cineva…pentru ajutorul pe care-l acorda oamenilor. Si era mai precis in diagnosticare decat aparatele medicale.

  8. „NICIODATA VALERIU POPA, nu a considerat SPALATURILE (EXPRIMAREA ITI APARTINE) vaginale ca tratament „PENTRU” cancer.” Deoarece n-am cunoștiință despre vreo carte scrisă de către însuși „maestrul”, ca să pot obține informație la prima mână (cartea existentă, cu autori multipli, aparține discipolilor, bineînțeles ghidați din marele Dincolo de Știința Absolută a Sferei de Lumină…), nu mă pot ghida decât după ceea ce se găsește online: numai surse media nespecializate, ca și în cazul tuturor șarlataniilor. Din una dintre acestea, citez: „Infuzia pentru spălături vaginale (pentru cancerele cu orice localizări) se prepară la fel cu cea de la clismă, numai că, se folosesc 2 linguri de flori sau rădăcini de nalbă mare.” Exprimarea nu-mi aparține, așadar.

    „Se vede ca nu i-ai fost pacient”. Se vede că, precum alt comentator care mă insulta mai sus, cecitatea specifică sectantului te împiedică să vezi absurditatea enunțului. Ca să știu sau să înțeleg ceva despre o boală trebuie s-o am? Ca să verific rezultatele cuiva trebuie să-l las să facă experimente pe mine?

    Te rog să argumentezi științific de ce postul alimentar nu trebuie să fie lipsit de clisme. De ce ar fi el dăunător fără clisme? Ascult cu atenție.

    Știi ce înseamnă „semidoct”, sper. Valeriu Popa a fost unul, fără niciun dubiu. Este un individ puțin instruit, posedând cunoștiințe superficiale, vagi și majoritatea eronate despre domeniul pe care pretindea că-l deservește, completate de invenții ideatice proprii și importuri parțiale din diverse sisteme mistice.

    „trata si medici in ultima faza, care au incercat in prealabil toate tratamentele medicinei clasice”. Faptul că trata medici nu are absolut nicio relevanță. Există medici care practică homeopatia… Profesia medicală nu te transformă implicit într-o autoritate absolută în orice. Iar în fazele terminale, oricine poate trata orice. De aceea se numesc terminale.

    „L-au verificat multi medici si cercetatori.” Vreau să văd documentele respective, din surse de autoritate (nu pagini din Formula AS, nu filme de pe YouTube). Aștept. Până atunci, arunci cu vorbe goale.

    Enunțarea unor concluzii bazate pe fapte și înscrisuri nu se numeștes „aruncat cu noroi”, nu e cazul să fii dezgustată. Reiterez: a fost Valeriu Popa un semidoct? A fost (vezi definiția de dicționar). A fost un nebun? A fost – apelul la lumi și entități abstracte și/sau imaginare e normal pentru intelectul uman, însă a recurge la acestea ca fiind existente și universal valabile chiar dacă numai tu le vezi, constituie o tulburare psihică clasică. A fost Valeriu Popa delirant? Contrar opiniei populare, delirul nu este, în majoritatea cazurilor, o manifestare dramatică, de film, cu urlete și zvârcoliri pe podea, ci o stare cronică de a fi într-un univers iluzional sau halucinant. După cum am afirmat, delirul lui Popa are, fără dubiu dacă-i citești ideile, temă religioasă.

    „I-am fost pacient.” Și asta te face automat expertă în medicină, corect? Spre deosebire de mine, pe care aproape două decade de studiu și practică în domeniu mă descalifică complet, deoarece n-am avut ocazia de a fi pacientul (cobaiul, mai bine zis) lui Valeriu Popa. Logică dezarmantă.

    „Si era mai precis in diagnosticare decat aparatele medicale.” Spune-mi, te rog, cum putea el diagnostica o tumoare intraabdominală, ba chiar mai bine decât un radiolog folosind o examinare CT cu contrast, fără cunoștiințe aprofundate de anatomie? Omul ăsta avea probabil o idee vagă despre situarea organelor parenchimatoase intraabdominale, gen „ficatul e pe dreapta”. Cum diagnostica el un ampulom vaterian mai bine ca „aparatele medicale” (care singure nu diagnostichează nimic, fără un imagist competent le poți arunca la gunoi)? Sau o tumoare de suprarenală? Nu cred că realizezi enormitatea prostiei pe care o vehiculezi. Tipic pentru șarlatani semidocți, Popa vorbește despre cancer ca despre o singură boală. Noțiunea de cancer înglobează o constelație extrem de vastă de afecțiuni care au în comun anumite trăsături, care însă se comportă adesea radical diferit una față de alta, de unde diferențele mari de terapie. Cancerul gastric e complet altceva decât seminomul testicular sau neoplasmul mamar. Popa nu deținea instrumentele teoretice pentru a diagnostica nimic mai mult decât „diagnostichează” vecina de la trei, care citește reviste naturiste și știe că „gălbinarea e de la ficat”.

    Valeriu Popa recomanda urinoterapia, adică băutul urinii, pentru cei neavizați… Ca și Gregorian Bivolaru, dealtfel. Simplist spus, urina este un produs complex, rezultat al proceselor de eliminare a substanțelor toxice sau inutile din organism. A bea urină înseamnă a-ți contrazice propriul organism, a-i spune „nu, n-ai dreptate să dai afară substanțele astea, am să le vâr înapoi”. Dincolo de absurditatea totală a unei asemenea abordări, cum se împacă asta cu înțelepciunea naturii și a propriului organism (termenii aparțin vocabularului „alternativ”)? Se bat cap în cap.

    De asemenea, după știința mea, doctrina creștină susține că omului nu-i este dat să cunoască viitorul și „ceasul morții”. Cum își permite atunci Valeriu Popa (care se revendică de la creștinism) să știe ce urmează după moarte? De unde știe el că omul trebuie să trăiască 111 ani? De ce, creștin fiind, promovează doctrina reîncarnării, respinsă ferm de către biserică. La toate aceste întrebări răspunsul este același: pentru că Valeriu Popa a fost un individ cu probleme psihice, un semidoct inconsecvent, insuficient instruit în oricar dintre domeniile și sistemele pe care le-a abordat și amestecat de voie. Acest paragraf nu are nicio legătură cu științele medicale, ceea ce, culmea, este destul de relevant pentru subiectul discutat.

    Valeriu Popa are chiar și un regim pentru apendicită, de ce nu? „Regim usor lichid cu orz, radacina de scaiete, linte cu zahar, paine fara coaja, supa de legume fierte cu spanac, laptuca, castravete amar, sparanghel, vanata, papaia, pepene verde, cantalup, lamaie dulce, struguri, lapte, apa calda de baut”. Fără dubiu (în „mintea” unora), această listă aiuristică de alimente e mai bună ca operația. Cine-mi poate explica de ce tocmai aceste legume și nu altele? Care e mecanismul de acțiune al fiecăruia, ceea ce presupune că știm care sunt substanțele active din fiecare? Care sunt rezultatele acestui regim? A, trei pacienți (de obicei paciente) cu dureri cronice de fosă iliacă dreaptă (cu cauze posibile extrem de heterogene, de la chisturi ovariene mai mici decât rezoluția ultrasonografului, endometrioză, boală inflamatorie pelvină, la diverticulită cecală sau boală Crohn) au mâncat papaia și pâine fără coajă și le-a fost mai bine. Acei pacienți foarte, foarte, foarte probabil n-au avut apendicită dintru început. Pentru că dacă aveau, puteau mânca oricât sparaghel, că tot la o peritonită de toată frumusețea ajungeau.

    Și toate principiile, teoriile, rezultatele lui Valeriu Popa sunt lipsite cea mai mică demonstrație științifică! Niciuna. Niciun studiu fundamental, nici un lot statistic, ca să nu mai vorbim de studii randomizate controlate. Nimic, nimic. Trebuie să-l credem și să fim convinși de aceste metode pentru că așa zice el, Lumina Celestă și adela.

    Acum că am fost forțat (inclusiv de către tine) să mă documentez despre încă un impostor, îmi voi face o datorie din a folosi lucrurile aflate pentru a scrie un articol mai larg pentru demascarea metodelor lui Valeriu Popa.

    Omul este o creatură care, spre deosebire de majoritatea, poate trăi mintal în viitor, de unde și marele rol pe care-l are speranța în viețile noastre. Efectul placebo este destul de bine demonstrat și utilizabil. Rolul gândirii pozitive este, de asemenea, bine documentat în diminuarea stresului, la rândul său un factor recunoscut în patogeneza multor afecțiuni. Însă de aici până la aberațiile unui Valeriu Popa sau Samuel Hahnemann este o cale imposibilă. Pe care totuși unii se pare că sunt capabili s-o străbată…

  9. Cu atât mai mult că i-aţi fost pacientă, poate că puteţi vedea de ce din exterior părerea dvoastră apare ca plină de subiectivism, şi are potenţialul de a conduce la replici mai puţin laudative la adresa dânsului.

    Vă asigur că nu e singurul medic care n-a luat atenţii de la pacienţi, şi nu va fi ultimul.

    De asemenea nu puteţi crede, ca şi persoană raţională sper, că afirmaţia de a fi mai precis ca şi aparatele medicale poate sta în picioare. Sunt unele situaţii unde expertiza medicului e necesară pentru a tranşa un diagnostic, şi alte situaţii în care ‘aparatul medical’ este cel care îţi relevă informaţia certă în urma căreia se stabileşte un diagnostic.

    Înţelegem că aţi avut o experienţă pozitivă cu dumnealui, dar nu vă puteţi aştepta ca toată lumea să îl judece prin aceeaşi perspectivă, mai ales oameni din aceeaşi breaslă, care totuşi înţeleg nişte lucruri mai în detaliu, şi au capacitatea de a analiza pertinent un medic, bazat pe părerile şi deciziile luate de acesta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile