Medicină alternativă

Rezumat

"Medicina" alternativă este o farsă lipsită de suport științific solid, adesea periculoasă prin întârzierea tratamentului salutar, discreditarea medicinei academice și metodei științifice, folosirea de terapii hazardate. Chiar dacă, din păcate, este de multe ori practicată de către medici instruiți academic, ea trebuie privită critic și cu rezervă.

Durata lecturii ~ 19 minute

Citește articolul original →

Aceasta este doar o pagină de comentarii, atașată unui articol care a generat foarte multe, unele la fel de valoroase ca și textul original!

(5,00 / 16 evaluări)
Loading...

61 comentarii la “Medicină alternativă

  1. Tocmai m-am pus sa citesc si eu despre Valeriu Popa. Am ras de mi-au dat lacrimile citind remediile sale. Clisma cu rostopasca pe care o recomanda el des e pur si simplu fabuloasa …cred si eu ca dupa asa ceva iti trece orice boala =)). Recomandarea urmatoare m-a facut sa ma prabusec de ras: „La ora 9.30, Valeriu Popa ne spune că facem sărituri pe vîrfuri, cîte 100, mişcînd braţele ritmic şi respirînd în acelaşi ritm. La sfîrşit, se inspiră şi se expiră adînc şi rar în faţa ferestrei deschise. Prima masă a zilei este la ora 11.00 şi constă din 4 linguri de orez nedecorticat, spălat şi lăsat timp de o oră la înmuiat. Se înghit boabe, fie întregi, fie mestecate, apoi se consumă 1/2 l de apă distilată.” Toate ca toate dar chiar apa distilata? Asta e dus rau de tot cu pluta. Probabil considera ca e sanatos sa ajungi la un deficit de bioelectroliti.

    Uite cum e descris V.P.

    „Valeriu Popa s-a născut pe 4 iunie 1924, în comuna Dioşti, judeţul Dolj, şi a plecat dintre noi la 21 mai 1997. Capacităţile sale bioenergetice au început să se manifeste încă de la vîrsta de 4 ani, iar în liceu deja îşi trata naturist colegii, cu masaje şi plante. A fost un deschizător de drum în domeniul bioenergeticii umane şi al naturismului din ţara noastră. Din acest motiv, regimul comunist l-a persecutat. A făcut parte din grupul intelectualilor care practicau meditaţia transcendentală. Începuse să vindece boli pe care medicina le socotea incurabile, a fost dat afară din serviciu şi a rămas pe drumuri. Sub oblăduirea lui Adrian Păunescu, a mai făcut încă mult bine românilor bolnavi. Oferea ajutor necondiţionat, consulta şi făcea recomandări fără să ceară nimic. Avea o precizie uimitoare în a diagnostica orice maladie, chiar şi pe cele nedetectate încă. Stabilea diagnosticul chiar şi de la distanţă”

    Deci draga Paracelsus ai retinut? VP facea parte dintr-un grup de INTELECTUALI care practicau meditaia transcedentala (adica bea pisulica alaturi de Bivolaru, Pacepa si alte mari personulitati) si spre deosebire de tine putea sa stabileasca diagnosticu si de la distanta identificand chiar si bolile nedetectate inca =)) Cred ca era expert in special la detectarea bolilor nedetectabile (a se citi – fictive sau inexistente):)

  2. Sunt complet de acord ce cele prezentate mai sus. Bravo, iti admir curajul si rabdarea de a le posta.
    Singurul lucru care desparte Medicina ‘Clasica’ de cea naturista este ca ultima nu se supune rigorilor stiintifice de a-si demostra eficacitatea.

  3. Am citit articolul şi comentariile dintr-o răsuflare şi pot spune ca m-am simţit foarte bine descoperind ca mai sunt şi medici care aderă la principiile medicinii care le-a fost predată în facultate şi nu au dormit când se preda farmacologia, biochimia sau fiziologia. Dacă nu, atunci sunteti de acord ca organismul nostru e o suma de reacţii chimice şi ca e absurd sa discuţi despre efectele benefice ale câmpurilor mistice bioenergetice în timp ce eşti o suma de procese foarte fireşti şi foarte fizice. De asemenea, este o aberaţie sa negi ca medicina de spital nu îi oferă pacientului mineralele şi vitaminele cu care tratamentul ar fi mai eficient şi doar medicină naturistă acoperă acest gol. Tratamentul medicamentos
    clasic combină practicile medicale cu tratamentul de recuperare pe baza de vitamine şi minerale, dar doar atunci când este nevoie. Vitaminele, spirulinele şi toate floricele din toate ceaiurile pentru care militează medicii homeopati conţin substanţe active care nu sunt studiate, în concentraţii nestandartizate, nedemonstrate clinic, deci foarte dubioase şi fără credibilitate. De aceea ar fi foarte frumos dacă întreaga comunitate a medicilor care sunt adepţi ai terapiilor homeopate s-ar implica în crearea condiţiilor pentru ca tratamentele lor sa obţină finanţare si drept de a fi studiate clinic, pentru a putea varsă lumină în acest domeniu şi a putea răspunde clar ce funcţionează si ce nu. Altfel, şamanismul la care asistăm cu toţii rămâne a fi o bătaie de joc la adresa pacientului disperat şi adus la limită.

  4. Homeopatia a avut la dispoziție în jur de 200 de ani să-și demonstreze valoarea – n-a făcut-o, de fiecare dată când ceri dovezi pun aceeași placă absurdă, „e tratament personalizat, funcționează numai așa, miasme, univers, fizică cuantică etc.” și alte aberații fără nici o legătură cu știința. Numai conceptul de „miasme” și explicația lui, alături de diluția și scuturarea (sucusiunea) remediului dincolo de limita la care mai există măcar o singură moleculă din substanța inițială în apă (vezi constanta lui Avogadro), descalifică total orice pretenție de știință din partea acestei forme de șarlatanie.

    Rămân perplex când văd că există medici care practică acest ansamblu de nonsensuri. Deși, după cum bine ai punctat, mulți au dormit la cursuri, fără nicio îndoială.

    Finanțare a existat și studii s-au făcut, de către medicina academică – toate rezultatele arată că homeopatia nu funcționează, iar concluzia britanicilor (de bun simț, aș zice) este că a da bani pentru alte studii este totuna cu a-i arunca în vânt.

    În plus, povara demonstrației aparține întotdeauna celui care vine cu postulatul nou. E datoria homeopatului să-și demonstreze enunțul (că remediul respectiv funcționează), nu a mea să demonstrez că nu. Însă, cum ziceam, homeopații se eschivează în continuare de la testele științei. Pur și simplu trebuie să-i credem pe cuvânt, altfel suntem retrograzi, încuiați, îndoctrinați, vânduți etc.. Ei bine, nu merge așa.

    Într-adevăr, „pacientul disperat, adus la limită” este cel care suferă, în ultimă instanță.

  5. Sunt perfect de-acord cu articolul dumneavoastra, ati punctat exact lucrurile esentiale. Deja vad ca din ce in mai multa lume nici nu se mai gandeste sa treaca pe la medic, majoritatea se duc direct la „biorezonanta”, homeopatie si alte prostii de genul asta. E foarte trist ca nu se vede mai multa implicare din partea Colegiului Medicilor. E foarte trist ca sustin o asa sarlatanie, dar ce putem face, suntem in Romania… si vad ca nici in alte parti nu e diferit. Lumea a ajuns sa creada orbeste in asemenea superstitii, totul avand doar consecinte negative atat pentru medicina academica cat si pentru pacienti, cum bine ati punctat.

    Eu sunt student la medicina, abia la inceput, insa absolut toate principiile „biorezonantei”, imediat ce am citit despre ea m-au convins ca e o minciuna. Am citit si cum se justifica ei, aduc in discutie termeni „mareti” precum potentialul de actiune celular, principii de fizica cuantica, menite sa induca confuzie insa daca ai habar despre acele lucruri greu sa nu-ti dai seama ca sunt folosite cu sens eronat in mod intentionat.
    Pe langa faptul ca majoritatea nici nu au formare in campul medical (ci sunt ingineri, profesori, ghicitori, etc) nici macar nu s-au obosit sa foloseasca niste termeni intr-un mod corect ca sa nu dea de banuit. Ma intreb ce raspunde un „biorezonator” din asta daca il intrebi de unde cunoaste aparatul lui parametrii standard pentru fiecare om, caci ei insisi recunosc ca sunt parametrii diferiti de la om la om. Pai in conditiile asta, de ce nu se face o calibrare ? Pentru a sti ce este patologic, trebuie sa stii ce inseamna normal, nu ? Iar despre homeopatie nici nu mai vorbesc.

    Orice om, si fara formatie stiintifica isi da seama foarte usor ca homeopatia e o prostie. Cu conditia ca el sa citeasca despre ea, macar atat. Dar nici macar asta nu se intampla. Pacientul merge la homeopat fara sa aiba idee ce-i face ala acolo. Tipic romanesc, facem ce auzim la televizor. E ca si cu religia. Concluzia e una suparatoare, si anume ca oamenilor le place sa fie mintiti. Omul nu cauta adevarul, daca acest adevar nu are o semnificatie emotionala importanta pentru el. De-asta majoritatea adera la superstitii, iluzii, de-asta e mai usor sa crezi ca omul e facut din lut decat sa accepti teoria evolutiei, care e validata de atatea domenii stiintifice, de la antropologie pana la genetica.

    Mai trist e ca am vazut si profesori de-ai mei care cred in asemenea prostii. Eu nu pricep cum poate cineva cu un bagaj de cunostiinte medicale sa creada asa ceva. Oare doar au asimilat cunostiinte intr-un mod orb fara sa le rumege ? Nu m-ar suprinde avand in vedere modul in care invata majoritatea studentilor. Ca doar studentii de azi sunt doctorii de maine. Am ajuns la concluzia ca poti fi toba de carte fara sa stii nimic cu adevarat. Sunt exemple multe in acest sens.

    Si vreau sa inchei multumindu-va pentru articolul postat. Avem nevoie si de atitudine, ca totul o ia la vale. E prea trist deja.

  6. @Alexandrescu: comentariul tău mă bucură mai mult decât crezi, pentru că ești student, așadar reprezinți viitorul corpului medical din România (și nu numai!). Mă bucur nespus să văd că ai deja capacitatea de a discerne frauda ordinară de știință, și că realizezi că pericol pe care șarlatania îl reprezintă în teritoriul medical este real și nu trebuie ignorat. De aceea popularizarea științelor medicale face parte dintre obligațiile medicului – educația sanitară a populației e atribuție de serviciu, la urma urmei. În epoca noastră poți face foarte mult în acest sens, chiar (sau poate mai ales) ca și student (lumea a uitat în România ce mare, mare lucru e calitatea de student), studiind fenomenul și răspândind informația (în cercul de prieteni și rude – probabil toți cunoscuții îți cer deja diagnostice și opțiuni terapeutice, că doar ești student la medicină… :), pe internet, discutând cu colegii etc.).

    Apelul la „fizica/mecanica cuantică” în pretențiile diverselor metode alternative este deja un veritabil semnal de alarmă privitor la gradul de aberație din sânul metodei respective. Pe lângă că e hilar de-a dreptul să folosești această referință fără să ai habar de ceea ce înseamnă. „Cuantic”, „bioenergetic”, „nano” (mai nou) și altele sunt de obicei tot atâtea semne că, probabil, ne aflăm în fața unei farse.

    Șarlatanii n-o să dispară niciodată, și nici oamenii disperați, însă la noi se merge mult prea departe atunci când forurile responsabile de medicina academică patronează, încurajează, favorizează chiar (!) instituții și practici paralele, neștiințifice, non-medicale de fapt!

    PS: „dumneavoastră” nu e necesar. Respectul se transmite mult mai bine prin atitudine și calitatea discursului.

  7. Nano… Ce amuzant. Ma duce cu mintea la nanofarmacologie, domeniu interdisciplinar de mare cinste in occident. Se pare ca sunt si ei in pas cu tendintele.

    Un lucru pe care l-am observat eu la toti acesti „vindecatori” mesianici e ca toti sunt niste oameni calmi, deschisi, dispusi sa asculte suferinta pacientului. Si aici castiga ei, parsivii, cel mai mult. Se stie ca medicii au prea putin timp sau prea putina vointa sa discute cu pacientul, sa-l inteleaga, sa-i ofere sansa unei eliberari emotionale. Nu vorbesc de toti, ci de cei mai multi. Si asta e punctul slab pe care il exploateaza „medicina” alternativa : slabiciunea pacientului aflat in pragul disperarii. Pe cand medicina ii spune omului ca s-a facut tot ce se putea face si-l trimite acasa, escrocii vin si-l manipuleaza cu verzi si uscate. Mai un zambet, mai o incurajare, mai o recomandare gen „du-te la biserica” au o importanta covarsitoare pentru pacient. Cu cat aceste lucruri trezesc in el mai multa speranta oarba, cu atat mai tare se va departa de medicii adevarati. Iar lucrul asta se raspandeste ca o epidemie.

    Daca un pacient se crede vindecat dupa urma acestor escroci (cand de fapt nu a facut nimic altceva decat sa le umple buzunarul) e doar o chestiune de timp pana toti oamenii cu care intra in contact vor crede la fel. E cu atat mai usor cu cat fiecare dintre ei au experimentat mai multe neplaceri cu sistemul medical.

    Pacientul trebuie sa priceapa ca nimeni nu face minuni. Medicina face tot ce se poate, iar daca stiinta nu poate rezolva, credinta oarba cu atat mai putin. Efectul Placebo nu vindeca pe nimeni, doar da o senzatie de bine, care in mintea bolnavului se traduce intr-o stare de sanatate. Dar e doar aparent. Bine, putem vorbi despre efectele stressului asupra organismului via secretia de cortizol, scaderea imunitatii, etc. Dar endorfinele sau nu stiu ce alti neurotransmitatori nu pot vindeca un cancer, de exemplu.

    Asta e ideea centrala : cu cat omul e mai nemultumit de ceea ce-i ofera medicina, cu atat e mai deschis catre iluzie si auto-inselare. Caci nu toti oamenii sunt suficienti de tari sa aiba curajul sa priveasca realitatea in fata. Cei mai multi vor doar speranta, oricat de oarba e aceasta.

    Acum referitor la ceea ce pot face eu pentru schimbarea opiniei printre apropiati, ideea e ca cu cat nevoia de-a crede e mai mare, cu atat mai greu e sa schimbi ceva. Familia mea apeleaza si la medicina alternativa, desi m-am opus de atatea ori. Oricat am incercat sa aduc explicatii rationale, mi se raspunde cu „Tu nu crezi in nimic”. Ma lovesc de acest zid intotdeauna. Realitatea plictiseste, pentru ca nu promite decat aceleasi lucruri cotidiane pe care le vedem mereu.
    Aici amintesc o vorba care mie imi place foarte mult :

    „Faptul că un credincios este mai fericit decât un sceptic nu este mai relevant decât faptul că un om beat este mai fericit decât unul treaz. Fericirea credulităţii este o calitate ieftină şi periculoasă”. – George Bernard Shaw

    La asta consider eu ca se rezuma tot, la nevoia de a crede, acest lucru ridica un zid impenetrabil ratiunii, si lucreaza in defavoreaza pacientului. Singurii care au de castigat sunt escrocii.

    In principiu eu vad doar doua solutii. Ori popularizam stiinta medicala prin toate mijloacele posibile, ori luptam cu arma inamicului. Desigur, un medic normal nu-si permite sa induca sperante false pacientului sau, daca aceasta are o boala terminala de exemplu, dar poate sa ii ofere cateva minute de atentie, o incurajare, o treaba facuta bine, etc. Conteaza foarte mult pentru om sa stie ca e tratat ca un om, si nu ca o boala. Iar in ceea ce priveste popularizarea stiintei medicale e cam greu de facut acest lucru in conditiile in care insasi Colegiul Medicilor incurajeaza aceasta fantasmagorie.

    Toate cele bune !

  8. Mi e teama ca nu toti simt calmi si deschisi. Am fost trimisa la un ‘vindecator celebru’ despre care am fost avertizata ca te loveste in cap, te taie sub limba si iti zgirie sub unghii pina scoate ‘energia negativa’ din tine. Dar important e ca, desigur, te vindeca de cele mai crunte boli. Evident am fost privita cu mila ca am refuzat sa fiu absolvita de pacate/vindecata. In fond am refuzat calea grea si am preferat sa ma bazez pe o medicina impotenta. Cu toate astea, impotenta medicinei a gasit o solutie prin care pot duce un trai decent de un an.

  9. În sfârşit: „Conteaza foarte mult pentru om sa stie ca e tratat ca un om, si nu ca o boala.”
    Aş înlocui „sa stie ca e” cu „să fie”, dar asta e doar părerea mea.

    Cred că medicii cu adevărat profesionişti sunt aceia care nu uită să rămână oameni.

    (dar nu ăsta e subiectul articolului)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile