Nu-i rău să fii prost!

Argumentul final

Cică e rău să fii prost. Da’ de unde! Nu numai că nu e rău, dar în zilele noastre e fabulos să fii prost. Ești vaccinat, ai o alimentație, o sănătate și un standard de viață la care străbunicu-tău nici nu putea visa pentru că-i lipsea până și terminologia, așadar ai tot timpul și disponibilitatea să combați semidoct vaccinologia, să te dai deștept cu nutriție fantezistă și medicină alternativă și să pui orice părere contrarie pe seama marii conspirații mondiale împotriva oamenilor deștepți, de bine, așa ca tine.

Toate astea, normal, cu ajutorul lui Dumnezeu, pe care l-ai spart cu icoana de pe oglindă, crucifixul de la gât și semnul „Rugăciunii lui Iisus” (sau cum se numește acea invenție pe care și-o pictează toți țărănoii pe mașini și case), iar acum ține predominant cu tine, dintre toți oamenii.

O dezbatere cu o asemenea ființă este, inevitabil, o excursie în lumea tragicomică a  erorilor de logică, care însă devine exasperantă după prima tură.

Cumva, traseul prostului prin istorie pare un fenomen demonstrabil. Anume, nu m-aș hazarda să zic că un idiot contemporan, numai pentru că a primit masiv educație față de echivalentul secolului XIII, ar fi un geniu în epoca respectivă. Sunt convins că dacă l-aș muta acolo și-ar lepăda destul de rapid toate achizițiile intelectuale, pe care oricum abia le folosește în timpul său, în general pentru a debita tâmpenii și a-și conduce (prost) mașina, și s-ar transforma ușor și nedureros într-un imbecil get-beget al epocii respective. În niciun caz n-ar deveni geniul dintre netoții momentului. Cu alte cuvinte, prostul modern pur și simplu știe mai multe pentru că n-are de ales. E un imperativ evoluționar și nimic mai mult.

Există trei probleme mari cu prostia: nu doare, e contagioasă și proliferează amplu în vremuri de confort. Această ultimă și paradoxală trăsătură este și cea care mă deprimă cel mai tare. În vremuri de pace, abundență și bunăstare, în loc să ne dedicăm timpul și energia pentru a mai urca o treaptă a civilizației, asistăm la înmulțirea remarcabilă a numărului de proști din jur. Proști îmbuibați. Buieci, cum ar fi.

Singura consolare în fața acestui fenomen este recunoașterea caracterului fluctuant al realității. Flux și reflux. Nu poți avea înălțare fără cădere, și cădere fără distrugere – iar pentru asta este nevoie de o masă critică de proști. Trebuie să lucreze și selecția naturală cumva, că prea v-ați îmburghezit.


Read it in English: Not too Bad, Being Stupid!

(5,00 / 1 evaluări)
Loading...

2 comentarii la “Nu-i rău să fii prost!

  1. True, true.
    However, on the matter of ‘În niciun caz n-ar deveni geniul dintre netoții momentului’, Ash would contradict.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Cod HTML permis: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Abonament la comentariile articolului   Abonament la toate comentariile