ScrieCiteşteAutoriDespreRecomandăEnglish
Abonament Mă screm pe dânsa, aşa cum ni se înfăţişează ea de obicei. Yellow Ledbetter, pe de altă parte, e de vârf, de vârf masiv, de masiv, dacă ne pune necuratul să ne referim la muzică şi experiment. Nimeni nu ştie exact care-s versurile. Eddie Vedder are cel mult o idee vagă. În fiecare concert versurile sunt relativ altele, de fiecare dată, cu similitudini mai degrabă onomatopeice, sudate de riff-urile à la Hendrix, e.g. geniale.
Dacă tot ne-am băgat în schemă, vezi şi Last Kiss (de pe aceeaşi compilaţie de B-sides care e Lost Dogs, şi care e mai bună decât A-sides ale majorităţii trupelor de ţărani moderne). Şi caută şi Other Side, imnul solemn al pribegiei lui mandea (adică io).
După care, pentru a evita murirea pradă prostiei, vezi un pic cu ce se ocupa sămânţa de Pearl Jam, audiind Stargazer (Mother Love Bone), înainte să sucombe Andy Wood, ca un tâmpit (sau ca un imens, de fapt).
La fine, aminteşte-ţi cu mare nesaţ că Johnny Răducanu*şi muzica lui sunt o mare şi definitivă lăbuţă tristă.
Distracţie plăcută.
* J.R. e prototipul căcăciosului penal care trece drept artist legitim; prin urmare, orice alt penal din domeniul muzical e un J.R., prin forţa reducţiei. Altfel spus, J.R. e o categorie.
|
| ||||
 0.0/5 (0 voturi) | ||||
Copyright 2008-2009. Toate drepturile rezervate.
Contact • Termeni şi condiţii • Politica de confidenţialitate • Netarhia Tools • Powered by users
Oh, dar nu e experimentală, dragă Sicovitol, e chiar patentată pe zi ce trece de cât mai mulţi pseudo artişti. Faptul că asta se şi cheamă 'muzică', îmi vine ca şi o palmă peste obraz, vorbind din perspectiva unui om care a studiat muzica (pianul) timp de 8 ani din viaţă, cu zecile de concerte aferente.
Mie îmi sună a un country de mâna a3a, but then again nu sunt expert în acel gen, cert este că pasiunea cu care stimabilul îşi ţine microfonul în faringe e înduioşătoare, să nu mai vorbim de grimasele emulate, care-mi dau lacrimi, şi câteva bowel movements deopotrivă.
Iar vârful masiv pe care domnul îl atrage e o simplă şi inevitabilă consecinţă a tot mai proastei educaţii muzicale, şi culturale în general.
Şi dacă e să luăm să analizăm lyrics-urile, cuvintele sunt de prisos.
Eh, ce să fac, mie imi plac toate cele trei piese enumerate precum şi ambele trupe (Pearl Jam e Mother Love Bone cu Eddie în loc de Andy), însă formaţia mea muzicală e, pe lângă amatoricească, şi orientată către ghitară, la care frec de vreo cinşpe ani (degeaba). Acuma că stau să mă gândesc, cinstit, n-aş putea să dau explicaţii coerente în privinţa titlului acestui articolaş: "Muzică experimentală"... ce-am vrut să zic? Ce-am zis? Vina trebuie aruncată fără preget asupra celui mai prost rosé pe care l-am ingurgitat în viaţa asta, un cabernet sauvignon de Cimarosa (Chile 2008). Totuşi, am impresia că raţiunea supremă din spatele titlului are de-a face cu dorinţa de a putea preciza la final că Johnny Răducanu pute, indiferent de conţinut.
Rosé-ul ordinar a făcut restul. Io nu-s de vină.
pentru ca... e o melodie actuala:
http://www.youtube.com/watch?v=Gz-H006JZ24
Ghitară? Despre ghitară vorbim acum? Dacă da, lăsaţi abureala ieftină şi pierderea de timp şi faceţi-vă un bine: Julian Bream ne încântă un pic: uitaţi-vă la faţa lui, la degetele lui, la liniştea ce o împrăştie în jur. Sau, pentru ceva mai complex îl putem urmări pe John Doan, deşi totul se simte mai bine (deoarece nu mai suntem fascinaţi de imaginea impresionantă a acelui instrument) dacă facem un click pe playul de la The Lost Music of Fernando Sor, pe pagina personală de web, la secţiunea de muzică.
Dar, fără Fernando Sor, cele menţionate nu existau.
Fernando Sor cam plagiază Metallica... Găsiţi asemănările (mai ales de la 1:00).
Aşadar, fără Fernando Sor (et al.), mai multe chestiuni nu existau.
Ştiu, măi, ştiu, nu mă lua cu psiho-logii din astea inverse. Cele menţionate erau liniştea, încântarea, armonia. Nu că n-aş găsi încântare şi cu Edge of Sanity. Dar, mă rog, asta e altă poveste.
Experiment, ziceai? Ia pleacă ochiul şi urechea la Dub Mafia, recorded live.
Ba nu, ba nu, vreau să mă joc cu asta. Cu bass-ul adică, nu cu obosita aia care-l ţine.
(I'm losin' it, man, I'm losin' it)
A, Bristol! The birthplace of trip-hop. I see your Dub Mafia, and raise with a Crystal Meth (f. buni Dub Mafia).
Singura chestie mai tare decât basul ăla ar fi un bas circular!
Buna!
Am incercat sa-ti trimit un raspuns despre chestia cu lostrita, dar n-a mers. Prin urmare, am adaugat o nota explicativa la text. Ma bucur ca ti-au placut versurile pline de sictir national, pe care eu si doar eu le-am nascocit.